Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 298/
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.125 din data de 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.27 din data de 3.06.2008, emisă de Baroul O-cabinet individual, lipsind recurenta-reclamantă și intimații-pârâți, și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 16 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 10.09.2008, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 1.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, un borderou cu acte din partea recurentului-reclamant.
Apărătorul recurentului-reclamant, avocat, arată că motivele de recurs de la filele 112-113 sunt de fapt precizări ale motivelor inițiale. Precizează că temeiul de drept al recursului este art.281 Cod procedură civilă și apreciază că și încheierile pot fi atacate. La solicitarea instanței, arată că a înțeles să formuleze recurs și își menține această cale de atac.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și înlăturarea dispozițiilor potrivnice din dispozitivul deciziei recurate. Arată că recurenții sunt de acord cu tranzacția încheiată la data de 20.05.2008, exceptând ultima frază, întrucât în mod greșit s-a scris "să nu fiu deranjat pe proprietatea rămasă de 3.600 ".
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 05.08.2002, la Judecătoria Horezu, reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții C, și pentru a fi obligați să le lase în proprietate un teren de 4.167, situat în pct."-" și să le plătească despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada 2001-2002, cu motivarea că sunt proprietarii terenului, pe care pârâții l-au ocupat fără drept, în anul 2001, distrugând cultura de ovăz însămânțată, peste care au cultivat porumb.
Prin sentința civilă nr.210 din 18.02.2003, pronunțată de Judecătoria Horezu, județul V, în dosarul nr.3103/2002, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, C și au fost respinse excepțiile ridicate de pârâți.
Pârâții au fost obligați să respecte deplina proprietate și liniștita posesie asupra terenului de 4350 mp. din pct. "- ", situat pe raza comunei, respectiv porțiunea de 450. lungime și 5. lățime, colorat cu în schița anexă, și porțiunea de 300. lungime și 7. lățime, colorat cu roșu în schița anexă la raportul de expertiză, suprafață ce face parte din terenul de 5850. teren proprietatea reclamanților.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 348.000 lei despăgubiri civile și 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză că sunt incidente disp. art.480 și 998 Cod civil, deoarece pârâții au ocupat din terenul reclamanților suprafața de 4350. terenul fiind dobândit astfel: suprafața de teren ce se învecinează în partea de sud, de 450 este proprietatea reclamanților cumpărată de la, iar în partea de est, suprafața de 3600. primită ca zestre și înscrisă în
Cu privire la apărarea pârâților referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților și a lipsei calității procesuale active, instanța de fond a constatat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece o parte din terenul revendicat a fost cumpărat de reclamanți, cealaltă parte fiind dată de zestre reclamantei, astfel că frații acesteia au împărțit terenul prin partaj voluntar, ulterior fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu.
Prin decizia civilă nr.130/14 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1330/2003, s-a respins apelul civil formulat de pârâții, și C, împotriva sentinței civile nr.210/18.02.2003, fiind obligați apelanții la plata sumei 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de control judiciar a reținut că probele administrate în cauză fac dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamanților pentru terenul revendicat, ca și faptul ocupării nelegitime de către pârâți.
Decizia instanței de apel a fost recurată de pârâți, astfel că prin decizia civilă nr.481/12.04.2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.1565/2004, s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Pentru a pronunța această decizia, instanța de casare a reținut în esență, că este necesar să se administreze proba cu o nouă expertiză tehnică, făcută de un alt expert, care să aplice pe teren și procesul verbal de punere în posesie al pârâților, precum și toate actele primare ale acestora, precum și actele reclamanților, și să se compare în mod real și corect titlurile părților, pentru a se stabili cărei părți îi aparține terenul în litigiu.
S-a mai reținut că, în privința reclamanților, este necesar să se arate clar dacă terenul se regăsește în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numita, ori în procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 3600, sau în amândouă.
Curtea a mai stabilit că, în situația punerii în posesie a părților pe același teren, urmează ca și cu alte mijloace de probă să se stabilească care dintre acestea era mai îndreptățit, potrivit actelor anterioare, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr.19/A/25.01.2007, Tribunalul Vâlceaa respins apelul pârâților ca nefondat, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată, reținând următoarele:
Reclamanții și au solicitat instanței prin acțiune în revendicare obligarea pârâților să le respecte proprietatea și posesia pe terenul în suprafață de 4167, precum și plata lipsei de folosință pentru acest teren pentru perioada 2001 -2002. Din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că terenul revendicat este într-adevăr proprietatea reclamanților, inclusiv ultima expertiză întocmită cu ocazia rejudecării apelului concluzionând că terenul în litigiu - în realitate de 4334,83 mp. - este proprietatea reclamanților, care au prezentat acte vechi de proprietate.
Astfel, terenul aflat în litigiu provine de la autorul soției reclamantului, fiind dat zestre reclamantei, fiica autorului, cu ocazia căsătoriei acesteia. În acest context, reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamanți s-a făcut în nume propriu, conform titlului de proprietate nr.453/2002.
