Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 424
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 6 din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentului, reprezentanții intimaților Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, precum și intimații:, -, -, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția civilă și înregistrată la data de 19.09.2007, revizuienții, -, -, și au solicitat, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, revizuirea sentinței civile nr. 1771 din 06.11.2006 a Tribunalului Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 324 pct. 4. pr. civ.
În motivarea cererii, revizuienții au arătat că, în motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002.
Prin încheierea de ședință din 21 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei menționate mai sus, în sensul că s-a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate".
Ca urmare, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996, personalul auxiliar de specialitate are dreptul, pe perioada concediului de odihnă, la o indemnizație egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, iar această indemnizație nu le-a fost acordată în anii 2005-2006, se impune admiterea cererii de revizuire și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și acordării acestor drepturi.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea cererii de revizuire și a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 322. pr. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul sau a unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare.
Prin sentința nr. 6 din 10.01.2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire; s-a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1771 din 06.11.2006 a Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-) formulată de revizuienții, -, -, și.
A fost schimbată în parte sentința nr. 1771 din 06.11.2067 a Tribunalului Suceava - secția civilă, în sensul că:
S-a admis acțiunea reclamanților, -, -, și.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță egală cu indemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu pentru anii 2005 și 2006, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor plăți.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Sub un prim aspect, recurentul a susținut că cererea de revizuire nu s-ar circumscrie prevederilor art. 322 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora, "revizuirea se poate cere împotriva unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".
Referitor la fondul cauzei, recurenta, privitor la dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, a susținut că instanța de fond, prin sentința recurată, nu a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Sub un ultim aspect, recurentul a susținut că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, curtea constată că cererea de revizuire soluționată de instanța de fond se raportează pe deplin la teza a I-a din art. 322 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare.
Este adevărat că sentința nr. 1771 din 06.11.2006 a Tribunalului Suceava - secția civilă nu a fost pronunțată de o instanță de apel, dar prevederile art. 322 din Codul d e procedură civilă, trebuie coroborate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c din același cod, potrivit cărora, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, cât și cu prevederile art. 289 din Codul muncii, potrivit cărora, în această materie, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs și acesta se constată a fi neîntemeiat, în considerentele sentinței recurate corect reținându-se că aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată succesiv, până la data de 31.12.2005 prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 32 din Legea nr. 744/2001, Legea nr. 63/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 5 din Legea nr. 511/2004, condiții în care în cauză nu sunt incidente prevederile art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu se verifică a fi întemeiat, dat fiind că, prin sentința recurată, recurentul nu a fost obligat să garanteze drepturile bănești cuvenite reclamanților, ci să includă în buget sumele necesare efectuării acestor plăți, nefiind relevant sub acest aspect, că în raportul juridic dedus judecății intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 6 din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
06.05.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
