Completare dispozitiv sentință. Speță. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Completare dispozitiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 426
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în municipiul B,-, -.7,. A,. 1,. 4, județul B, împotriva sentințelor nr. 1038 din 15 octombrie 2007 și nr. 1665 din 14 decembrie 2007 ale Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-) și de Casa de Asigurări a Avocaților B, cu sediul în B, sector 5,--5, împotriva sentinței nr. 1038 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat contestatorul recurent, lipsă fiind reprezentantul recurentei Casa de Asigurări a Avocaților B și reprezentanții intimaților Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala B, Baroul de Avocați B și Consiliul Baroului de Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, contestatorul recurent a depus la dosar o serie de înscrisuri, respectiv: Notă cu bonuri fiscale reprezentând c/ medicamente, facturi fiscale, un memoriu adresat Tribunalului Botoșani și Decizia nr. 45/2 mai 1995 Curții Constituționale.
Întrebat fiind, contestatorul recurent a precizat că dosarul nr- al Tribunalului Botoșani nu are legătură cu prezenta cauza și nu influențează cu nimic soluționarea dosarului de față.
Instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul recurent a solicitat admiterea recursurilor declarate de el așa cum au fost formulate și dezvoltate, modificarea sau casarea parțială a primei hotărâri și modificarea sau casarea în tot a hotărârii de îndreptare, pentru motivele prev. de art. 304 pct. 5,7,8 și 9. pr. civ.
Cu privire la recursul declarat de Casa de Asigurări a Avocaților B, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A solicitat cheltuieli de judecată, conform decontului pe care l-a depus la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 1038 din 14 octombrie 2007, Tribunalul Botoșani - secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Casei de Asigurări a Avocaților - Filiala
A admis excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului Consiliul Baroului B și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Totodată, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului, promovată în contradictoriu cu pârâții Baroul de Avocați B și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala
Pe de altă parte, a admis în parte acțiunea acestuia, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România.
A obligat pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România să plătească reclamantului suma de 5016 lei, cu titlu de daune materiale pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 27 octombrie 2006 și suma de 73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fine, a respins, ca nefondat, restul pretențiilor formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa de Assigurări a Avocaților din România.
De asemenea, aceeași instanță, prin sentința nr. 1665 din 14 decembrie 2007, admis în parte sesizarea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul, în sensul că în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării, în formă dactilografiată, va figura "8 octombrie 2007", în loc de "10 octombrie 2007", cum greșit s-a consemnat.
A fost respins restul capetelor de cerere privind îndreptarea erorilor materiale, pe care reclamantul pretinde că s-au- din 15 octombrie 2007 Tribunalului Botoșani - secția civilă.
În fine, a fost respinsă și cererea de completare a acestei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în motivarea cererii sale, reclamantul invocă acțiuni sau inacțiuni ale pârâților, prin care aceștia i-ar fi provocat un prejudiciu material și un prejudiciu moral, situații care au fost analizate în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani. Prin sentința civilă nr. 1519 din 27.10.2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a reținut că, la cererea de pensionare pentru limită de vârstă, sistemul de asigurări al avocaților, pârâta Casa de Asigurări a Avocaților Bae mis adresa nr. 334 din 27.07.2004, prin care îi aducea la cunoștință reclamantului că, în ședința din 20.07.2004 a Comitetului Casei de Asigurări a Avocaților, s-a stabilit prin, rezoluție, că nu i se poate stabili pensie pentru limită de vârstă în sistemul de asigurări a avocaților, motivat de faptul că reclamantul este pensionar pentru limită de vârstă. I s-a mai comunicat reclamantului că, în conformitate cu prevederile art. 35 al. 2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, la încetarea activității se va stabili și calcula pensia prev. de art. 37, potrivit art. 61 și 64 și că, poate solicita doar pensie de retragere definitivă din profesie.
