Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 255/R/2008
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta
). împotriva sentinței civile nr.1822 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta având ca obiect constatare nulitate absolută contract de muncă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 28.01.2008, de către recurenta-pârâtă concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1822 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta (actualmente ) s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să constate nulitatea contractului individual de muncă nr. 63543, încheiat și înregistrat la societate sub nr. 45 din 29.06.2006 și înregistrat la ITM C la data de 04.07.2006, cu repunerea părților în situația dinaintea încheierii acestuia.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că pârâta s-a prezentat la sediul societății în vederea angajării, aducându-i-se la cunoștință specificul societății, volumul sarcinilor de serviciu și clauzele generale ce urmau a fi cuprinse în contractul individual de muncă., s-a solicitat pârâtei date cu privire la pregătirea de specialitate pentru funcția de contabil, experiența profesională, precum și la starea de sănătate.
Reclamanta a învederat că a fost încheiat contractul individual de muncă în vederea angajării în muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de contabil, contractul urmând a fi înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă după efectuarea vizitelor medicale obligatorii. Pârâta a procedat însă la înregistrarea contractului la ITM, fără a avea avizul expres al angajatorului, acesta primind la 14.07.2006 prin poștă contractul înregistrat, precum și un certificat medical care atestă că aceasta este bolnavă.
Reclamanta a mai învederat că de la data de 03.07.2007 și până la momentul înregistrării acțiunii, pârâta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, trimițând periodic certificate medicale.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat în drept prevederile art. 953 cod civil "consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol.", precum și art. 17,27, 57..
Față de susținerile reclamantei, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă acțiunea ca nelegală și netemeinică, arătând că începând cu luna martie 2006 desfășurat în cadrul societății activități specifice postului de contabil. S-a mai învederat că reclamanta nu i-a indicat la momentul angajării un cabinet medical unde să efectueze vizita medicală și că nici nu i-a solicitat să se prezinte la medicul de medicina muncii agreat de angajator.
Pârâta a mai învederat că la 04.07.2006 s-a prezentat la locul de muncă, însă patronii societății reclamante i-au interzis accesul. De asemenea s-a mai arătat că susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi sustras contractul individual de muncă pentru a-l înregistra la ITM C, este, aceasta realizându-se tocmai la solicitarea unuia dintre asociații societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat la societate sub nr. 45/29.06.2006 pârâta fiind încadrată în funcția de funcționar economic.
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâta nu a prezentat ulterior angajării certificatul medical care atestă faptul că cel în cauză este pentru prestarea activității, cerință expres prevăzută la art.27.
Conform textului de lege amintit, o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este pentru prestarea acelei munci. Aliniatul 2 al art. 27. prevede că nerespectarea prevederilor alin. 1 atrage nulitatea contractului individual de muncă.
În speță, pârâta nu a respectat aceste prevederi legale, iar susținerile sale legate de faptul că angajatorul nu i-a indicat un cabinet unde să efectueze vizitele medicale, nu pot fi reținute, această obligație revenind salariatului, respectiv viitorului salariat.
Afirmația pârâtei conform cărei a prezentat angajatorului o adeverință din care reiese că este aptă pentru muncă nu a fost dovedită, singura astfel de adeverință existentă la dosarul cauzei poartă data de 27.06.2007, la distantă de un an de la momentul încheierii contractului individual de muncă.
Interesul legitim al angajatorului în situația de speță este justificat, întrucât ulterior încheierii contractului de muncă, pârâta s-a aflat în concediu medical, dovadă fiind certificatele de concediu medical, foile colective de prezență, precum și statele de plată.
Conform prevederilor art. 57 (1) nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, iar conform prevederilor alin.2, constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele enunțate, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și pe cale de consecință a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr.63543, încheiat și înregistrat la reclamantă sub nr.45 din 29.06.2006 și înregistrat la ITM C la data de 04.07.2006.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat, ca excepție omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de repunere a părților în situația anterioară.
aspectul fondului s-a apreciat că reclamantei îi revenea obligația de a face dovada refuzului pârâtei de a efectua analizele medicale sau a solicitării sale ca pârâta să efectueze analizele.
Nulitatea contractului de muncă nu poate fi constatată decât ulterior stabilirii culpei uneia dintre părți. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât, condiția avizului medical la încheierea contractului de muncă este prevăzută de lege ca o normă de protecție a salariatului.
În speța de față, ulterior angajării a intervenit starea de boală, ori prin constatarea nulității contractului, pârâta ca persoană care trebuia ocrotită este expusă la consecințe care contrazic chiar preocuparea de ocrotire dată de legiuitor.
De altfel, dispozițiile art.27 alin.4 din CM prevăd că competența și procedura de eliberare a certificatului medical, precum și sancțiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării fără certificat medical, sunt stabilite prin legi speciale deci societatea are această responsabilitate.
Se reține de către instanța de fond că reclamanta are un interes legitim în promovarea acțiunii de constatare a nulității contractului individual de muncă justificat de faptul că pârâta ulterior angajării s-a aflat în concediu medical, acest interes, dimpotrivă este unul nelegitim pentru că în situația în care nu ar fi intervenit starea sa de boală, evident că angajatorul nu ar mai fi solicitat nulitatea acestui contract.
Din actele de la dosar rezultă că activitatea sa la societatea reclamantă a început încă din luna martie 2006, deci anterior încheierii contractului individual de muncă în urma unui anunț publicitar dat de reclamantă în presă, ocazie cu care s-a prezentat la societate, angajatorul luându-i date referitoare la pregătirea sa în contabilitate, preluând de la acea dată evidența primară a contabilității societății.
În acest sens s-au depus la dosarul cauzei o serie de acte, respectiv comanda software și mai multe fișe de intervenție datate din 30.03.2006, 12.04.2006, 19.04.2006, 02.05.2006, 16.06.2006, 19.06.2006, 26.06.2006 semnate de reprezentanta SRL C-N și pârâta prin care prelua pentru societatea reclamantă un program de evidență informatică, asupra cărora instanța nici nu s-a pronunțat. De asemenea, toate actele contabile primare din această perioadă poartă semnătura sa, iar pentru munca prestată în această perioadă reclamanta i-a achitat salariul dar fără să fie menționată pe statul de plată.
Abia la sfârșitul lunii iunie 2006, reclamanta a binevoit să încheie contractul de muncă și luând în considerare perioada lucrată anterior, când nu a fost în incapacitate de muncă nici măcar o zi, angajatorul nu i-a solicitat să efectueze analizele medicale. Dacă ar fi făcut-o atunci trebuia să-i înmâneze fișa de angajare cu analizele medicale care trebuiau efectuate, respectiv analize de sânge, raze pentru a se prezenta la policlinica sau la societatea medicală cu care reclamanta a invocat că are contract de servicii medicale. Această probă trebuia să o producă reclamanta, simpla depunere a contractului cu o societate medicală nefiind concludentă.
Pârâta a depus certificatele de concediu medical iar reclamanta prin acțiune a recunoscut și chiar a făcut plata indemnizației de boală aferente perioadei iulie - septembrie 2006 și a încasat de la Casa de Sănătate C indemnizația de asigurări sociale.
Chiar mai mult aceasta a solicitat în luna august 2006 printr-o cerere scrisă adresată la ITM C-N schimbarea funcției de bază a pârâtei de la SRL la SRL.
Afirmația reclamantei că pârâta avea cunoștință de starea de boală la data încheierii contractului de muncă este întrucât boala gravă de care suferă a fost descoperită abia în luna august 2006, conform adeverinței nr.384/27.06.2007 de la fila 58 dosar fond.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.112 pct.3 pr.civ. reclamantul este partea care stabilește obiectul cererii, astfel încât, în absența unei cereri reconvenționale, numai acesta poate justifica un interes în formularea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care nu i se examinează în totalitate cererea.
Pârâta nu a făcut dovada beneficiului practic pe care îl conferă motivul de recurs constând în nesoluționarea unei cereri îndreptate împotriva sa, singura parte care poate acționa în acest sens fiind reclamantul.
În egală măsură, acestui motiv de recurs i se opune și dispoziția edictată de art.57 alin.2 și 5 din Codul muncii, care limitează efectele nulității doar pentru viitor, ceea ce are semnificația inexistenței unei situații anterioare încheierii contractului individual de muncă, din moment ce prestațiile efectuate anterior constatării nulității nu pot fi restituite.
În privința fondului, Curtea reține că art. 27 alin.2 Codul muncii enunță în mod expres că lipsa certificatului medical la angajare atrage nulitatea contractului individual de muncă, dispoziție generală peste care se suprapune și o normă specială (art.28 lit. f Codul muncii ), aplicabilă persoanelor care lucrează în sectorul alimentar, cum este cazul reclamantei, angajată în panificație.
Obligația depunerii certificatului medical revine angajatului, după cum rezultă din art.27 alin.3 Codul muncii care permite asanarea nulității menționate în cazul când salariatul prezintă ulterior certificatul medical care atestă că este de muncă.
Deși sarcina probei în litigiile de muncă revine, conform art.287 Codul muncii, angajatorului, acesta nu este ținut să facă proba unor fapte negative (refuzul pârâtei de a prezenta certificatul medical), care se demonstrează de angajat prin faptul pozitiv contrar, și nici a unor fapte care contravin exigențelor legale (transferul către angajator a responsabilității legate de certificatul medical).
Din această perspectivă, sunt lipsite de fundament criticile recurentei referitoare la culpa angajatorului și la caracterul protecționist față de salariat al dispozițiilor legale.
De asemenea, nu rezultă din actele depuse la dosar că raporturile juridice de muncă dintre părți ar fi început din luna martie 2006, această susținere tinzând să probeze contra mențiunilor contractului individual de muncă în ceea ce privește data nașterii raporturilor de muncă.
Este lipsit de relevanță juridică momentul în care pârâta a luat cunoștință de boala de care suferă, deoarece sancțiunea nulității absolute a contractului individual de muncă este atrasă de lipsa certificatului medical la angajare, indiferent de starea de sănătate a sa la acel moment.
În fine, afirmația recurentei conform căreia a depus la reclamantă ulterior un certificat medical este infirmată de actele existente la dosar dintre care, cu specific medical sunt doar certificate de concediu medical.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1822 din 13.09.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
2 ex./12.02.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
