Obligație de a face. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 301/
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul -., domiciliat în, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.90 din data de 18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la primele două strigări ale cauzei, recurentul-reclamant -. personal și avocat -, pentru intimații-pârâți lipsă și (), în baza împuternicirii avocațiale nr.87 din data de 19.09.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, la cea de-a treia strigare a cauzei prezent fiind și apărătorul recurentului-reclamant -. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8 din data de 29.05.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 14.08.2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere de strigare a cauzei după orele 9.30, din partea apărătorului recurentului, avocat.
Dată fiind cererea de la dosar, Curtea constată necesar a lăsa cauza la oad oua strigare.
La cea de-a doua strigare a cauzei, la orele 9.37, Curtea constată necesar a-i pune în vedere recurentului-reclamant să ia legătura cu apărătorul său și lasă cauza la oat reia strigare.
La cea de-a treia strigare a cauzei, părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant -. solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.90/2008 a Tribunalului Argeș, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea acestei decizii, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța în mod greșit a respins apelul, în rejudecare. Solicită a se avea în vedere că proprietățile celor două părți sunt învecinate și despărțite printr-un canal colector, iar recurentului i s-au adus mari prejudicii datorită acestui canal. Invocă încălcarea dispozițiilor art.610 cod civil și ale art.14 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.981/1994, având în vedere că distanța canalului trebuie să fie de 10 metrii față de limita proprietății, iar acesta trebuie întreținut. Arată că, prin declarațiile martorului G și prin raportul de expertiză întocmit de expert G, s-a făcut dovada că anexele gospodărești ale intimaților sunt la 1 metru de hotar și nu sunt întreținute. Precizează că acest canal colector este proprietate publică, însă se află pe terenul proprietatea pârâților, astfel încât reclamantul nu poate avea acces pentru a-l curăța. De asemenea, apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.607-608 Cod civil, în sensul că s-a constatat, prin probele administrate, că pe terenul pârâților există încă 9 salcâmi și frasini, care îngreunează scurgerea canalului, însă nu i-a obligat pe pârâți să-i taie. Precizează că este adevărat că fiul pârâtului mai trece din când în când și mai curăță canalul, însă această obligație este permanentă.
Avocat, pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că primul motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât din declarațiile martorilor și rezultă că anexele sunt construite de mult timp și nu afectează gospodăria reclamantului. Precizează că neînțelegerile părților au fost aplanate, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, canalul colector este curățat în permanență, iar cu privire la cei 9 vișini plantați, arată că aceștia au fost tăiați, iar gardul de sârmă a fost desființat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 31 martie 2005, la Judecătoria Costești, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții și pentru a fi obligați să demoleze toate construcțiile și să taie salcâmii situați aproape de hotar fără respectarea distanței legale de 1,90 sau să fie autorizat acesta să efectueze lucrarea pe cheltuiala lor.
Totodată a solicitat obligarea pârâților de a desfunda canalul proprietatea primăriei ce drenează malul de lângă proprietatea sa și care a fost înfundat de către aceștia, situație care a dus la degradarea casei, anexelor gospodărești, a grădinei de zarzavat și a gardului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este vecin cu pârâții, fiind despărțiți de un teren proprietatea Consiliului Local pe care se află un canal de drenaj al dealului de lângă gospodăriile acestora și că pârâții l-au înfundat, astfel încât apa se scurge în curtea sa, degradându-i imobilele.
De asemenea, susține că pârâții au construit un gard și au plantat salcâmi în preajma canalului pentru ca acesta să nu mai poată colecta apa ca urmare a înfundării lui fizice.
Prin sentința civilă nr.543 din 20 septembrie 2005, Judecătoria Costeștia admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâți să taie cei 9 vișini hibrizi situați pe terenul lor la mai puțin de 2 față de hotar.
S-a dispus ca în caz de refuz a îndeplinirii acestei obligații să fie autorizat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților până la concurența sumei de 510.000 lei (51 RON).
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 457,60 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, cu referire specială la expertiza tehnică, faptul că acțiunea este în parte întemeiată, numai cu privire la cei 9 vișini hibrizi apăruți din drajon.
S-a identificat hotarul dintre proprietățile părților în raport de cadastrală și expertul a constatat că acesta este marcat de canalul de scurgere, cu rol de preluare a surplusului de apă de pe coastele terenurilor din partea de vest a gospodăriilor părților și că, deși pârâții și-au amplasat construcțiile la distanța de 0,5 față de hotar (canal) nu afectează terenul reclamantului, apa din precipitații scurgându-se în canalul de aducțiune.
S-a stabilit că acest canal nu este înfundat, dar necesită curățirea de resturile vegetale aduse de apă, fiind funcționabil, iar salcâmii și frasinii din apropierea canalului sunt pe linia de hotar dar în gospodăria reclamantului.
