Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1261/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1261/R-CM
Ședința publică din 29 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.575 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-contestatoare Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și intimatul Sindicatul Drepturile Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatoarea-debitoare Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, în contradictoriu cu intimata-creditoare Sindicatul Drepturile Copilului V, a formulat contestație la titlu privind sentința civilă nr.153/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în temeiul art.399 alin.1 și art.400 alin.2 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației la titlu, contestatoarea arată că prin acțiunea civilă având ca obiect conflict de drepturi reclamanta Sindicatul Drepturile Copilului V, în numele și pe seama membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă, negociate prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V, pentru perioada 2006-2007, respectiv 74 lei lună pentru fiecare salariat, precum și la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.153/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, care se solicită să fie lămurită, instanța a obligat Direcția la plata drepturilor speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă negociate prin Actul Adițional la. pentru perioada 2006 - 2007, respectiv 74 lei/lună pentru fiecare salariat.
Contestatoarea-debitoare consideră că titlul executoriu conține neclarități susceptibile de interpretare și aplicare diferită, dispozitivul sentinței fiind echivoc.
Astfel, rezultă din sentință că V este obligată și la plata drepturilor speciale bănești, respectiv a sumei de 74 lei/lună pentru fiecare salariat pentru perioada 1 ianuarie - 1 martie 2006, solicitând, în concluzie, să se constate că pe această perioadă nu datorează drepturile respective.
Contestatoarea susține că în lunile și decembrie 2008, toți salariații și funcționarii publici ai instituției au beneficiat de aceste drepturi salariale.
Consideră că și în condițiile în care s-ar raporta la Contractul colectiv de muncă încheiat la 2 martie 2006, înregistrat la. V sub nr. 555 din 2 martie 2006 și la Actul Adițional la. înregistrat la. V la 28 iunie 2007, în condițiile în care instanța nu a precizat expres lunile pe care se acordă aceste drepturi, acestea nu se puteau acorda pe lunile ianuarie și februarie 2006, în baza unui temei legal, solicitând lămurirea titlului.
Aceasta mai susține că nu pot fi acordate drepturile pentru perioada ianuarie-martie 2006, întrucât la acea dată nu era încheiat contractul colectiv de muncă pentru perioada 2006-2007, acest contract s-a încheiat la 20 februarie 2006 și a fost înregistrat sub nr. 4119 din 20 februarie 2006 la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, iar conform art. 121 din contractul colectiv de muncă, își produce efectele de la data înregistrării, pentru perioada menționată fiind aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat pentru perioada 2004-2006, care nu prevedea astfel de drepturi.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.575 din 1 iunie 2009, admis contestația la titlu formulată și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 153/25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, alin.3 din dispozitiv, în sensul că instanța a obligat-o pe pârâta V la plata drepturilor speciale bănești de 74 lei/lună pe întregul an 2006, inclusiv lunile ianuarie și februarie.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că prin sentința civilă nr.153/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, instanța care a soluționat conflictul de drepturi nu a prevăzut lunile pentru care trebuie acordate drepturile salariale, ci numai anii 2006 și 2007.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că la data de 27.06.2007, s-a înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V sub nr.1192, Actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V, pentru perioada 2006 - 2007, care, prin art.41 alin.4 prevedea acordarea unor drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lună pentru fiecare salariat, sumă care va fi suportată din bugetul instituției.
Ca urmare a înregistrării Actului adițional în luna iunie 2007, cu o întârziere de peste un an de zile de la data negocierilor cu Sindicatul, prin Hotărârea Consiliului Județean V nr.141 din 31.08.2007, s-a aprobat rectificarea bugetului și în anexa nr.1.18 a fost prevăzută modificarea bugetului pentru DGASPC V în vederea asigurării fondurilor necesare pentru achitarea drepturilor bănești speciale, creându-se astfel posibilitatea acordării efective a drepturilor salariale.
Instanța a reținut că, având o natură normativă, contractul colectiv de muncă are un efect direct și imediat asupra contractelor individuale de muncă, dacă acele dispoziții sunt mai favorabile salariaților. Ca orice contract, presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale, în acest sens fiind citate dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art.236 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
S-a reținut că prin art.41 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007 patronatul și-a asumat obligația de a lua cel puțin următoarele măsuri: reducerea timpului de lucru, pe timp călduros sau friguros și asigurarea condițiilor de mediu, umiditate, temperatură și altele, în conformitate cu prevederile legale și cele ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
În aceste condiții a fost negociat și încheiat Actul Adițional la. din 20 februarie 2006, pentru perioada 2006 - 2007, prin care s-a prevăzut dreptul salarial de 74 lei/lună, care a făcut obiectul judecății.
Angajatorul avea obligația să înregistreze acest act adițional de îndată la. V și să facă demersurile necesare pentru obținerea unei hotărâri a Consiliului Județean V, așa cum prevede și art.41 alin.5 din actul adițional la.
Obligația nu a fost îndeplinită decât la data de 27 iunie 2007, iar la 5 octombrie 2007, când a fost înregistrată acțiunea judecătorească, drepturile salariale nu erau plătite, pârâta invocând în continuare că s-a aflat în imposibilitate de a le acorda, datorită lipsei unei hotărâri a Consiliului Județean
Din această atitudine a instituției angajatoare, instanța a reținut culpa privind neexecutarea clauzelor contractului colectiv de muncă față de salariați și a dispus plata drepturilor speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă negociate prin Actul Adițional la. pentru perioada 2006 - 2007, respectiv 74 lei/lună pentru fiecare, instanța vizând de fapt, toate lunile din cei doi ani 2006 și 2007, chiar dacă nu a arătat expres acest lucru.
Sentința civilă nr.153/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- a fost supusă controlului judiciar la cererea de recurs a instituției angajatoare și menținută prin decizia civilă nr. 344/R-CM din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, astfel că drepturile salariale recunoscute integral pentru anii 2006-2007, fără nici o distincție, nu pot fi reduse printr-o interpretare contrarie pe calea contestației la titlu, în temeiul art.399 alin.1 și art.400 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nejustificat s-a admis contestația la titlu formulată.
Nu s-a avut în vedere că perioada de acordare a drepturilor stabilite prin sentința civilă nr.575 din 1 iunie 2009 este, începând cu 27 iunie 2007, dată la care a fost încheiat actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin care s-a prevăzut acordarea acestor drepturi bănești.
Aceste drepturi au fost negociate de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă în cursul anului 2007, mai precis în data de 27 iunie 2007, devenind aplicabile de la această dată.
Prin actul adițional părțile semnatare au hotărât modificarea și completarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, care își producea deja efecte la momentul încheierii actului, situație în care pârâta a respectat prevederile art.120 și art.121 din contractul colectiv de muncă ce își produce efecte odată cu înregistrarea lui la 27 iunie 2007.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației la titlu formulată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de contestatoare este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins contestația la titlu formulată și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.153 din 25 februarie 2008, în sensul că a obligat-o pe recurentă la plata drepturilor speciale bănești de 74 lei pe lună pe întreg anul 2006, inclusiv lunile ianuarie și februarie.
Așa cum se arată și în recursul formulat, la data de 27 iunie 2007, s-a înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V, sub nr.1192 actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V pentru perioada 2006-2007 care, prin art.41 alin.4, prevedea acordarea unor drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lună pentru fiecare salariat, sumă ce se suportă din bugetul statului.
Drepturile bănești negociate de părțile în litigiu, patronat și sindicat, prin acest adițional la Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2006-2007, există independent de aprobarea ulterioară negocierii prin hotărâre a Consiliului Județean și de alocare a fondurilor necesare.
Dispoziția cuprinsă în contractul colectiv de muncă este imperativă, ea trebuie aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul cu sumele necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Anterior Actului adițional la Contractul colectiv de muncă din 20.02.2006, între părți era în vigoare Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, care expira în mod normal la 31 decembrie 2006, astfel că angajatorul avea obligația de a depune toate diligențele necesare de negociere și încheiere a unui nou contract colectiv de muncă, astfel încât el să devină aplicabil începând cu 1 ianuarie 2006 și nu mai târziu, cu atât mai mult cu cât noul contract de muncă prevedea drepturi mai favorabile salariaților.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă din 20 februarie 2006 s-a încheiat pentru perioada 2006-2007 și a prevăzut dreptul salarial de 74 lei/lună, dar nu a fost aplicat de îndată, fiind necesară intervenția instanței.
Sentința civilă nr.153 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și menținută prin decizia civilă nr.344/R-CM din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Piteștia recunoscut integral, pentru anii 2006-2007, drepturile speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă negociată prin actul adițional, respectiv de 74 lei/lună, situație în care aceste drepturi nu mai pot fi reduse pe calea contestației la titlu.
S-a stabilit că salariații sunt îndreptățiți să primească dreptul solicitat pe întreg anul 2006, fără a se arăta în mod expres lunile, situație în care nu se pot înlătura de la executarea acestei sentințe lunile ianuarie și februarie 2006, așa cum pretinde recurenta.
Faptul că actul adițional a fost înregistrat abia la data de 27 iunie 2007, nu poate fi apreciat ca o culpă a salariaților, ci a instituției angajatoare, situație în care instanța, în mod corect, a dispus plata drepturilor respective în toate lunile din cei doi ani 2006 și 2007, chiar dacă nu a arătat expres acest lucru.
Față de cele arătate sentința instanței de fond, prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.153/25.02.2008 în sensul că a fost obligată recurenta la plata drepturilor speciale bănești pe întreg anul 2006, inclusiv lunile ianuarie și februarie, este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.575 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,29 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored. /EM
2 ex./01.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