S-a mai reținut că pârâta Casa de Asigurări a Avocaților nu a emis o decizie prin care să dispună, în sensul menționat, prin adresa 334 din 27.07.2004, deși avea această obligație, conform art. 71 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților. Că această adresă, deși nu constituie un act juridic care să poată face obiectul verificării legalității sale și care să poată fi anulat, a creat convingerea reclamantului că singurul drept de care poate beneficia în sistemul de asigurări al avocaților este acela prev. de art. 31 lit. b din Statut, respectiv la pensie de retragere definitivă din profesie. S-a mai reținut că, prin poziția sa, pârâta Casa de Asigurări a Avocaților l-a constrâns pe reclamant să întreprindă demersurile pentru a obține pensia pentru retragerea definitivă din profesie, respectiv să formuleze cerere de a înceta activitatea și de a fi radiat din avocaților, voința reală a reclamantului fiind aceea exprimată inițial, respectiv de a solicita pensie pentru vârstă. Că, neemiterea deciziei cu privire la cererea reclamantului privind pensia pentru limită de vârstă și îndrumarea acestuia de a solicita pensie pentru retragerea definitivă din profesie, cu indicarea anumitor texte din Statutul Avocaților (statut care nu este publicat în Monitorul Oficial și reprezintă un act emis cu aprobarea Consiliului UNBR din mai 2001, modificat în ședința Consiliului UNBR din 14-15.12.2002 și la Congresul Avocaților din luna iulie 2005) au fost de natură a crea o falsă reprezentare reclamantului cu privire la drepturile sale. Că acesta nu ar fi formulat cerere pentru încetarea activității și ștergerea din tabelul avocaților dacă nu ar fi existat eroarea cu privire la dreptul său de a cere pensie pentru limită de vârstă, eroare datorată atitudinii pârâtei Casei de Asigurări a Avocaților. Se mai reține faptul că, calitatea emitentei adresei 334 din 27.07.2004, aceea de instituție care coordonează, îndrumă și controlează activitatea filialelor și reprezintă organul de specialitate care administrează și gestionează sistemul propriu de pensii pentru avocați (art. 1 și 4 din Statut), a avut în mod neîndoielnic puterea ce a-i crea reclamantului falsa reprezentare că nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă. În urma acestor considerațiuni, prin sentința susmenționată s-a admis în parte acțiunea reclamantului și s-a anulat cererea formulată de către acesta, înregistrată sub numerele 62 și 63 din 2.11.2004, cereri vizând acordarea pensiei pentru retragerea definitivă din profesie și radierea din tabelul avocaților.
Față de această situație, reținută prin sentința civilă nr. 1519 din 27.10.2006 și având în vedere lucrările întregului dosar, respectiv probele administrate în cauză, înregistrată sub nr-, instanța a apreciat că pârâții Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala B și Baroul B nu au săvârșit nici o acțiune cu încălcarea reglementărilor legale și nu au omis îndeplinirea nici unei atribuțiuni care le-ar fi fost impuse prin prevederile legale. Decizia nr. 70 din 8.12.2004, emisă de pârâtul Baroul B, a fost emisă în urma cererii reclamantului nr. 63 din 2.11.2004. Chiar dacă această cerere a fost formulată de reclamant și a fost ulterior anulată, instanța a constatat că eroarea în care s-a aflat reclamantul la formularea acestei cereri se datorează culpei exclusive a Casei de Asigurări a Avocaților din România, ceilalți doi pârâți neavând nici o culpă în determinarea acestei erori. Nu poate fi primită susținerea formulată de reclamant, potrivit căreia, acești pârâți aveau obligația de a sesiza Casa de Asigurări a Avocaților și de a lua legătura prin telefon cu președintele Casei de Asigurări a Avocaților, spre a-l informa pe acesta despre atitudinea iresponsabilă a șefei Biroului de Pensii privind refuzul acesteia de a redacta decizia pentru reclamant. Această acțiune nu era în competența pârâților Baroul B și respectiv Filiala Ba C asei de Asigurări a Avocaților, mai cu seamă dat fiind faptul că între pârâta Casa de Asigurări a Avocaților și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala B există raporturi potrivit cărora cea dintâi coordonează, îndrumă și controlează activitatea celei de-a doua.