În raport de constatările expertului s-a admis acțiunea în conformitate cu dispozițiile art.607-608 și 1076 din Codul civil și au fost obligați pârâții doar la tăierea celor 9 vișini plantați în apropierea canalului.
S-a mai reținut că în situația refuzului îndeplinirii obligației, potrivit art.1077 din Codul civil, reclamantul va fi autorizat să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților până la concurența sumei de 51 lei, calculată de expert.
Sentința a fost apelată de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că s-a dispus în mod greșit de prima instanță că se impune a fi tăiați numai 9 vișini, deși expertul a precizat că la distanța de mai puțin 2 de hotar se mai găsesc 9 salcâmi și 2 frasini.
S-a susținut că tot greșit a fost respins și capătul de cerere privind demolarea construcțiilor care nu respectă distanța legală față de hotar.
Cu privire la acest aspect s-a reținut că instanța nu s-a pronunțat în dispozitiv cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, făcând vorbire despre acesta numai în considerente.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate în totalitate cheltuielile de judecată suportate de către acesta, pârâții căzând în pretenții.
Prin decizia civilă nr.629 din 7 septembrie 2006, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul, cu obligarea apelantului la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile formulate de reclamant, deoarece pe baza determinărilor expertului s-a stabilit că toate construcțiile pârâților sunt amplasate la 0,5 de linia de hotar și nu afectează terenul reclamantului, întrucât apa rezultată din precipitații se scurge în canalul de aducțiune ce este funcțional.
S-a reținut că dispoziția instanței de fond privind tăierea numai 9 vișini este corectă, întrucât numai aceștia ar putea împiedica scurgerea normală a apelor provenite din precipitații.
S-a mai reținut că intimații-pârâți, pe parcursul procesului au procedat la tăierea a 10 pomi ce se învecinau cu canalul, apreciindu-se ca neîntemeiată cererea de suplimentare a probatoriului cu expertiză tehnică și cu martori.
Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs de către reclamant, susținându-se că este nelegală pentru cazurile prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este dată cu încălcarea legii, respectiv art.607 și următorii din Codul civil și a omis să se pronunțe pe unul din motivele de apel prin care a criticat soluția instanței de fond pentru că nu s-a pronunțat cu privire la cererea privind plata daunelor create prin scurgerea precipitațiilor pe proprietatea sa și degradarea imobilelor casă și teren.
Prin decizia civilă nr.1542/R din 8 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamant și a casat decizia dată în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În motivarea acestei soluții, curtea a reținut că tribunalul nu a verificat prin administrarea de probatorii susținerile reclamantului potrivit cărora imobilele construcții proprietatea pârâților îi cauzează un prejudiciu actual, constând în înfundarea canalului și degradarea casei și grădinii de zarzavat prin scurgerea apelor pe proprietatea sa.
Procedând astfel, tribunalul a soluționat cererea privind demolarea construcțiilor fără a cerceta fondul acesteia, pronunțând o soluție nelegală, ceea ce impune casarea ei.
S-a dispus ca instanța cu prilejul rejudecării să administreze proba cu expertiză tehnică și proba testimonială pentru identificarea construcțiilor proprietatea pârâților și a se stabili dacă, față de distanța la care sunt amplasate în raport de hotarul dintre proprietățile părților, respectă distanțele pentru care s-a dispus autorizarea acestor construcții sau distanțele conform obiceiului locului, urmând a se verifica prin aceste probe în ce măsură construcțiile pârâților, astfel cum sunt amplasate, aduc vătămare vecinului reclamant.
De asemenea, s-a dispus a se verifica și apărările pârâților în sensul că pe parcursul procesului au mai desființat niște garduri care obstrucționau canalul și au mai tăiat niște pomi, astfel încât se va determina prin expertiză câți anume pomi sunt situați în preajma canalului ce constituie hotarul dintre părți și la ce distanță sunt situați față de hotar.
În rejudecare, reclamantul a depus o cerere precizatoare la 5 martie 2007 prin care a solicitat contravaloarea despăgubirilor pentru pagubele create gospodăriei sale prin pătrunderea apei datorită înfundării canalului, pe care le evaluează la 100 RON.
În conformitate cu dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivele stabilite prin încheierea din 30 aprilie 2007.
Prin decizia civilă nr.291 din 8 octombrie 2007, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că nu se impune admiterea apelului declarat de către reclamant pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, rezultă că proprietățile părților sunt despărțite de un șanț colector secundar care aparține Primăriei, șanț ce face obiectul prezentului litigiu și care în prezent este aproape inexistent, fiind redus ca adâncime.
S-a precizat prin expertiză, că imobilele construcții aparținând pârâților, casă, anexe, toaleta, cotețe și adăpostul animalelor, se află la circa 10 depărtare de gardul reclamantului, mai puțin adăpostul pentru animale care este la 220 cm. față de gardul acestuia și 60 cm. față de șanț.
