Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 925/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 925/R-CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător --- -
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.387/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți, recurentul-pârât, intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție și expertul în domeniul discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
La data de 12.01.2008, reclamantii, și au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte De Casatie și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Directia Generală a Finantelor Publice A, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții la calcularea și la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada 08.10.2004 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și sunt discriminați contrar prevederilor art.21 al.1 din OG nr. 137/2000 si ale art.3 din Legea nr.444/2006, ale art. 15 al.1 din OG 6/2007, ale art.20 al.3 din Legea nr.656/2002 si art. 154 alin.3 din Codul muncii, ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 16 din Constituție față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate, ei având aceeași obligație de a păstra secretul profesional în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că sporul solicitat nu este stabilit prin lege iar prin neacordarea sporului de confidențialitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care sa impună un tratament nediferențiat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru salariații altor instituții, chiar dacă are calitatea de ordonator principal de credite.
Excepția a fost analizată, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. iar prin încheierea de ședință din data de 23.04.2008 excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de disp. art. 27 din OG137/2000 republicată, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 23.04.2008.
Prin sentința civilă nr.387/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a dmis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate, începând cu data de 08.10.2004 și până la 25.04.2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate și obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, în sensul celor dispuse.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, eclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acesteia fiind guvernate de Codul muncii conform dispozițiilor art.1 si art.295 alin.2 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art.99 lit. d din Legea nr.303/2004 și art.4 alin.1 din Legea nr.303/2004 raportat la art.15 din Codul deontologic și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamantă implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperite, protecția victimelor, datele cu caracter personal de justițiabililor și colegilor de serviciu (art.2 alin.4 și alin.5 din Legea nr.677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit.c din Legea nr.108/1999), veniturile salariate, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Aceștia nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numita sau aleasă), ori nefiind demnitari publici, acestea se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, însă, se află în aceeași situație ca restul personalului din unitățile bugetare la care faptul îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut si dreptul corelativ salarial.
Astfel, conform art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.3 din G nr.137/2000, art.3 din G nr.38/2003, art.13 alin.1 din OUG nr.123/2003, arf.3 din G nr.l9/2006, art.15 alin.1 din G nr.6/2001,art.20 alm.3 din Legea nr.656/2002, art.15 din G nr.64/2006, art.13 din G nr.10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca si creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții sunt părți ale unui raport juridic de munca guvernat de Codul muncii, prestează o munca și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută).
onform art.26 raportat la art.1 și art.295 alin. 2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța a reținut că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al reclamanților, o clauză obligatorie (iar nu facultativa ca în dreptul comun al muncii). Insă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
În cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
Ca atare, legiuitorul, a instituit obligația sinalagmatica profesională (de munca) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plata (o contraprestație salariala), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial). In caz contrar, ar fi încălcate si principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată (potrivit art.16 alin.1 si art.41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art.5, art.6 si art.154 din Codul muncii ).
Insă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unității bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale si specifice, nu li s-a recunoscut sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
S-a reținut astfel că, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptica ce fundamentează si generează acest spor salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte si respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare.
Cererea reclamanților pentru reactualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație a fost admisă ținând cont si de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arata că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. In prezenta cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări. In speță, nu există o cauză străină, care sa conducă la ideea ca neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei pârâților, iar faptul că până în prezent reclamanții nu au solicitat plata despăgubirilor, nu este un motiv care să nu atragă incidența dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art.1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speța este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel potrivit practicii judiciare constatare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Potrivit art. 3 din Decretul 92/1976, urmează ca pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cererea de chemare în judecata a Ministerului Economiei si Finanțelor a fost apreciată ca întemeiată și, de asemenea, a fost admisă, reținându-se că potrivit art.1.9 din legea nr.500/2002, privind finanțele publice. Ministerul Economiei si Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. In lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, cât și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în motivarea recursului reclamanților că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât în mod nejustificat a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului de 15% și pentru viitor, fără a se avea în vedere că reclamanții, în continuare, sunt și vor fi debitori ai acestei obligații de confidențialitate, obligație căreia îi corespunde aceea de plată a sporului salarial respectiv.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civil, întrucât nejustificat instanța nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere că MEF este ordonator principal de credite ca și Ministrul Justiției, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Pe de altă parte, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte, iar raporturile de muncă existau între reclamanți și acestea, fără ca MEF să fie implicat în vreun fel.
Această instituție nu are calitate de angajator al reclamanților și ca urmare nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin acțiunea de față.
Față de motivul invocat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Recursurile declarate de reclamanți și pârât urmează a fi admise.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că, în mod greșit Tribunalul Argeșa admis acțiunea și față de acesta.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Cum legea bugetară este adoptată de Parlamentul României, iar ordonanțele sunt emise de Guvernul României, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate de reclamante, întrucât nu are în atribuțiile sale obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci numai atribuții în derularea unui proces legislativ prin întocmirea proiectului de buget.
Așa fiind, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în alocarea sumelor de la bugetul de stat, acțiunea formulată împotriva acestuia era nefondată și trebuia respinsă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, se constată că prin sentința civilă atacată a fost obligată pârâta ICCJ B să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate începând cu data de 8 octombrie 2004 și până la 25 aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant.
Referitor la cererea formulată de reclamanți pentru acordarea și pe viitor a acestui spor, se constată că salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod pr.civilă, permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate pentru acțiune trebuie să fie actuale, urmând, bineînțeles, ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Atâta vreme cât instanța de fond a apreciat că reclamanților trebuie să li se aplice sporul de confidențialitate pentru perioada începând cu 8 octombrie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, trebuia admis și capătul de cerere privind plata acestui spor pentru viitor, deoarece, așa cum s-a arătat, în baza art.110 alin.2 Cod pr.civilă, drepturile solicitate printr-o hotărâre trebuie să fie actuale, iar reclamanții au prestat și prestează aceeași muncă, cu aceleași atribuții, atât în prezent cât și pe viitor.
Așa fiind, ambele recursuri formulate de părți sunt întemeiate și, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a fi admis, a se modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta ICCJ B să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% și pentru viitor, și se va respinge acțiunea formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Se vor menține în rest prevederile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, și de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.387/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modificăîn parte în sensul că, obligă pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție B la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% și pentru viitor și respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Menține în rest sentința de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
15.05.2009
Red.PG
EM/4 ex.
Jud.fond.
Opinie separată
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă, a art.304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul Ministerului Finanțelor Publice este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamanților de a fi obligat angajatorul să-le plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantei fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
,
Red./18.05.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paula Andrada Coțovanu
