Constatare nulitate act juridic. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 299/
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta POȘTA ROMÂNĂ -PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ, cu sediul în P, nr.8, județul P, împotriva deciziei civile nr.43 din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta-reclamantă Poșta Română -prin Direcția Regională de Poștă P, în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul-pârât Primarul Comunei și intimata-intervenientă -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimatei-interveniente -.
Reprezentanta recurentei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-reclamante, consilier juridic, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei tribunalului, în sensul admiterii acțiunii, urmând a se constata nulitatea parțială absolută a dispoziției Primarului Comunei. Arată că prin dispozițiile HG 451/1996 imobilul în litigiu a fost transmis în administrare reclamantei, iar în temeiul art.3 alin.4 din HG 371/1998 a intrat în proprietatea acesteia, astfel încât competența de dispunere cu privire la retrocedarea imobilului aparținea Poștei Române și nu primarului. Precizează că nu mai susține motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, dat fiind faptul că acest text de lege nu mai este în vigoare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Poșta Română, prin Direcția Regională de Poștă P, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, anularea în parte a Dispoziției nr.13/2006 emisă de pârât privind retrocedarea în natură a imobilului cămin cultural unor alte persoane, imobil preluat în mod abuziv după anul 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin actul a cărui anulare o solicită s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil cămin cultural, format din 9 camere, un salon, în suprafață totală de 395,20, precum și terenul de 400.
Potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din nr.HG451/1996, privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome Poșta Română, s-a procedat la transmiterea în administrarea Poștei Române a unui spațiu format din două camere, în suprafață totală de 36,4, situat în comuna, din imobilul cămin cultural, având ca destinație prestarea serviciilor poștale.
Reclamanta a invocat astfel dreptul de proprietate asupra unei părți din clădirea în litigiu, în suprafață de 36,4. drept dobândit prin efectul legii, în temeiul dispozițiilor art.3 alin.4 din nr.HG371/1998 privind înființarea Poșta Română, prin reorganizarea Regiei Autonome Poșta Română.
Judecătoria Topolovenia fost investită cu soluționarea acestei cauze prin sentința civilă de declinare a competenței nr.304/12.12.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La termenul de judecată din data de 14.11.2006, în dosarul înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Argeș, s-a depus la dosar o cerere de intervenție în nume propriu, formulată de -, solicitând să se constate că este proprietara imobilului cămin cultural ce formează obiectul cauzei, potrivit Dispoziției nr.13/2006 emisă de Primarul comunei (8, 9).
În cuprinsul cererii de intervenție, s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei în formularea cererii de anulare a Dispoziției nr.13/2006, ce derivă din interpretarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 care instituie măsuri reparatorii pentru foștii proprietari persoane fizice sau juridice ai imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada martie 1945 - decembrie 1989. Prin urmare, dreptul de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură sau prin echivalent aparține numai acestor persoane, nu și terților.
La termenul de judecată din data de 24.04.2007, instanța a avut în vedere scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acțiunii și anume anularea, lipsirea de eficiență juridică a Dispoziției nr.13/2006 emisă de pârât, a recalificat cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a actului juridic în discuție, întemeiată pe dispozițiile art.968 din Codul civil.
În aceeași ședință de judecată, s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - și s-a luat act de renunțarea acesteia la invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr.510/18.09.2007, Judecătoria Topoloveni respins cererea principală formulată de reclamanta Poșta Română - prin Direcția Regională de Poștă P, a admis cererea de intervenție în interes propriu și a fost obligată reclamanta să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr.13/2006 emisă de Primarul comunei s-a dispus restituirea în natură persoanelor îndreptățite a imobilului cămin cultural format din 9 camere, un salon în suprafață totală de 395,20, precum și terenul rămas aferent construcției în suprafață de 400. în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reclamanta, în motivarea cererii introductive, a relevat împrejurarea că, în conformitate cu dispozițiile art.1 și 2 din nr.HG451/1996 privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome Poșta Română, s-a procedat la transmiterea în administrarea acestei instituții a unei părți din clădirea în litigiu în suprafață de 36,4. care ulterior a intrat în proprietatea sa prin efectul legii.
Dispoziția de drept substanțial aplicabilă speței a reieșit din intenția reclamantei de a evidenția o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al acesteia prin emiterea deciziei contestate, în condițiile în care într-o parte din acea clădire își desfășura activitatea reclamanta prin prestarea unui serviciu public.
Aflându-ne în fața unei acțiuni personale, de anulare a unui act juridic, instanța a observat că motivele expuse de reclamantă atrag incidența în cauză a textelor de lege ce reglementează cauza actului juridic, ca element esențial al voinței juridice, noțiune cuprinsă în art.966 și 968 din Codul civil.
Astfel, cauza este ilicită când este interzisă de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Sunt două situații prevăzute alternativ de legiuitor care nu se regăsesc însă, în speța de față, știut fiind că valabilitatea cauzei este prezumată până la proba contrară.
Câtă vreme reclamanta nu a produs probe apte, concludente sub aspectul existenței cauzei ilicite la emiterea de către pârât a Dispoziției nr.13/2006, nu există nici un motiv pentru a dispune anularea acestui act juridic, fapt ce atrage soluția de respingere a cererii reclamantei.
Nu aceeași concluzie s-a reținut în privința cererii de intervenție în interes propriu, constatând că intervenienta justifică dreptul de proprietate asupra imobilului cămin cultural dobândit prin efectul Dispoziției nr.13/2006 (5).
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Poșta Română - prin Direcția Regională de Poștă P, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că dispoziția primarului comunei este nelegală, în raport de dispozițiile art.1 și 2 din nr.HG451/1996 și anexei pct.17 potrivit cu care s-a trecut în administrarea Poștei Române un spațiu format din 2 camere în suprafață totală de 36,4 în imobilul Cămin Cultural cu destinația prestarea serviciilor poștale.
În temeiul art.3 alin.4 din nr.HG371/1998 acest imobil a intrat în proprietatea Poștei Române prin efectul legii, conform art.645 Cod civil.
Prin urmare, primarul comunei a emis dispoziția de restituire în natură a întregului imobil cu încălcarea dispozițiilor art.21, 22, 25 și 27 din Legea nr.10/2001 întrucât nu era îndreptățit să dispună restituirea întregului imobil, respectiv cu privire la suprafața de 36,4 proprietatea apelantei.
Au fost invocate dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care notificarea este adresată persoanei juridice care deține chiar și numai în parte bunurile imobile solicitate, aceasta fiind cea care emite și decizia de retrocedare pentru partea de imobil deținută. Prin urmare, primarul comunei nu putea dispune în mod valabil retrocedarea întregului imobil, fiind dovedită cauza ilicită la emiterea dispoziției cu nr.13/2006.
În acest sens se arată că probele administrate în cauză dovedesc existența acestei cauze ilicite asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Deși apelanta a depus la dosar înscrisuri potrivit cu care aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra părții din imobil arătate, intimatul primarul comunei nu a depus la dosar nici un înscris prin care să facă dovada scoaterii din administrarea apelantei a imobilului transmis prin nr.HG451/1996.
Astfel, reținându-se că apelanta avea calitatea de persoană deținătoare a imobilului în momentul emiterii deciziei de retrocedare, se impune a se reține fapta ilicită săvârșită cu ocazia pronunțării acestei decizii, motiv pentru solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea în parte a dispoziției nr.13/2006 privind retrocedarea în natură a imobilului cămin cultural emisă de primarul comunei.
La data de 30.01.2008 intimatul Primarul comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001 coroborat cu art.16 alin.1 din aceeași lege, cu mențiunea că reclamanta nu a dovedit că are calitatea de proprietar a unei părți din imobilul cămin cultural, ci doar a dobândit în administrare o parte din acesta.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.43 din 21 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în raport de actele și lucrările dosarului, următoarele:
Criticile invocate în apel d e către reclamant vizează în principal existența unei cauze ilicite la emiterea deciziei nr.13/2006 emisă de către Primarul comunei așa cum rezultă din probele administrate în cauză, determinat de faptul că, prin decizia contestată s-a dispus în mod abuziv restituirea în natură a întregului imobil cămin cultural, inclusiv a suprafeței de 36,4 ce constituie proprietatea Poștei Române.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin nr.HG451/1996 și a anexei acesteia s-a dispus trecerea în administrarea Regiei Autonome Poșta Română a două camere din imobilul cămin cultural aflat în domeniul privat al localității, fiind predat de către consiliul local, fără plată la data de 31.07.1996, pentru desfășurarea unor servicii publice de poștă, aspecte ce rezultă din Protocolul de predare-primire și al situației (10-11, dosar fond).
Prin nr.HG371/03.07.1998 s-a dispus ca bunurile aparținând domeniului privat ale statului aflate în administrarea Regiei Autonome Poșta Română să treacă în proprietatea Companiei Naționale Poșta Română, la data intrării în vigoare a acestei hotărâri invocându-se de către apelantă că a intrat în proprietatea sa o parte din imobil de 36,4, prin efectul legii.
S-a reținut că imobilul construcție ce a aparținut autorului intervenientei a fost preluat fără titlu în anul 1949, când s-a confiscat averea acestuia, ulterior trecând în administrarea fostului S Popular al Raionului T, conform adeverinței de la fila 63, dosar fond.
În cauză s-a invocat faptul că Primarul comunei, în calitate de reprezentant al comunei, nu avea calitatea de unitate deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificării, în sens de persoană care are puterea și competența de a angaja patrimonial unitatea.
Analizând însă înscrisurile depuse la dosar în baza cărora s-a invocat dreptul de proprietate asupra părții din imobil în suprafață de 36,4, tribunalul a reținut că imobilul în ansamblul său a aparținut defunctului, autorul intervenientei, de la care a fost preluat, fără a exista un titlu în acest sens, în anul 1949, ulterior intrând în proprietatea fostului Consiliu Popular.
Prin nr.HG451/1996 s-a dispus transmiterea în administrarea Regiei Autonome Poșta Română a părții din imobil în suprafață de 36,4 pentru desfășurarea unor servicii cu caracter public, pentru ca, ulterior, prin nr.HG371/1998 privind înființarea Companiei Naționale Poșta Română prin reorganizarea Regiei Autonome Române Poșta Română acest imobil să fie trecut în proprietatea Poștei Române în baza dispozițiilor legale menționate.
S-a reținut că este evident faptul că imobilul respectiv nu putea deveni proprietatea Poștei Române atâta vreme cât ordinul nr.HG451/1996 a fost transmis doar în administrarea părții din clădirea în litigiu în suprafață de 36,4, în condițiile în care statul era în continuare deținătorul imobilului în ansamblu său, prin intermediul fostului Consiliu Popular și ulterior Comuna, astfel că apelanta nu putea dobândi proprietatea asupra imobilului prin efectul legii.
Prin urmare, s-a reținut că imobilul s-a aflat în continuare în deținerea unităților administrativ-teritoriale după preluarea de către stat, chiar și fără titlu, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispozițiile art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care în această situație restituirea în natură de către persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarului.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art.22, 25 și 27 din Legea nr.10/2001, s-a reținut că unitatea administrativ-teritorială reprezentată de Comuna, prin Primar, reprezintă în continuare unitatea deținătoare competentă să soluționeze notificarea formulată de persoana îndreptățită, respectiv intervenienta, iar prevederile art.27 din același act normativ se referă la deținerea de către persoana juridică în mod legal și valabil a părții din imobilul din litigiu.
Tribunalul a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada dobândirii în mod valabil a proprietății asupra părții din imobil în suprafață de 36,4, întrucât cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - a fost admisă în sensul că s-a constatat că aceasta este proprietara imobilului cămin cultural și teren aferent situat în comuna, aspect ce nu a fost contestat de către apelantă.
Prin urmare, reținându-se aceleași aspecte ca și prin dispoziția contestată, apelanta nu mai poate invoca dobândirea proprietății prin efectul legii, atâta vreme cât s-a reținut că intervenienta, în calitate de moștenitoare a defunctului, nu a pierdut proprietatea asupra acestui imobil, întrucât preluarea de către stat nu a fost făcută în mod valabil, în lipsa unui titlu în acest sens.
Cât privește cauza ilicit invocată de către apelantă, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada existenței acesteia în condițiile art.966-968 cod civil și care să afecteze valabilitatea dispoziției nr.13/2006, întrucât emiterea acesteia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și nu este dovedită că aceasta este contrară bunurilor moravuri sau ordinii publice, aspecte reținute în considerente și de către prima instanță.
Împotriva deciziei civile nr.43/21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat recurs reclamanta Poșta Română - prin Direcția Regională de Poștă P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.10 Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, după prezentarea situației de fapt, reclamanta formulează două critici:
Într-o primă critică, încadrată în drept conform dispozițiilor art.304 pct.10 Cod procedură civilă, text în prezent abrogat, reclamanta susține că deși au fost administrate probe concludente în cauză, acestea n-au fost avute în vedere nici de instanța de fond, nici de cea de apel.
În cea de-a doua critică reclamanta invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de apel a dat o interpretare eronată prevederilor art.3 alin.4 din nr.HG371/1998, în sensul că deși anterior imobilul în cauză i-a fost transmis în administrare de Consiliul Local al comunei, odată cu intrarea în vigoare a actului normativ mai sus citat, reclamanta a dobândit drept de proprietate asupra acestuia. Imobilul în litigiu se află în patrimoniul Poștei Române, fiind evidențiat în Fișa mijlocului a Imobilului, imobil pentru care a plătit impozite. De asemenea, instanțele nu au ținut cont de faptul că unitatea deținătoare a imobilului, în momentul emiterii deciziei, nu era primăria, ci reclamanta.
De aceea, pentru motivele arătate mai sus se apreciază că recursul este fondat și pe cale de consecință urmează a fi admis.
Atât pârâtul Primarul comunei, cât și intervenienta - au formulat întâmpinare și respectiv concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând criticile formulate de reclamantă urmează a se observa că prima vizează netemeinicia hotărârii, invocându-se dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, text abrogat conform nr.OUG138/2000, așa încât acestea nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar.
A doua critică se referă la nelegalitatea hotărârii, invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii, critică neîntemeiată.
Imobilul în litigiu în totalitate a aparținut autorului intervenientei, de la care a fost preluat fără titlu valabil, așa încât s-a considerat că nu a ieșit niciodată din patrimoniul acestuia, așa încât indiferent de actele de administrare efectuate asupra acestui imobil și indiferent de titularul dreptului de administrare, dreptul de proprietate asupra imobilului nu l-a pierdut. În conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, ce nu au fost încălcate în niciun fel, imobilul trebuia să fie restituit în natură.
În baza actelor normative invocate de reclamantă, aceasta a avut "în administrare" o parte din imobil, parte ce nu putea trece în proprietatea sa, conform dispozițiilor nr.HG371/1998. În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.3 din nr.HG371/1998, Poșta Română, la data înființării, este proprietara tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome Poșta Română, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
În speță, imobilul în litigiu se afla la acea dată doar în administrarea reclamantei, conform protocolului din 31 iulie 1996 (9, 10, dosar fond) încheiat în baza nr.HG451/12 iunie 1996, hotărâre ce privește "transmiterea unor imobile înadministrareaRegiei Autonome Poșta Română". Faptul că a plătit impozitul pentru imobil nu-i conferă reclamantei și un drept de proprietate asupra acestuia.
În ceea ce privește unitatea ce a emis dispoziția de restituire către persoana îndreptățită, conform prevederilor Legii nr.10/2001, aceasta este "Primarul", dispoziția a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie, așa încât nu există niciun motiv de nulitate a acesteia. De altfel, reclamanta, în acțiunea formulată, nu motivează nici în fapt, nici în drept care ar fi cauza nulității dispoziției.
În speță nu operează nicio cauză de nulitate absolută, așa încât hotărârea pronunțată de tribunal este legală.
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus se apreciază că recursul nu este fondat și pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta POȘTA ROMÂNĂ - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ, cu sediul în P, nr.8, județul P, împotriva deciziei civile nr.43 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul PRIMARUL COMUNEI și intervenienta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.10.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