Cu privire la aceste construcții, expertul a concluzionat că se respectă atât distanțele legale cât și obiceiul locului și acestea nu aduc vătămare vecinului reclamant.
S-a concluzionat că pârâții, pe parcursul procesului au desființat și un gard de plasă de sârmă și că în preajma canalului nu mai sunt pomi, aceștia fiind tăiați, iar la data efectuării expertizei, canalul din litigiu nu era obstrucționat de părți.
În raport de concluziile raportului de expertiză s-a reținut de către tribunal că primele critici formulate de apelant nu sunt întemeiate.
Referitor la ultima critică care vizează neacordarea cheltuielilor de judecată în totalitate s-a reținut a fi neîntemeiată, întrucât în speță acțiunea a fost admisă în parte, iar potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă se poate acorda cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise.
În ceea ce privește cererea precizatoare de la fila 7 din dosarul de apel, formulată de reclamant, a fost apreciată ca fiind o cerere nouă și respinsă ca inadmisibilă în temeiul art.294 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs de către reclamant care a criticat-o pentru nelegalitate pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel nu a admis acțiunea reclamantului cu privire la primul capăt de acțiune privind tăierea tuturor arborilor plantați la o distanță mai mică de 2 de hotar și demolarea construcțiilor amplasate la o distanță nelegală de hotar, deși sunt îndeplinite dispozițiile art.607 și 610 din Codul civil.
S-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art.129-130 și art.294 alin.2 Cod procedură civilă privind administrarea probei testimoniale în rejudecare, soluția bazându-se exclusiv pe expertiza judiciară întocmită în cauză.
De asemenea s-a susținut că în mod nelegal s-a respins capătul de acțiune privind obligarea pârâților de a desfunda canalul care constituie hotarul dintre proprietățile părților.
Prin decizia civilă nr.626/R din 10 decembrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamant și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea deciziei s-a reținut că recursul este fondat pentru motivul doi din acesta, referitor la încălcarea de către tribunal a dispozițiilor art.129-130 și art.294 alin.2 Cod procedură civilă, constând în aceea că nu a respectat dispozițiile deciziei de casare nr.1542/R/8 decembrie 2006, respectiv nu a administrat cu prilejul rejudecării și proba testimonială pentru identificarea construcțiilor proprietatea pârâților și verificarea susținerilor și apărărilor părților.
Față de acest considerent s-a admis recursul în temeiul art.312 raportat la art.315 Cod procedură civilă și a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului cu respectarea dispozițiilor deciziei de casare în ceea ce privește necesitatea administrării unor probe, urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere și celelalte critici invocate în cererea de recurs.
Primind dosarul spre rejudecare, tribunalul a încuviințat în dovedirea motivelor de apel și în apărare proba testimonială pe teza probatorie indicată în considerentele deciziei de casare, în sensul verificării în ce măsură construcțiile pârâtului, astfel cum sunt amplasate, aduc vătămare vecinului reclamant, precum și proba cu interogatoriu.
Prin decizia civilă nr.90 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.543/2005 pronunțată de Judecătoria Costești, obligând pe apelant la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției, tribunalul a reținut că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile privind greșita admitere a cererii de tăiere unui număr de 9 vișini plantați în apropierea canalului și care ar putea împiedica scurgerea normală a apelor provenite din precipitații nu mai este de actualitate atâta timp cât, atât din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză de exp. tehnic, cât și din declarațiile testimoniale administrate în mod nemijlocit în rejudecarea apelului, potrivit art.315 proc.civ. a rezultat că în prejma canalului cu destinația șanț de colectare a apelor pluviale, nu mai există pomi, aceștia fiind tăiați.
Martorul propus de reclamant a arătat că acesta din urmă a sesizat Primăria comunei în legătură cu neînțelegerile între părți, ce purtau asupra șanțului colector.
Această declarație testimonială se coroborează cu declarația martorului G, care la rândul său, în calitate de viceprimar al comunei Lacului a participat la o cercetare la fața locului în anul 2006.
În urma constatărilor făcute de reprezentanții primăriei,s-a dispus la acea dată tăierea arborilor de-a lungul șanțului, ceea ce s-a și întâmplat, fiind curățat totodată și canalul de scurgere.
Martorii au arătat că în prezent canalul nu mai este obturat,fiind ridicat și gardul de sârmă ce era montat în preajma acestuia.
Martorul Gaa rătat că, prin proprietatea sa, reclamantul poate să aibă acces la canal și să-l curețe.
Din declarațiile martorilor propuși de pârâți rezultă că aceștia din urmă se ocupă de curățarea șanțului, măturându-l în permanență și evitând astfel împiedicarea scurgerii apelor pluviale.
