Conflict de competență. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA nr.2
Ședința din camera de consiliu din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Buzău și Judecătoria Râmnicu Sărat privind acțiunea în pretenții formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales Judecătoria Râmnicu Sărat,-, județ B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județ
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea sentință:
Curtea
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri către reclamanți în cuantumul sumelor reținute pe nedrept cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, de 7%, pe perioada 01.01.2000 - 31.03.2001, reactualizate în funcție de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că având calitatea de judecători, în perioada mai sus-menționată, le-a fost reținută și virată cu titlu de contribuție de asigurare de sănătate cota de 7%, sumă pe care reclamanții nu o datorează întrucât potrivit art.14 și art.99 din Legea nr.92/1992, modificată și completată prin Legea nr.148/1999 și Normele comune nr.318/FB/64/ ale Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații și personalul auxiliar au beneficiat de gratuitate în asistența medicală.
S-a mai învederat de către reclamanți că prin decizia nr.140/21.04.2005, pentru aprobarea modalităților unitare de aplicare a procedurii de restituire a sumelor de la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, emisă de, au fost confirmate reținerile anterioare făcute fără just temei, astfel că s-a făcut o plată nedatorată către stat, reclamanții formulând cereri pe cale administrativă și pronunțându-se sentințe civile, fiind recunoscute sumele încasate nelegal, ce nu au fost însă restituite.
De asemenea, s-a mai arătat că în cauză nu operează prescripția, ce a fost întreruptă prin decizia nr.140/21.04.2005, iar în plus, în materia plății nedatorate, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care solventul a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că plata nu a fost datorată.
Au mai susținut reclamanții că fac parte din categoria profesională prevăzută de nr.HG409/20.07.1998, beneficiind, potrivit art.1 al acestui act normativ, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr.147/1997 și ale acestei hotărâri de guvern, invocându-se în continuare și dispozițiile art.3 din nr.HG270/1999, care statuează că prin unitățile sanitare și prin medicii de unitate din Ministerul Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Justiției se asigură gratuit asistența medicală, iar actul menționează că acordarea asistenței medicale și medicamente gratuite prevăzute la art.3, se asigură din fondurile bugetare.
Totodată, s-a arătat că art.99 din Legea nr.92/1992 republicată precizează că magistrații beneficiază gratuit de asistență medicală, medicamente, etc. și cum prin nicio dispoziție din legile cu caracter special nu s-a condiționat acordarea asistenței medicale gratuit personalului din Ministerul Justiției, reprezentat prin magistrați și personalul auxiliar, de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, acestor categorii de persoane nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general referitoare la obligativitatea achitării contribuției de asigurări de sănătate pentru perioada 01.01.2000 - 31.03.2001.
Au concluzionat reclamanții că aceștia au făcut o plată nedatorată către stat, iar în speță sunt aplicabile dispozițiile art.992, 993 Cod civil, privind plata nedatorată, texte de lege în temeiul cărora urmează ca instanța să admită acțiunea, reținând că efectuarea unei plăți nedatorate naște obligația de restituire a ceea ce s-a primit cu titlu de plată.
La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2007 instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială, iar prin sentința civilă nr.1734/20.12.2007 Judecătoria Râmnicu Sărata admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, reținând că obiectul acțiunii derivă din raporturi juridice de muncă, astfel încât competența de soluționare a cererii în primă instanță revine Tribunalului Buzău - Secția contencios, litigii de muncă și asigurări sociale, necompetența materială fiind o excepție de fond, de ordine publică.
După rămânerea definitivă a sentinței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, care, prin sentința civilă nr.69/30.01.2008 a declinat, la rândul lui, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat și constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în temeiul art.21 Cod procedură civilă, a înaintat dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că nu este vorba de un litigiu de muncă, potrivit art.281 din Codul muncii, reclamanții neavând încheiat un raport de muncă cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Finanțelor Publice B, astfel încât în mod greșit judecătoria și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău, complet specializat în litigii de muncă.