Autorul pârâților, ca și pârâții, nu figurează în evidențele agricole înainte de cooperativizare, spre deosebire de autorul reclamanților, care s-a înscris în cu suprafața de 0,90 ha. teren situat în punctul aflat în litigiu.
Deosebit de important este faptul că din analiza procesului verbal de punere în posesie a reclamanților, rezultă că vecinul de la est ar fi și nu râul, ceea ce a determinat o măsurătoare eronată a terenului reclamanților până în râul, modificând practic modul de punere în posesie stabilit de comisia de fond funciar (expertiza -, confirmată de expertul observator ).
Alta este însă situația relevată în expertiza întocmită cu ocazia rejudecării de către expertul, care efectuează o măsurătoare corectă, raportat la procesul verbal de punere în posesie pentru terenul reconstituit autorului pârâților, (23.02.1994). Se poate observa că terenul autorului pârâților de 13.240. în pct. "" nu se învecinează cu râul.
Toate aceste constatări ale expertului se coroborează întocmai cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu actele primare de proprietate și actele ulterioare de reconstituire pentru fiecare dintre părți, precum și cu hotărârile judecătorești anterioare, care au statuat asupra dreptului de proprietate al reclamanților, respectiv asupra valabilității titlului de proprietate al reclamanților, în cadrul unei acțiuni în constatare nulitate titlu ce a fost respinsă.
În consecință, este de necontestat că terenul în litigiu este proprietatea reclamanților, care au dovedit atât dreptul de proprietate, cât și ocuparea nelegitimă a terenului de către pârâți, condiții cerute de art.480 Cod civil, ce reglementează apărarea dreptului de proprietate prin acțiunea în revendicare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- tribunalul a încălcat prevederile art.315 Cod procedură civilă, deoarece nu a fost aplicat pe teren și cel de-al doilea proces verbal de punere în posesie, instanța valorificând doar actele prezentate de reclamanți și având în vedere doar expertiza expertului consilier, care nu este corectă și completă, fără a se arăta de ce nu este corectă expertiza întocmită de expertul cauzei;
- prin aceasta s-au încălcat și dispozițiile art.201 Cod procedură civilă, deoarece expertiza întocmită de expertul titular era obligatorie pentru instanță;
- au fost încălcate și dispozițiile art.480 Cod civil, deoarece pârâții au dovedit că sunt proprietarii terenului pe care îl stăpânesc;
- hotărârea instanței de apel este de fapt nemotivată, enunțându-se, fără nici o explicație, că lucrarea expertului consilier se coroborează cu celelalte probe administrate, iar citarea hotărârilor judecătorești anterioare care au făcut statuări în cauză este greșită, deoarece aceste hotărâri au fost invocate de pârâți în apelul lor și trebuiau și ele aplicate pe teren;
- expertiza întocmită de expertul consilier nu se coroborează cu nimic, instanța confundând nu numai legea și instituțiile de drept, dar și părțile din proces;
- au fost încălcate și dispozițiile art.261 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților și nici măcar calea de atac și termenul în care se poate exercita.
În consecință, pârâții au solicitat ca analizându-se obiectiv probatoriul și respectându-se hotărârile judecătorești anterioare, să se constate că expertiza efectuată de expertul cauzei răspunde obiectivelor impuse de lege și de instanță și, reținându-se că pârâții nu ocupă din proprietatea reclamanților, să se admită recursul și să se modifice decizia recurată în tot în sensul respingerii pe fond a acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimații-reclamanți au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și de valoarea terenului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, deoarece expertul consilier a întocmit o expertiză corectă, iar expertiza întocmită de expertul cauzei nu răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
Prin decizia civilă nr.298/R din 9 mai 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de pârâți și a casat decizia civilă nr.19A din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei spre același tribunal.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că tribunalul nu a aplicat dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, încălcând îndrumările date în decizia anterioară a Curții de APEL PITEȘTI.
În concret s-a reținut că instanța de rejudecare a apelului nu a lămurit prin noua expertiză tehnică chestiunile stabilite de instanța de recurs în prima decizie de casare cu trimitere, în primul rând aceea a transpunerii pe teren a titlurilor părților, iar pe de altă parte nu a rejudecat apelul ținând seama de toate motivele invocate înaintea sa și de toate probele administrate în cauză, deși era obligată potrivit art.315 alin.3 Cod procedură civilă.
De asemenea s-a mai reținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.201 și următorii Cod procedură civilă, pentru că nu și-a fundamentat opinia pe expertiza efectuată de expertul desemnat în cauză, -, ci pe cea a expertului observator, desemnat numai la cererea reclamanților.