Nu mai este astfel de actualitate că este obstrucționat canalul în litigiu de către pârâți, atâta timp cât din declarațiile testimoniale administrate la propunerea apelantului reclamant a rezultat că șanțul este curat și prin intermediul lui sunt drenate apele pluviale.
Martorii propuși de reclamant au îndeplinit funcții în administrația publică locală și au fost la fața locului, analizând în ce măsură neînțelegerile dintre părți pot fi aplanate, astfel încât tribunalul le-a dat relevanță în ceea ce privește reținerea situației de fapt și a constata că acțiunea reclamantului în mod corect a fost admisă în parte, atâta timp cât nu s-a putut reține în ce măsură construcțiile anexe ale pârâților afectează în vreun fel scurgerea apelor pluviale.
Din declarația martorului G rezultă că anexa gospodărească de pe proprietatea pârâților ce se află la 2 m de gardul ce separă proprietățile acestora și la circa 60-80 cm. de șanțul de colectare a apelor pluviale, nu afectează destinația canalului, nefiind colectate prin acesta ape reziduale.
În ceea ce privește cererea apelantului de a fi obligat intimații-pârâți la contravaloarea despăgubirilor pentru pagubele create gospodăriei sale prin pătrunderea apei datorită înfundării canalului,tribunalul urmează a constata că potrivit disp.art. 294 alin.1 pr.civ. "în apel nu se poate schimba calitatea părților,cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Întrucât cererea de despăgubiri formulată direct în apel nu a fost făcută și la judecătorie, aceasta nu poate fi analizată pentru prima dată în această cale de atac devolutivă, instanța de fond fiind învestită doar cu acțiune privind o "obligație de a face", astfel încât tribunalul urmează aor espinge ca inadmisibilă.
Nu au fost reținute a fi întemeiate nici criticile privind modalitatea în care au fost acordate cheltuielile de judecată reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.276 rap. la art.274 pr.civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs reclamantul, susținând că este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut următoarele:
- Instanța de apel în mod greșit a aplicat dispozițiile art.610 din Codul civil și art.14 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.981/1994 care prevăd că distanța legală dintre locuințe și cotețe de animale trebuie să fie de cel puțin 10, iar acestea să fie curat întreținute, încât să nu se producă poluarea mediului, zgomote și disconfort proprietății învecinate, în raport de concluziile expertizei tehnice întocmite de expert G care a stabilit că anexa, grajdul și cotețul pârâților sunt situate la distanța de 0,5 față de hotar și nu cum a stabilit expertul;
- În mod nelegal instanța de apel nu a admis cererea reclamantului de a fi obligați pârâții să taie toți pomii și copacii situați la o distanță mai mică de 2 față de hotar, având în vedere expertiza lui G care a concluzionat că în apropierea canalului există în afară de 9 vișini hibrizi și 9 salcâmi și frasini;
- În mod greșit instanța de apel a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților de a desfunda canalul de aducțiune în mod permanent, pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale pe terenul proprietatea sa, deși s-a dovedit că pârâții curăță acest canal doar la intervenția autorităților locale.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivului de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În raport de situația de fapt stabilită de către instanța de apel pe baza materialului probator administrat în cauză, se constată că în mod corect s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului formulat de către reclamant împotriva sentinței civile nr.543/2005 a Judecătoriei Costești, nefiind încălcate dispozițiile art.607-608 din Codul civil prin soluția dată în cauză, cum se susține de către recurent.
Se constată că instanța de trimitere a respectat întrutotul dispozițiile deciziei de casare având în vedere prevederile art.315 Cod procedură civilă, a analizat motivele de apel în raport cu toate probele administrate atât la instanța de fond, cât și în apel după rejudecare și a statuat în mod corect că reclamantul-apelant a venit cu cereri noi care se referă la despăgubiri pentru pagubele create gospodăriei sale, care nu sunt admisibile în temeiul art.294 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
De fapt, dezvoltarea motivului de recurs invocat în ceea ce privește faptul că în mod greșit s-a admis acțiunea principală în parte și nu au fost obligați pârâții să taie toți arborii situați în apropierea canalului și a fost respins greșit capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților de a desfunda canalul de aducțiune în mod permanent, ține de interpretarea dată probatoriului administrat în cauză și constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art.610 din Codul civil, se constată a nu fi incidentă în cauză față de situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel.
Invocarea de către recurent a încălcării art.14 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.981/1994, se constată a fi pentru prima dată în recurs, nefiind investită instanța de apel cu acest motiv, astfel că urmează a fi respins ca urmare a principiului omissio medio.
Reținându-se că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor legale, urmează ca în baza art.312 pct.1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurent la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul -., împotriva deciziei civile nr.90 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimaților-pârâți și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/03.10.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