În ceea ce privește pe pârâta Casa de Asigurări a Avocaților, instanța a constatat că aceasta are culpă în neemiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă și pentru crearea situației ce a determinat scăderea numărului încasărilor reclamantului în perioada care a urmat datei de 1.05.2005. Astfel, ca urmare a îndrumărilor date de aceasta, s-a creat eroarea în care s-a aflat reclamantul când a formulat cerere de retragere din profesie și de radiere de pe tabelul avocaților. Chiar dacă reclamantul a continuat să-și exercite profesia, acest lucru s-a făcut pentru perioada de până la 27.10.2006 (data pronunțării sentinței civile nr. 1519 din 27.10.2006), într-o situație incertă, când acesta - aparent - își exercita profesia în afara cadrului legal. Aceste împrejurări au fost de natură a scădea încrederea justițiabililor în faptul că reclamantul are calitatea de avocat, situație care a dus la scăderea încasărilor realizate de acesta. Prin aceasta s-a provocat reclamantului un prejudiciu cert.
La cuantificarea acestui prejudiciu, instanța a avut în vedere veniturile realizate de către reclamant anterior faptei pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților și anume în anul 2004. La calculul prejudiciului, are în vedere faptul că în anul 2004, reclamantul a realizat venituri în cuantum de 165.920.000 lei. Mai constată că, pentru lunile ianuarie, octombrie 2004, reclamantul a încasat suma de 13.292 lei. Făcând o diferență între suma încasată în anul 2004 și suma încasată în anul 2005, instanța a constatat că încasările din anul 2005 au scăzut cu 124 lei față de anul 2004 și că, în perioada ianuarie - octombrie 2006 (când reclamantul a realizat 9300 lei), încasările au scăzut cu 3992 lei față de ianuarie - octombrie 2004. Rezultă că, pentru perioada ianuarie 2005 - octombrie 2006, prejudiciul ce a fost cauzat reclamantului este de 5016 lei.
Cu privire la celelalte daune materiale solicitate de reclamant, instanța a constatat că nu există o relație de cauzalitate între existența acestuia și acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâților.
Faptul că reclamantul a fost victima unor injurii, așa cum susține acesta, ca urmare a atitudinii unora din avocați sau a instanțelor de judecată nu este de natură a atrage răspunderea materială a pârâților din cauza de față. Aceasta, deoarece nu sunt întrunite în cauză elementele răspunderii pentru fapta altei persoane și nici nu există o legătură de cauzalitate între neemiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă și faptele invocate de reclamant prejudiciatoare moral.
Neîndeplinirea de bună voie a hotărârii nr. 1519 din 27.10.2006 a Tribunalului Botoșani nu poate fi reținută ca fapt ilicit prejudiciator, cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei, a fost atașată noua decizie de pensionare privind pe reclamant.
Atitudinea pârâtului Baroului B de înregistrare a cererii reclamantului de radiere din Tabelul avocaților și de retragere definitivă din profesie nu are caracterul unei fapte ilicite, aceasta efectuându-se în exercitarea normală a atribuțiilor pe care acest pârât le deține. Nu era în puterea acestuia de a analiza și determina resorturile interioare ale reclamantului și eroarea în care acesta se afla la momentul efectuării cererii.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant, prima instanță a constatat că, faptul admiterii contestației formulate împotriva deciziei de pensionare nr. 412 din 6 octombrie 2005, precum și situația anulării cererii de retragere din profesie, emiterea deciziei nr. 114 din 25 mai 2007 (fila 288), prin care se stabilesc drepturile reclamantului începând cu 3 ianuarie 2004, constituie o reparație suficientă a prejudiciului moral cauzat.
În fine, cheltuielile de judecată sunt dovedite cu bonurile existente la dosar (fila 299), celelalte înscrisuri (fila 28) exced procesului și, deci, nu constituie cheltuieli de judecată.
