Conflict de competență. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR: 28 /PI/CC
Ședința Camerei de Consiliu din 19.11.2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind pe reclamantul Partidul Social Democrat Organizația Județeană în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, Carla, Direcția de Patrimoniu Serv. Administrare Imobile din cadrul Primăriei T și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 02.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, în favoarea Judecătoriei Timișoara, cu privire la soluționarea acțiunii promovate de Partidul Social Democrat - Organizația Județeană împotriva pârâților Primarul mun. T și Consiliul local al mun. T, alături de Direcția de Patrimoniu din cadrul Primăriei mun. T și OCPI T precum și pârâtele, Carla și, prin care s-a solicitat anularea Dispoziției nr.553/03.03.2009 a Primarului mun. T, care a vizat soluționarea notificărilor formulate de către revendicatorii, Carla și, în privința imobilului situat în T, Bd. - nr.40 și apoi, obligarea pârâților de ordin 1 și 2 la încheierea unui contract de închiriere asupra imobilului din litigiu, atribuit PSD prin Hotărârea nr.153/28.05.2002. În subsidiar, reclamantul solicită obligarea pârâtelor, Carla și la plata unor despăgubiri în cuantum de 500.000 EURO, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea acestei sume.
Totodată, declinându-și competența, tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență, întrucât inițial, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr.10153/24.06.2009 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, invocând incidența disp.art.26 alin.3 din 10/2001-republicată, potrivit cu care contestațiile împotriva deciziilor/dispozițiilor emise în soluționarea notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii formulate în baza 10/2001 sunt de competența secției civile a tribunalului.
Pe de altă parte, declinându-și la rându-i competența, tribunalul a reținut că PSD Tai nvestit instanța cu o acțiune având ca petit principal anularea Dispoziției nr.553/03.03.2009 a Primarului mun. T, în soluționarea notificării formulate de, Carla și.
Însă, în această ipoteză, reclamantul, care justifică în prezenta cauză calitatea procesuală și interesul, prin invocarea unor drepturi locative asupra imobilului retrocedat proprietarilor, nu are asigurată calea procedurii speciale în justiție, prevăzută de art.26 alin.3 din 10/2001-republicată, pentru că din interpretarea acestui text, corelat cu alineatul 1 al aceluiași articol, rezultă că numai persoana îndreptățită la măsuri reparatorii î baza 10/2001, poate contesta dispoziția de respingere a notificării, la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
Pe de altă parte, reclamantului nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție, consacrat de art.21 din Constituție, prin negarea dreptului de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură, care, conform prev. art.25 alon,4 din 10/2001, constituie titlu de proprietate, cu forța probantă a unui înscris autentic.
În acest context, indiferent de modul cum este intitulată, potrivit disp.art.84 pr.civ. instanțele de judecată au obligația să interpreteze adecvat cererea de chemare în judecată, potrivit scopului urmărit prin promovarea acțiunii, iar în speță, cererea reclamantului este o acțiune întemeiată pe dreptul comun, și este formulată potrivit disp.art.109 alin.1 și art.112 pr.civ.
În acest context, s-a reținut că potrivit disp.art.1 alin.1 pr.civ. judecătoriile soluționează în primă instanță toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, textul instituind regula jurisdicției de drept comun, în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă.
Normele de procedură, fiind de strictă interpretare, astfel că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În prezenta cauză, nici disp.art.2 pr.civ. și nici dispozițiile 10/2001 nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor directe formulate de terțele persoane împotriva dispoziției de restituire în natură, examinată conform art.23 din 10/2001 ca și titlu de proprietate, împrejurare în raport cu care tribunalul a constatat că în temeiul prev. art.1 pr.civ. competența materială aparține în primă instanță Judecătoriei Timișoara, iar pentru a constatat ivit conflictul negativ de competență, în baza art.22 alin.2 pr.civ. a trimis cauza Curții de Apel Timișoara, pentru regulatorul de competență.
Curtea, în temeiul disp.art.22 alin.2 pr.civ. rap.la art.20 alin.1 pct.1 pr.civ. în soluționarea conflictului negativ de competență, va constata că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză în primă instanță este Judecătoria Timișoara, în raport cu disp.art.1 pr.civ. care conferă acestei instanțe plenitudine de competență, rap.și la art.2 pct.1 lit.b pr.civ.
Astfel, curtea va constata că reclamantul PSD - Organizația Județeană Tai nvestit instanța cu o acțiune complexă, prin care în principal solicită anularea Dispoziției nr.553/03.03.2009 a Primarului mun. T, care a vizat soluționarea notificărilor formulate de către revendicatorii, Carla și, în privința imobilului situat în T, Bd. - nr.40 - retorcedat în natură proprietarilor și apoi, obligarea pârâților de ordin 1 și 2 la încheierea unui contract de închiriere asupra imobilului din litigiu, atribuit PSD prin Hotărârea nr.153/28.05.2002.
În subsidiar, reclamantul solicită obligarea pârâtelor, Carla și la plata unor despăgubiri în cuantum de 500.000 EURO, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea acestei sume.
Curtea va constata, în raport cu aceste capete de cerere și observând calitatea procesuală și interesul reclamantului, că în cauza de față nu își găsește aplicabilitate norma prev. de art.26 alin.3 din 10/2001-republicată, care indică că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată pe aceasta cale numai de către persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar sintagma " persoana îndreptățită" este definită de art.3 din 10/2001-republicată, adică numai proprietarii sau moștenitorii acestora, printre care evident că nu se numără și reclamantul din prezenta cauză.
Totuși, pentru reclamantului nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție, consacrat de art.21 din Constituție, prin negarea dreptului de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură, care, conform prev. art.25 alin.4 din 10/2001-republicată, constituie titlu de proprietate, cu forța probantă a unui înscris autentic și de aceea, indiferent de modul cum este intitulată acțiunea, potrivit disp.art.84 pr.civ. instanțele de judecată au obligația să interpreteze adecvat cererea de chemare în judecată, potrivit scopului urmărit prin promovarea acțiunii, iar în speță, cererea reclamantului este o acțiune de anulare a dispoziției de restituire în natură a imobilului, însoțită de o cerere subsidiară de acordare de despăgubiri și instituirea unui drept de retenție, întemeiată pe dreptul comun, și este formulată potrivit disp.art.109 alin.1 și art.112 pr.civ.
În acest context, s-a reținut corect de către tribunal că, potrivit disp.art.1 alin.1 pr.civ. judecătoriile soluționează în primă instanță toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, textul instituind regula jurisdicției de drept comun, în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă.
Normele de procedură, fiind de strictă interpretare, astfel că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev.art.22 alin.2 pr.civ. rap.la art.20 alin.1 pct.1 pr.civ. coroborat cu art.1 pr.civ. va stabili competența materială pentru soluționarea cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială pentru soluționarea cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. CP/ 16.12.2009
Dact NF/16.12.2009
Ex:2
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup
