Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1077/
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate reclamantul Romi și de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1043/M din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 7 octombrie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1043/M/2009 a Tribunalului Brașova fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul Romi domiciliat în B,-, Bl.336, B,.10 în contradictoriu cu pârâta SC SRL cu sediul în, DE 301/305 Km 1.
A constat că raporturile de muncă dintre părți nu au încetat la data de 1.03.2009.
A obligat pârâta să plătească reclamantului concediile medicale începând cu data de 1.03.2009.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 80 din Codul Muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82 și de cel mult două ori consecutiv.
Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82".
Conform art.50, contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă".
Întrucât dispozițiile legale în vigoare nu exceptează de la acordarea concediului medical salariații care sunt încadrați pe durată determinată, rezultă că și în cazul lor contractul individual de muncă se suspendă, chiar dacă termenul pentru care a fost încheiat contractul urmează a expira înainte de expirarea concediului respectiv.
Într-o asemenea situație, contractul individual de muncă nu poate înceta prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, după cum, de regulă, nu poate înceta nici prin concediere, indiferent dacă a fost încheiat pe durată determinată sau nedeterminată.
Astfel cum s-a pronunțat și doctrina juridică, instituția suspendării constituie una din modalitățile prin care dreptul muncii asigură protecția salariatului. În susținerea soluției sunt și prevederile art.49 alin.3 și 4 din Codul Muncii - care prevăd că,pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne."
Rezultă, așadar, că și în cazul contractului individual de muncă pe durată determinată se aplică prevederile referitoare la suspendarea acestuia, urmând ca după încetarea cauzei de suspendare să continue derularea raportului de muncă până la expirarea duratei contractului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a admis primul petit și va constata că raporturile de muncă dintre părți nu au încetat la data de 1.03.2009.
În temeiul dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c coroborat cu art. 100 și art.101 din legea 19/2000 a fost obligată pârâta, în calitate de angajator, să plătească reclamantului concediile medicale începând cu data de 1.03.2009.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale apreciind că s-a produs o discriminare prin modul în care s-a decis încetarea de către angajator a raportului de muncă.
Referitor la această cerere, instanța de fond apreciat că este neîntemeiată întrucât în cauză comunicarea încetării contractului de muncă s- datorat modului în care angajatorul interpretat dispozițiile legale aplicabile, nefiind dovedită nici o intenție de discriminare în privința reclamantului.
Pentru considerentele expuse, acțiunea promovată va fi admisă în parte în sensul celor ce urmează.
În cauză reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii Tribunalului au formulat recurs ambele părți.
Prin motivele de recurs invocate de reclamant și întemeiate pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se solicită modificarea sentinței în sensul admiterii cererii privind plata daunelor morale în cuantum de 30.000 Euro întrucât tocmai interpretarea dată de reprezentanții pârâtei este una discriminatorie și este o interpretare care i-a adus prejudicii reclamantului. În opinia reclamantului, intenția de discriminare rezultă chiar din întâmpinarea depusă de societatea pârâtă, precum și din înscrisurile depuse în probațiune și ignorate de instanța de fond. De asemenea,reprezentanții intimatei fiind specializați în legislația muncii și a asigurărilor de sănătate nu puteau decât cu rea intenție să interpreteze normele legale aplicabile în favoarea reclamantului.
Reclamantul a invocat pentru dovedirea daunelor morale și durerile suferite cu ocazia deplasării la termenele procesului cu piciorul bolnav, precum și mijloacele financiare insuficiente pentru supraviețuire.
Prin motivele de recurs formulate de pârâta Europe SRL întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, la momentul împlinirii termenului din contractul individual de muncă pe perioadă determinată, societatea s-a consultat cu instituțiile bugetare implicate ( ITM, AJOFM și CAS ) întrucât indemnizația de concediu medical nu se plătește din fondurile proprii ale societății, ci de la bugetul de asigurări de sănătate, ceea ce s-a și întâmplat conform dispozițiilor OUG nr. 158/2005 art. 1 al. 1 lit. c, raportat la art. 5 lit. Prelungirea contractului de muncă nu poate opera după încetarea cauzei de suspendare întrucât s-ar depăși termenul din contractul părților.
Recursul reclamantului este nefondat, iar cel al societății pârâte este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:
În fapt, între părți a intervenit un contract de muncă încheiat pe perioadă determinată, inițial cuprinsă între 1.10.2008 și 1.01.2009, iar apoi prelungită pentru încă 2 luni, respectiv până la data de 1.03.2009.
În urma unui accident care nu are legătură cu munca desfășurată la societatea pârâtă, reclamantul a intrat într-o incapacitate temporară de muncă începând cu data de 24.01.2009, iar concediile medicale se succed fără întrerupere până la data de 25.07.2009.
În timpul concediului medical, respectiv la data de 01.03.2009, a expirat termenul contractului individual de muncă pe durată determinată, iar această situație, a intervenit "încetarea de drept"a contractului de muncă potrivit art. 56 alin 1 lit j Codul Muncii.
Cauzele legale de încetare de drept a unui contract de muncă, astfel cum este acesta, reglementate de art. 56 Codul Muncii, intervin indiferent dacă aceste contracte au fost încheiate pe durată determinată sau nedeterminată, dispozițiile legii fiind exprese și nesuportând excepții.
În mod greșit instanța de fond a reținut că în cazul incapacității temporare de muncă are loc suspendarea de drept a contractului de muncă peste data încetării de drept a acestuia.
Această interpretare a dispozițiilor legale aplicabile situației reclamantului rezultă expres și din dispozițiile art. 93 din ordinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006 privind Normele Metodologice ale nr.OUG 158/2005 referitoare la concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate care prevăd că: " drepturile la concedii și indemnizații care s-au născut înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă se achită din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate".
Cu toate acestea, întrucât la data încetării de drept a contractului de muncă reclamantul se afla în concediu medical, încetarea produce efecte juridice la data încetării concediului medical, în speță la data de 25.07.2009, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata concediilor medicale de către instanța de fond, curtea reține că această soluție este nelegală întrucât contravine prevederilor exprese ale art 93 din Ordinul - privind Normele Metodologice ale nr.OUG 158/2005, plata acestor drepturi nefăcându-se de către angajator, ci din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate iar reclamantul a și încasat sumele cuvenite astfel încât cererea acestuia apare și lipsită de interes, cel mult urmărindu-se o dublă încasare a indemnizației cuvenite.
Față de aceste considerente, în baza art 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi admis în parte, iar recursul reclamantului va fi respins conform dispozițiilor prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Romi împotriva sentinței civile nr. 1043/M/2009 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul formulat de pârâta SC Europe SRL împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtei la plata concediilor medicale începând cu data de 1.03.2009.
Constată că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 25.07.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 21.10.09
Dact AG 5.11.09/ 4 ex
Jud fond CT /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
