Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.465
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.324 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în V de M,-,.9,.5, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr.2919/2007 și nr.3081/2007, filele 10-11, precizând că în acest dosar a fost efectuată expertiză de specialitate la instanța de fond, experta având în vedere la întocmirea lucrării de adresa nr.2919/2007 pe care depus-o în copie la dosar la acest termen de judecată.
La solicitarea instanței, arată că nu mai susține motivul de recurs referitor la neluarea în calcul la acordarea primelor solicitate a salariului de bază mediu pe societate, întrucât, experta, în lucrarea efectuată la instanța de fond, a avut în vedere adresa nr.2919/2007. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanței în sensul constatării ca prescrisă a acțiunii, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6.163,52 lei, din care: 5630 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1.09.1993 - 25.10.2006 a fost salariatul pârâtei la Sucursala Baza de Aprovizionare.
A mai susținut reclamantul că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2006 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. Astfel, dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 prevăd că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 6.163,52 lei potrivit calculului depus de acesta, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei pe anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003, 313/2005 și nr.713/2006.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art.164 (1) și art. 269 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art.168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat și reeditat în anii 2004 și 2005, art.1084 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe parcursul procesului pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, depuse la dosar de ambele părți și expertiză judiciară salarizare, administrată la solicitarea pârâtei, prin sentința civilă nr.324 din 4 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 2923 lei, drepturi salariale suplimentare nete și reactualizate reprezentând prime de Paște și C pe perioada 2004-2006.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, iar în raport de data introducerii acțiunii, aceasta apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contractele colective de muncă pe societate aplicabile pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut dispozițiile art,168 alin.1, fiind modificat doar alin.2 al art.168, iar în urma acestei modificări, pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Totodată, s-a arătat că potrivit raportului de expertiză tehnică salarizare întocmit de expert, pârâta datorează reclamantului suma de 2923 lei, drepturi salariale suplimentare nete și reactualizate reprezentând prime de Paște și de C pe perioada 2004-2006 și, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
La termenul din 4 aprilie 2008 recurenta, prin apărător, a arătat că nu mai susține motivul de recurs referitor la neluarea în calcul la acordarea primelor a salariului de bază mediu pe societate, întrucât în lucrarea efectuată la instanța de fond, experta a avut în vedere acest salariu, rezultând din adresa nr.2919/12.11.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei, respectiv: adresele nr.2919/2007 și nr.3081/2007.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se reiterează, practic, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la instanța de fond, excepție care a fost respinsă de instanță prin sentința atacată.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005 și respectiv 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.324 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în V de M,-,.9,.5, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
fiind plecată din instanță
prezenta a fost semnată de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-04-29
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