În rejudecare, Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.125/A din 20 mai 2008 a admis apelul declarat de către pârâți, a anulat în tot sentința civilă nr.210 din 18 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Horezu, a luat act de renunțarea la judecata acțiunii introdusă de reclamanții și față de pârâții, și C și a luat act de tranzacția încheiată între reclamanți și pârâtul ca fiind legală și temeinică, conținutul acesteia fiind:
"TRANZACȚIE încheiată astăzi 20 mai 2008 între subsemnații, și. Noi, reclamanții și înțelegem să renunțăm la judecata cererii ce formează obiectul dosarului nr- față de toți pârâții, în vederea stingerii definitive a litigiului. Noi, reclamanții și cedăm dreptul nostru de proprietate (vindem) asupra terenului de 2245,59 situat în pct."-", cu următorii vecini: E - râul, S - și, N - și, V -, așa cum se identifică din actul nostru de vânzare-cumpărare încheiat cu, autentificat la nr.601 din data de 28 august pârâtului, în schimbul sumei de 2000 EURO pe care îi primesc în totalitate azi, data 20 mai 2008, în fața instanței. Acest teren este identificat și în expertiza întocmită în dosar de experții și și are numărul cadastral 40/2001 așa cum rezultă din planul de situație înregistrat sub nr.6391/2001 vizat de OCPI Noi, reclamanții, suntem de acord ca acest teren să fie intabulat pe numele dobânditorului. Eu, în schimbul dreptului de proprietate pentru terenul descris mai sus, achit reclamanților suma de 2000 EURO și sunt de acord să stingem definitiv litigiul intervenit între noi și să nu fiu deranjat pe proprietatea rămasă de 3600, terenul soției. Renunțăm la cheltuieli de judecată și reclamanții și pârâtul. Urmează semnăturile/ss indescifrabil."
În motivarea acestei decizii s-a reținut că în ședința publică din 20 mai 2008, toate părțile prezente în instanță au declarat că s-au împăcat și au încheiat o tranzacție, înțelegând să litigiul pe cale amiabilă, conform acesteia, tranzacție care a fost consfințită de către instanță având în vedere dispozițiile art.271 Cod procedură civilă.
În această situație s-a admis apelul declarat de apelanții-pârâți și s-a anulat în tot sentința instanței de fond, luându-se act de renunțarea la judecata acțiunii de către reclamanți față de pârâții, și C, în conformitate cu dispozițiile art.246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs reclamanții și susținând inițial casarea ei și rejudecarea cauzei în fond prin admiterea acțiunii formulată de către aceștia.
S-a mai susținut că tranzacția încheiată la 20 mai 2008 a fost greșit interpretată pentru că în momentul când a fost transcrisă la calculator de către apărător, nu s-a făcut mențiunea "că eu sunt de acord să nu deranjez pe reclamanții și pe proprietatea rămasă în pct. de 3.600, teren care este al lui soția lui."
Cu ocazia susținerii recursului, reclamanții au arătat că sunt de acord cu tranzacția încheiată la 20 mai 2008, exceptând ultima frază și și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, 271 și 273 Cod procedură civilă, precum și art.1704 și urm. din Codul civil.
În susținerea recursului au depus la dosar două copii de pe tranzacția reală semnată de părți, precizând că a suferit modificări în ceea ce privește suprafața de 3600 teren.
Examinând decizia recurată în raport cu motivul de recurs invocat, care poate fi încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în interpretarea greșită a contractului de tranzacție intervenit între părți la 20 mai 2008, curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții din prezentul dosar, la data de 20 mai 2008 au fost prezenți și asistați de apărător ales și au declarat că sunt de acord cu tranzacția încheiată între părți la acea dată (filele 79-81).
Faptul invocat de către recurenții-reclamanți în sensul că nu sunt de acord cu ultima frază din tranzacție, în această fază procesuală, nu echivalează cu nesocotirea instanței de apel a dispozițiilor legale în ceea ce privește confirmarea contractului de tranzacție prevăzut de art.1704 și următorii din Codul civil.
Rezultă că instanța de apel a redat întocmai conținutul tranzacției încheiată de părți la 20 mai 2008, depusă în instanță și aflată la fila 79.
Potrivit art.271 Cod procedură civilă, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor.
Pentru a se lua act de tranzacție, instanța nu trebuie să cenzureze voința părților de a stinge litigiul dintre ele, fiind datoare să verifice dacă tranzacția, așa cum este întocmită, exprimă voința părților, care pune într-adevăr capăt litigiului.
De asemenea, atunci când i se înfățișează acte de dispoziție ale părților sub forma renunțării la drept sau la acțiune ori a cererii de a se da o hotărâre care să consfințească o învoială a părților, instanța este datoare să verifice dacă aceste acte nu urmăresc un scop ilicit, fiind potrivnice legilor sau este rezultatul unui viciu de consimțământ.
În speță, se constată că instanța și-a îndeplinit aceste îndatoriri, nefiind făcută de către reclamanți vreo dovadă în sens contrar.
Din expunerea succintă a recursului, rezultă că reclamanții practic sunt nemulțumiți de ultima frază a tranzacției intervenită între părți, situație care nu poate fi verificată în recurs de către instanță din moment ce această convenție a părților nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și finalizată pe baza convingerii instanței.
Tranzacția, ca act de dispoziție al părților și modalitatea de stingere a procesului, constituie un contract judiciar, iar hotărârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi desființată la cererea părților, pe calea acțiunii în anulare, în condițiile dreptului comun.
Întrucât nu se constată că în speță hotărârea pronunțată de tribunal în apel este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, urmează ca în baza art.312 pct.(1) Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.125/A din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/09.10.2008.
Jud.apel:
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