S-a mai arătat în speță competența aparține judecătoriei întrucât se solicită restituirea contribuției de sănătate, de 7%, pentru perioada 01.01.2000 - 31.03.2001, iar sumele reprezentând contribuția de asigurări de sănătate se pot restitui pentru cazurile și cu procedura instituită de Codul d e procedură fiscală și decizia nr.140/2005
Întrucât dispozițiile art.5 din Codul d e procedură civilă, privitoare la competența teritorială, ce fac trimitere la instanța de la domiciliul pârâtului nu au caracter imperativ, ele nefiind invocate de pârâți, s-a concluzionat că în cauză aparține Judecătoriei Râmnicu Sărat competența de soluționare a pricinii, declinându-se competența în favoarea acestei judecătorii și dispunându-se, în temeiul art.21 din Codul d e procedură civilă,înaintarea dosarului Curții de APEL PLOIEȘTI, în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competență.
Curtea, învestită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând obligarea pârâților la plata către reclamanți de despăgubiri în cuantumul sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurări sociale de sănătate, de 7%, pe perioada 01.01.2000 - 31.03.2001, reactualizate în funcție de indicele de inflație.
Chiar dacă aceste contribuții la asigurările sociale de sănătate au fost plătite de angajator, în speță nu poate fi vorba de un conflict de muncă, care să atragă competența tribunalului d e soluționare a cauzei în primă instanță, în conformitate cu disp.art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
Aceasta, deoarece, reclamanții nu au chemat în judecată angajatorul, ci pe Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu care nu au raporturi de serviciu, iar potrivit art.281 din Codul muncii jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de acest cod, precum și a cererilor privind raporturile de muncă dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului.
De asemenea, în conformitate cu art.282 din Codul muncii, în conflictele de muncă pot fi părți numai: a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi, sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului d e procedură civilă, iar în cauza de față, pârâții chemați în judecată nu au niciuna din aceste calități.
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.992, 993 Cod civil, privind plata nedatorată, după cum au indicat expres în acțiunea formulată, motivând-o pe larg referitor la plata nedatorată, situație în care, în raport de dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, judecătoriei și nu tribunalului.
De menționat, că în cuprinsul acțiunii reclamanții au făcut referire și la dispozițiile deciziei nr.140/21.04.2005 emisă de, pentru aprobarea modalităților unitare de aplicare a procedurii de restituire a sumelor de la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, care trimit la prevederile Codului d e procedură fiscală atunci când se emite o decizie de restituire a unor sume, ce poate fi contestată potrivit prevederilor acestui cod.
Susținerile reclamanților din acțiune sunt însă contradictorii, aceștia arătând că au formulat cereri pe cale administrativă și s-au pronunțat și sentințe civile prin care au fost recunoscute sumele încasate nelegal, dar care nu au fost restituite.
Aceste susțineri trebuie lămurite de judecătorie, în virtutea rolului activ conferit de art.129 din Cod procedură civilă, însă prin punerea lor în discuția contradictorie a părților, după reluarea judecății, instanța competență să soluționeze prezentul conflict negativ de competență, care se judecă, potrivit art.22 alin.5 Cod procedură civilă, în camera de consiliu, fără citarea părților, neavând posibilitatea să procedeze în acest sens, iar raportat strict la temeiul juridic al acțiunii formulate, competența de soluționare a cauzei aparține în primă instanță judecătoriei, așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la judecătoria competentă teritorial să soluționeze cauza, așa cum a reținut și Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.69/30.01.2008, aceasta este Judecătoria Râmnicu Sărat, întrucât dispozițiile art.5 din Codul d e procedură civilă, ce statuează că cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului, au caracter dispozitiv, iar excepția de necompetență teritorială nu a fost invocată de partea în favoarea căreia a fost prescrisă această dispoziție legală procesuală, respectiv de pârâți, până la prima zi de înfățișare.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.22 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, căreia îi va fi înaintat dosarul spre soluționare.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTARĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Râmnicu Sărat,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2008.
Președinte Grefier
--- - - -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored. 11 ex. /23.04.2008
/
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu
