Obligație de a face. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 300/
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales la avocat, în B, sector 6,-,.38,.2,.77, împotriva deciziei civile nr.104 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenții-reclamanți și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 20.08.2009, emisă de Baroul B-cabinet individual și de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 30.09.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual și avocat, pentru intimatul-pârât, cu delegație de substituire pentru avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.174/2008, emisă de Baroul A-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin depunerea la dosar, la prezentul termen de judecată, a chitanței nr.- din data de 23.09.2008, emisă de Trezoreria Pitești, din conținutul căreia rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și a timbrului judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, arată că ambele motive de recurs sunt formulate în termenul legal, un recurs este formulat de doamna avocat și celălalt este formulat de el.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei, cu trimitere spre rejudecare la tribunal, pentru a se răspunde obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză. Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, arată că decizia instanței de apel nu este motivată, în sensul că nu s-a stabilit în ce mod se încadrează dreptul de servitute în dispozițiile art.616 Cod civil. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de apel nu a formulat nicio explicație, în sensul de a stabili, conform art.616 Cod civil, dacă locul respectiv era loc înfundat, respectiv dacă exista o altă cale de acces. De asemenea, precizează că un proprietar nu-i poate aduce vecinului său tulburări, respectiv cu privire la gurile de aerisire care ies din niște grupuri sanitare din subsolul clădirii, unde funcționează un bar.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs. Arată că este vorba de patru încălcări ale legii, dintre care două de procedură, în sensul că s-au încălcat dispozițiile art.295 alin.2 Cod procedură civilă, prin nepronunțarea asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză și, de asemenea, s-au încălcat dispozițiile art.225 Cod procedură civilă, potrivit cărora neprezentarea la interogatoriu a pârâtului echivalează cu recunoașterea pretențiilor. În ceea ce privește încălcarea legii pe fond, au fost încălcate dispozițiile art.480 cod civil referitoare la dreptul de proprietate și dispozițiile art.616 și 619 Cod civil, referitoare la dreptul de servitute. Precizează că gangul aparține în proprietate exclusivă orașului C și recurenților și nu pârâtului. De asemenea, din poziția fizică a celor două proprietăți vis-a-vis de gangul respectiv rezultă că acest gang este delimitat de pereții exteriori ai locuințelor proprietatea reclamanților și pârâtului, însă proprietatea pârâtului este mai înaltă decât gangul. Arată că decizia tribunalului este lipsită de temei legal, întrucât se face trimitere la un drept de servitute pe care intimatul nu l-a solicitat. Mai mult decât atât, arată că imobilul este din anul 1920, face parte din patrimoniul național, iar prin spargerea zidului de către pârât s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la astfel de imobile. În subsidiar, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.295 alin.2 Cod procedură civilă, urmând a fi casată decizia cu trimitere spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză la instanța de apel.
Apărătorul intimatului, avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, arată că acesta este nefondat, întrucât se invocă atât nemotivarea deciziei, cât și cuprinderea de motive străine de natura pricinii sau motive contradictorii. Apreciază că decizia este motivată. Arată că intimatul a obținut acordul primăriei pentru efectuarea unei uși în deschiderea gangului, iar prin aceasta nu a blocat accesul recurenților. Motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă este nefondat, întrucât aspectele invocate privesc chestiuni de fapt. În ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de apel în mod corect a respins proba cu expertiză tehnică, întrucât aceasta fusese administrată la instanța de fond. Arată că instanța poate să facă sau nu aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul în replică, precizează că cele două ipoteze ale textului art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu se exclud una pe alta. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- (nr. în format vechi 2603/29.06.2007), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să desființeze construcția (ușa) pe care a efectuat-o abuziv pe proprietatea lor și aducerea gangului în starea inițială, iar în caz de refuz obligația să fie prestată de reclamanți pe cheltuiala pârâtului și să se dispună interzicerea accesului pârâtului pe proprietatea reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui imobil cu nr.124 din strada - -, pe raza municipiului C, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.73/17.12. 2003.
Au mai arătat reclamanții că potrivit acestui contract dețin o suprafață de 87,25 mp (parter + etaj), cel de-al doilea coproprietar fiind Primăria Municipiului
Intrarea în imobil se face printr-un gang asupra căruia reclamanții sunt și coproprietari cu Primăria
În continuare au precizat reclamanții că pârâtul este proprietarul imobilului de la nr.122 și fără acordul coproprietarului a intrat în gang și a spart o porțiune în care a amplasat o ușă din metal pentru a avea acces la subsolul imobilului său.
Reclamanții au mai menționat că pârâtul s-a prevalat de un așa zis,acord" dat de Primăria C, despre care ei nu au cunoștință și oricum, coproprietarul nu poate face nici un act de administrare fără acordul celorlalți coproprietari.
La data de 27.09.2007, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat obligarea pârâtului de a desființa gurile de aerisire de la WC - făcute în peretele gangului și a furtunelor calculatoarelor amplasate de Banca (spațiul ocupat fiind închiriat de la pârât).
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar copii de pe următoarele acte: contract de vânzare - cumpărare nr.73/2003, schițe de plan imobil, rezoluția nr.1138/P/2006 a Parchetului C, adresa nr.13170/2006 a Primăriei C, fotografii, interogatoriu pentru pârât și au solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
În drept, reclamanții au invocat disp. art.1077 Cod civil, art.112 și 113 Cod procedură civilă.
La data de 27.09.2007, pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a arătat că este proprietarul unui imobil - parter și subsol situat în C,-, așezat deasupra gangului în litigiu și prin cererea înregistrată cu nr.13443/2005 s-a adresat Primăriei C solicitând aprobarea efectuării unei deschideri de dimensiunea unei uși de acces prin gang cu obligația de a salubriza și întreține arhitectura gangului și eventual de a încheia un contract de închiriere sau concesiune cu plata dreptului de folosință.
Primăria și-a exprimat acordul potrivit adresei nr.14804/2007 pentru ca pârâtul să își asigure accesul la imobilul său.
Ulterior a arătat pârâtul, a solicitat și încheierea unui contract de închiriere.
A susținut pârâtul că reclamanții sunt cei care cu rea-credință l-au împiedicat în nenumărate rânduri să execute lucrările, amplasând autoturisme în incinta gangului și încuind porțile de acces.
ușii în peretele gangului nu prejudiciază dreptul de proprietate al reclamanților, iar dreptul de proprietate asupra gangului aparține reclamanților și Primăriei C în coproprietate, fiecare având o cotă indiviză din drept și nu o parte individualizată material.
Pârâtul a depus la dosar actele din borderoul depus la data de 27.09. 2007 și a solicitat proba testimonială.
În data de 18.10.2007, pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare a reclamanților, prin care a arătat că a efectuat două deschideri în peretele gangului de cca 10 cm. care au caracterul unor guri de aerisire ce nu prejudiciază dreptul de proprietate al reclamanților (potrivit practicii judiciare în materie deschiderile de aer și lumină pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin).
În ședința din 10.01.2008 pârâtul, prin apărătorul său, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive față de capătul de acțiune privind obligarea de desființa furtunele care aparțin Băncii.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.57/14.01.2008, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, cu excepția ultimului capăt de acțiune care a fost respins ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii unui imobil situat în C-, parter și etaj, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.73/17.12. 2003. Prin același contract reclamanții au dobândit de la vânzător - Primăria C și o cotă indiviză din părțile comune ale imobilului (gang, hol, podest).
Pârâtul este proprietarul unui imobil - parter și subsol (pivniță) situat în-, potrivit sentinței civile nr. 1487/2.09.2003 a Judecătoriei Câmpulung.
Reclamanții au solicitat prin acțiunea promovată obligarea pârâtului să desființeze ușa efectuată pe o porțiune din partea sudică a gangului, deoarece le prejudiciază proprietatea (reclamanții fiind coproprietarii gangului).
Din depoziția martorului -, audiat în cauză, s-a reținut că, înainte ca pârâtul să cumpere imobilul de la nr.122, exista o ușă în gangul din litigiu.
Pârâtul a înlocuit practic ușa veche cu una nouă, ușă care nu aduce nici un prejudiciu reclamanților. Acest aspect reiese și din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de inginer expert.
Astfel, se menționează în cuprinsul raportului de expertiză că gangul este un spațiu de acces pietonal dinspre strada - - către curtea interioară a imobilului în litigiu, fiind delimitat de pereții exteriori ai locuinței proprietatea pârâtului. Gangul este folosit de reclamanți (coproprietari cu Primăria C) și de către pârât pentru accesul la parterul și subsolul imobilului, proprietatea sa.
Accesul pârâtului se realizează prin această ușă care nu blochează în nici un fel accesul reclamanților prin gang, neîmpiedicându-le trecerea către locuința pe care o dețin.
S-a constatat de asemenea, că pârâtul a obținut acordul Primăriei C (adresa nr.14804/ 24. 05. 2007) de efectua lucrarea (ușa) care îi asigură intrarea în propriul imobil, cu respectarea drepturilor celorlalți coproprietari ai imobilului din-.
Din adresa nr.23876/2004 a Primăriei C reiese că gangul reprezintă,accesul comun" (cu destinație de utilitate comună), fiind proprietatea privată a Municipiului
Cu alte cuvinte, instanța a constatat că din punct de vedere juridic, gangul reprezintă o formă de coproprietate forțată în cazul existenței într-o clădire a mai multor proprietari ( fapt recunoscut și de reclamanți).
Părțile comune ce fac obiectul acestei coproprietăți sunt: curtea, acoperișul, scările, instalațiile comune, zidurile comune, intrările etc.
Astfel, proprietarii au dreptul de folosință comună a acestor părți dacă nu se împiedică exercitarea drepturilor celorlalți coproprietari.
În speță, reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul le împiedică în vreun fel dreptul de proprietate și dreptul de folosință al spațiului comun.
Spre deosebire de coproprietatea temporară (obișnuită) în care este necesar acordul unanim al celorlalți copărtași la efectuarea unor acte de dispoziție sau administrație cu privire la bun în cazul coproprietății forțate, coproprietarii au unele drepturi mai largi cu limita arătată mai sus - folosința să nu aducă atingere dreptului celorlalți.
De altfel, pârâtul nu a făcut prin deschiderea ușii în peretele propriului imobil care delimitează gangul, un act de dispoziție asupra gangului.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză și depoziția martorului (ca de altfel și din imaginile din fotografiile depuse la dosar), s-a constatat că pârâtul a executat în peretele de fațada dinspre gang, la parter, trei guri de aerisire cu dimensiunile de 10 x 10 cm, care nu tulbură proprietatea reclamanților.
Martorul a declarat că aceste guri de aerisire existau și înainte ca pârâtul să devină proprietarul imobilului și că nu se aduce nici o atingere proprietății reclamanților prin amplasarea acestora pe peretele gangului, deoarece nu s-a produs condens și nu emană miros, iar încăperea din care provin este curată (,ca o farmacie").
Astfel, s-a constatat că pârâtul nu a deschis ferestre de vedere la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art.612 Cod civil, deschiderile efectuate fiind guri de aerisire.
Pentru cele reținute mai sus instanța urmează să respingă acțiunea privind obligarea pârâtului să desființeze ușa, gurile de aerisire și interzicerea accesului - ca nefondată.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului de a desființa furtunele de la calculatoarele Băncii, instanța a constatat că însăși reclamanții au afirmat că aparțin acestei instituții, astfel încât pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că imobilele proprietatea părților sunt distincte, iar gangul în litigiu aparține în coproprietate comună forțată și perpetuă reclamanților și Primăriei (Orașului)
S-a arătat că imobilul pârâtului nu este situat deasupra gangului, ci alăturat acestuia, iar pârâtul încalcă în mod abuziv dreptul de proprietate al reclamanților, prin faptul că, fiind proprietarul imobilului vecin, vrea cu orice preț să aibă acces prin gang, deși coproprietarii acestuia nu și-au dat acordul.
Ca atare, s-a arătat că respingerea primelor două capete de acțiune este nelegală.
S-a mai arătat că și capătul de acțiune privind desființarea gurilor de aerisire a fost respins greșit, în condițiile în care s-a avut în vedere doar depoziția unui martor care a negat chiar recunoașterile pârâtului, s-au respins greșit obiecțiunile la expertiza tehnică, iar pârâtul a refuzat să se prezinte la interogatoriu.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.104/13.05.2008, a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, apelanții sunt proprietarii unui imobil parter și etaj situat în C-, iar intimatul asupra unui imobil parter și subsol situat în-.
Pentru ca intimatul să fie obligat să desființeze ușa dinspre imobilul acestuia spre gang era necesar ca apelanții să facă dovada că prin construirea aceleiași uși le-a fost blocat accesul la gang.
Din coroborarea raportului de expertiză și a depozițiilor martorilor audiați a rezultat că acest gang este folosit ca o servitute de trecere pentru accesul la parterul și subsolul locuinței pe care o deține în proprietate.
Din probele administrate s- concluzionat că intimatul, ca urmare a realizării ușii, nu blochează în nici un fel libera circulație a apelanților prin gang și nu împiedică accesul acestora către locuința pe care o dețin în proprietate.
Instanța nu a reținut însă că intimatul-pârât ar fi proprietarul gangului în litigiu.
Gangul aparține în coproprietate Primăriei C și apelanților, iar intimatului i s-a permis folosința accesului prin gang fără deranja liniștea locatarilor și cu respectarea condițiilor de mediu, iar cu privire la ușa respectivă aceasta a existat de peste 15 ani, fiind înlocuită după zidirea abuzivă de către apelanți.
Referitor la gurile de aerisire, instanța de fond a pronunțat de asemenea o sentință legală și temeinică, reținând că cele două nu au caracterul unor ferestre de vedere, iar potrivit practicii în materie judiciară, deschiderile de aer și lumină pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, întrucât nu constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, la datele de 18.07.2008 și respectiv 21.07.2008, criticând hotărârea tribunalului pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- decizia tribunalului este în parte nemotivată și în parte cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii deoarece, pe de o parte, instanța de apel nu și-a motivat hotărârea în ceea ce privește primul motiv de apel, iar pe de altă parte tribunalul face referire la dreptul de servitute, deși acest drept nu a fost invocat decât prin întâmpinarea depusă în apel d e către pârât și nu prin cerere reconvențională, depusă în condițiile legii la instanța de fond;
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art.295 și respectiv 225 Cod procedură civilă, deoarece nu s-a pronunțat asupra cererii de completare a expertizei potrivit obiecțiunilor respinse la fond și nu a ținut cont că pârâtul a refuzat să se prezinte la interogatoriu;
- tribunalul a încălcat dispozițiile art.480 Cod civil și respectiv art.44 din Constituția României și a aplicat greșit dispozițiile art.616-619 Cod civil, deoarece, pe de o parte pârâtul nu are nici un drept de proprietate asupra gangului, aflat în coproprietatea reclamanților și a Municipiului C, deși a efectuat lucrări la acesta, iar pe de altă parte, pârâtul nu a solicitat legal constituirea vreunui drept de servitute asupra gangului și, cu toate acestea, instanța de apel a reținut un asemenea drept în favoarea pârâtului.
Recursul este fondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă este fondat pentru că, pe de o parte, hotărârea tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină și pentru care a respins motivele de apel invocate de reclamanți, inclusiv cererea de completare a expertizei, iar pe de altă parte, prin această hotărâre se reține, fie că acel gang în litigiu este folosit ca o servitute de trecere pentru accesul la parterul și subsolul locuinței pe care o deține pârâtul, fie că intimatului i s-a permis folosința gangului.
Potrivit art.261 al.5 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În același timp, potrivit art.129 al.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Or, în cauza de față, tribunalul a respins cererea reclamanților de completare a probelor în apel, însușindu-și starea de fapt reținută de către judecătorie, deși aceasta era contestată de reclamanți prin apel și nu a arătat motivele pentru care s-a înlăturat cererea reclamanților și criticile privind situația de fapt reținută.
Mai mult, tribunalul reține și analizează atât servitutea de trecere invocată de pârât prin întâmpinarea depusă în apel și nu în condițiile art.119 și următoarele Cod procedură civilă, cât și dreptul de folosință al pârâtului asupra gangului, deși acestea au natură juridică diferită, primul fiind un drept real, iar al doilea un drept de creanță.
În aceste condiții și având în vedere și obligația instanței de apel dea verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, se constată că, practic, tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și a motivelor de apel invocate.
Față de soluția ce se va pronunța ca urmare a admiterii primului motiv de recurs și de dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă, analiza celorlalte critici privind fondul cauzei nu mai este necesară.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1, 3 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul de față, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă, urmând ca la rejudecarea cauzei tribunalul să țină seama de toate motivele invocate de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.104 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/16.10.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond: -.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