Cât privește cererea de îndreptare a erorii materiale și de completare a acțiunii, prima instanță a reținut că motivele invocate de reclamant nu se circumscriu dispozițiilor legale susmenționate. Deși finalitatea vizată de reclamant este aceea a modificării cuantumului drepturilor acordate prin sentință cu titlu de daune, aceasta este solicitată de către reclamant pe baza reconsiderării probatoriului administrat în cauză. Astfel că, motivele invocate de reclamant nu se referă la o eroare de calcul, în sensul art. 281. pr. civ. ci constituie motive de recurs în sensul reanalizării probelor administrate în cauză, instanța constată că este inadmisibilă îndreptarea erorii materiale a sentinței, în baza art. 281. pr. civ. cu privire la acordarea sumei de 40.070 lei cu titlu de daune materiale reprezentând diferență venit brut din profesie pentru perioada 1.- - 27.10.2006 (luând ca bază de calcul suma de 2500 lei venit brut pe lună) și de obligare a pârâților la plata sumei de 15.492 lei pentru perioada 1.01.2005 - 27.10.2006, în loc de 5016 lei cum eronat s-a calculat.
De asemenea, pentru aceleași motive, nu poate fi primită cererea de îndreptare a erorii materiale în ceea ce privește majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de la 73 la 223 lei.
În ceea ce privește completarea dispozitivului hotărârii, a constatat că, atât din dispozitivul, cât și din motivarea sentinței rezultă că instanța s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere formulate de către reclamant.
Prin sintagma, "respinge ca nefondate restul pretențiilor formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări a Avocaților" și din motivarea formulată de instanță în legătură cu respingerea daunelor materiale se înțelege în mod clar că respingerea acestor pretenții s-a făcut în legătură cu daunele morale și daunele materiale solicitate de către reclamant, iar nu numai în ceea ce privește diferența de diferența de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamantul și Casa de Asigurări a Avocaților din România.
Reclamantul pretinde că, dintr-o gravă eroare, din suma de 80.170 lei daune materiale, prima instanță i-a acordat doar suma de 5016 lei și numai pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 27 octombrie 2006; el pretinde, osebit, pentru perioada 1 noiembrie 2006 - 31 august 2007, suma de 25.000 lei, susținând că prima instanță ar fi omis a se pronunța asupra acestui capăt de cerere.
Același reclamant critică hotărârile primei instanțe pentru că nu i-au acordat daune morale în sumă de << 250.000 lei sumă modestă ce reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 august 2007 >>, din culpa părților.
În fine, mai solicită obligarea pârâților la plata sumei de 186,30 lei cu titlu de diferență cheltuieli de judecată neacordate de prima instanță.
Reiterează, în continuare, susținerile din cererea de chemare în judecată.
În esență, pretinde că este îndreptățit la acordarea întregii sume de 330.170 lei daune materiale și morale << chiar și pentru simplul fapt că prin sentința nr. 1519 din 27 octombrie 2006 - pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani - atașat - au fost anulate toate actele abuzive, profitoare și discriminatorii >> sub pretextul cărora i s-ar fi îngrădit pentru a doua oară dreptul la muncă în avocatură.
Mai relevă că prima instanță a confundat daunele materiale cu cele morale, precum și răspunderea pentru fapta proprie cu răspunderea pentru fapta altei persoane.
Recurentul reia o parte din aceste critici în recursul declarat împotriva sentinței nr. 1665 din 14 decembrie 2007 aceleiași instanțe.
În recursul declarat, Casa de Asigurări a Avocaților din România critică obligarea acesteia la plata sumei de 5016 lei cu titlu de daune materiale pe perioada 1 ianuarie 2005 - 27 octombrie 2006.
Nu înțelege nexul cauzal făcut de instanță între neemiterea unei decizii corecte de acordare a pensiei în cumul cu obținerea unor venituri din exercitarea profesiei de avocat, cu consecința scăderii numărului de clienți, deși reclamantul a continuat să-și exercite neîngrădit profesia, până la 1 septembrie 2007, când s-a retras din nou din profesie, obținând << o pensie de retragere >>.
Recurenta învederează că acest conflict s-a ivit între reclamant și Baroul Casa de Asigurări a Avocaților n-a făcut altceva decât să respecte decizia baroului; ulterior, în aplicarea sentinței nr. 1519/2006, a emis o nouă decizie.
Mai arată că nici calculul (5016 lei) nu este corect, adunându-se RON cu ROL, citând fraza din sentința recurată << rezultă că pe perioada ianuarie 2005 - octombrie 2006, prejudiciul ce a fost cauzat reclamantului este de 5016 lei >>.
În concluzie, recurenta relevă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 din Codul civil pentru a-i fi antrenată răspunderea civilă delictuală.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea de APEL SUCEAVA reține că recursurile reclamantului, precum și recursul pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților din România, care, în drept, pot fi încadrate în art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, sunt nefondate.
Recursul constituie o cale extraordinară de atac. În cadrul acesteia sunt examinate în exclusivitate motive de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Ambii recurenți critică sentința nr. 1038 din 15 octombrie 2007 și nr. 1665 din 14 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Botoșani - secția civilă, imputând acestei instanțe că hotărârile respective ar fi omis a le examina cererile, cuprind motive contradictorii și, totodată, ar fi fost date cu aplicarea greșită a legii.
Criticile nu sunt justificate.
Este de precizat că, în ceea ce privește sarcina probei, fiind vorba de jurisdicția asigurărilor sociale, are incidență art. 1169 din Codul civil, nicidecum art. 287 din Codul muncii.
Prin urmare, sarcina probei revine părții care afirmă că i s-a încălcat ori nesocotit pretinsul drept sau interes legitim dedus judecății.
Or, în speță, nici una dintre părțile litigante nu a făcut dovada că prima instanță i-ar fi încălcat ori nesocotit vreun pretins drept sau interes legitim
Într-o argumentare ireproșabilă, prima instanță învederează în ce anume constă culpa, nexul cauzal și structura prejudiciului material de 5016 lei (RON), cauzat de recurenta Casa de Asigurări a Avocaților, reclamantului recurent.
Tot prima instanță a reținut că faptul admiterii contestației împotriva deciziei de pensionare nr. 412 din 6 octombrie 2005 (sentința nr. 1519 din 27 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani - secția civilă și sentința nr. 37 din 12 ianuarie 2007 aceleiași instanțe) constituie o reparație suficientă a prejudiciului moral suferit, soluție care este în concordanță și cu jurisprudența CEDO.
Atât recurentul cât și recurenta susțin că există greșeli de calcul, fără a face dovada alegațiilor.
Pe de altă parte, este de subliniat că pretinsele elemente de netemeinicie nu pot constitui motive de recurs, după abrogarea pct. 11 din art. 304. pr. civ. prin nr.OUG 138/2000, precum și a pct. 10 din același articol, prin Legea nr. 219/2005.
N-a fost confundată moneda (ROL cu RON), suma de 5016 lei referindu-se la RON și, deci, nici sub acest aspect, critica nu este justificată.
Cheltuielile de judecată se acordă, potrivit art. 274-277. pr. civ. în raport de dovezile existente la dosar. Nu a căzut cealaltă parte în pretenții, ori ele n-au fost dovedite, atunci nici reclamantul (recurentul) nu este îndreptățit la ele.
Prima instanță a motivat ireproșabil și sub acest aspect sentința nr. 1038 din 14 octombrie 2007.
În ceea ce privește sentința nr. 1665 din 14 decembrie 2007, îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii (sentința nr. 1038 din 14 octombrie 2007) operează în condițiile prevăzute de art. 281 - 281 indice 3 din Codul d e procedură civilă.
Or, din examinarea cererii reclamantului recurent (filele 355-358) rezultă că, de fapt, el promovează,in terminis,un recurs la recurs, ceea ce este, evident, inadmisibil. Așa că, și sub acest aspect, justificat i s-a respins cererea de completare, precum și restul capetelor de cerere privind îndreptarea erorilor materiale.
Văzând și art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă;
Cum recursurile părților litigante nu sunt justificate, în temeiul art. 312 din același cod, ele urmează să fie respinse ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul, împotriva sentințelor nr. 1038 din 15 octombrie 2007 și nr. 1665 din 14 decembrie 2007 ale Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-) și de Casa de Asigurări a Avocaților B, împotriva sentinței nr. 1038 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
05.05.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
