Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1265/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1265/R-CM
Ședința publică din 29 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta COMUNA S PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.392/CM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Comuna S prin primar, în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul Sindicatul Preuniversitar Muntenia P în numele membrilor de sindicat-reclamanții și intimații-pârâți Școala S, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinări din partea intimaților-pârâți Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și. S-a mai depus, din partea intimatului Sindicatului Preuniversitar Muntenia P, cerere de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Se comunică reprezentantului recurentei-pârâte câte un exemplar de pe întâmpinările formulate de intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Fiind întrebat, reprezentantul recurentei-pârâte arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de intimatul Sindicatul Preuniversitar Muntenia
Curtea respinge cererea de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de intimatul Sindicatul Preuniversitar Muntenia P, întrucât s-a mai acordat un termen pentru același motiv, iar pricina se află la al doilea termen de judecată.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii în ceea ce privește Comuna
Fiind întrebat, reprezentantul recurentei-pârâte Comuna S prin primar arată că aceasta nu contestă sumele reprezentând primele de vacanță, ele sunt trecute în contractul colectiv de muncă, însă nu au fost solicitate de către reclamanți.
Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte Comuna S prin primar susține că are interes în promovarea recursului, deoarece există o pagubă în momentul achitării acestor sume.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat in judecată pe pârâții Școala S, Comuna S - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând instanța ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții la plata primei de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei Școala S la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat reclamanții că, în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la statutul funcționarului public. Au făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihna suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Au mai susținut reclamanții că drepturile salariale solicitate pentru perioada 2001-2006 nu sunt prescrise, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt, actul întrerupător de prescripție fiind nr.OUG146/2007.
Prin notele scrise formulate, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat. A invocat de asemenea excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Legea nr.53/2003. Cu privire la.OUG nr.146/2007, invocată în acțiune, pârâtul a susținut că acest act normativ nu se aplică personalului didactic din sistemul de învățământ și nu poate constitui motiv de întrerupere a prescripției.
Pe fondul cauzei, același pârât a arătat că Legea nr.128/1997 referitoare la personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar nu prevede acordarea primei de vacanță, iar dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 prevăd expres categoriile de personal cărora li se aplică, între care nu se regăsesc și cadrele didactice.
Pârâta Comuna Sai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
De asemenea, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ședința publică din data de 19.02.2009 tribunalul a dispus în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă unirea tuturor excepțiilor cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.392/CM/23.02.2009 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei S, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a fost respinsă acțiunea față de acesta.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 30.10.2005 și a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă în parte acțiunea împotriva pârâților Școala S și Comuna
A fost obligată pârâta Școala S să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna S să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost obligată pârâta Școala S să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 10 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Astfel, tribunalul a apreciat că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 30.10.2005, în raport de dispozițiile art.166 alin.1 din Codul muncii, care prevăd că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Pe de altă parte, art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum în speță dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu își găsește aplicabilitate nr.OUG146/2007 și ca atare nu se poate vorbi de o întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei S este neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și a fost apreciată ca întemeiată de către tribunal, cu motivarea că între acest minister și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții invocă existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile arătate mai sus, reclamanților neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii și nici dispozițiile Legii nr.188/1999 care se referă la funcționarul public ce a beneficiat de primă de vacanță, funcționar față de care reclamanții nu se află într-o situație de discriminare.
În altă ordine de idei, tribunalul a constatat că, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din acest contract, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
A mai apreciat tribunalul că în speță nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, motiv pentru care a admis acțiunea conform celor de mai sus.
Tribunalul a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A, reținând că între această instituție și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
În termen legal pârâta Comuna Sad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă, fără să țină cont că primăria reprezintă organul executiv, iar repartizarea bugetului local al unității administrativ-teritoriale se face de către Consiliul Local S și nu de către primar. Pe de altă parte, instanța a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A, cu toate că acesta are calitatea de angajator, iar nu Școala S, care nu are personalitate juridică.
2. Instanța nu s-a pronunțat asupra a două capete de cerere: obligarea Școlii S de a face mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea la plata drepturilor pretinse și pentru viitor.
3. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că nu poate plăti aceste sume, care nu au fost solicitate nici de reclamanți, nici de angajatorul acestora, cel din urmă neînaintând documentația necesară către finanțator.
Concluzionează recurenta că se impune a se stabili cu certitudine cine este finanțatorul (Primăria sau Consiliul Local S) și care este suma datorată.
Analizând sentința în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de Comuna S este nefondat.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt.16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a reținut că pârâta Comuna S are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, curtea constată că pârâta a invocat nepronunțarea instanței de fond asupra a două capete de cerere: acordarea drepturilor pretinse și pentru viitor și dispunerea efectuării mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Apreciază curtea că numai reclamanții sunt îndreptățiți să critice sentința instanței de fond sub acest aspect, doar ei putând invoca existența unui prejudiciu ca urmare a nepronunțării asupra unor capete de cerere cu care au investit instanța.
Curtea consideră că prin această nepronunțare pârâta Comuna S nu a suferit nici un prejudiciu, situație față de care apreciază că această critică formulată în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs este lipsită de interes.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Așa cum s-a arătat cu ocazia analizei primului motiv de recurs, pârâta Comuna S are calitate procesuală pasivă și de aceea în mod corect a fost obligată de către prima instanță să vireze Școlii S fondurile necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Așadar, prima instanță a stabilit exact ce obligații revin Comunei
Este de remarcat că în cauză Consiliul Local S nu a fost parte, astfel încât nu se pune problema pronunțării unei hotărâri în raport de această instituție.
Pe de altă parte, este reală susținerea recurentei în sensul că reclamanții nu au făcut dovada că ar fi solicitat aceste sume de la unitatea administrativ-teritorială și că aceasta ar fi refuzat.
Acest aspect nu este însă de natură a înlătura temeinicia pretențiilor reclamanților și deci dreptul acestora la plata restanțelor salariale solicitate.
Instanța de fond, ca de altfel și curtea de apel, nu au reținut vreo culpă pentru neplata acestor drepturi în sarcina pârâtei Comuna S, care nici nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată (art.274 Cod procedură civilă instituie obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții aflată în culpă procesuală).
Față de aceste considerente, curtea apreciază că în speță nu se regăsește motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește art.3041Cod procedură civilă, acesta nu instituie obligația instanței de a examina cauza sub toate aspectele, ci dă doar posibilitatea părții care nu a avut la îndemână calea de atac a apelului, de a nu se limita la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Instanța din oficiu poate doar invoca motivele de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COMUNA S - prin primar, împotriva sentinței civile nr.392/CM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele membrilor de sindicat-reclamanții, și pârâții ȘCOALA S, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.09.2009
Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
