Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1286/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--19.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1286/
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 329/29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, PLUS și, pentru contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea recursului în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Arad sub nr- contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimații PLUS și anularea formelor de executare silită privind publicația de licitație și condițiile de licitație - licitația I-a întocmite la 4.08.2008 în dosarul execuțional nr. 126/2008 de, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta, care a invocat suspendarea executării silite și partajarea imobilului ce face obiect al executării (înscris în CF 1916, nr. top. 358/a/1/51/1/1/1/1/1/1/43-44 cad. 728 CC 947) și atribuirea cotei ce i se cuvine prin considerarea participării sale la edificarea acestuia.
În motivare a invocat, în esență, că imobilul a fost edificat în perioada în care s-a găsit în relații de concubinaj cu contestatorul - proprietar tabular al imobilului (contribuția pe care a avut-o îndreptățind-o să pretindă o cotă parte de drept), că ulterior s-a căsătorit cu contestatorul și că, în prezent, pe rolul instanțelor există un proces de divorț și partaj între ea și soțul - contestator.
Prin sentința civilă nr. 6683/2.10.2008 instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu; a reținut lipsa calității procesuale pasive a intimatului; a constatat că, în privința executării înseși, cererea contestatorului este tardivă; a respins cererea de suspendare a executării; a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței a declarat apel intervenienta.
Prin decizia civilă nr. 55/A/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, apelul a fost admis, cu consecința desființării hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Recursul declarat de intimata PLUS împotriva deciziei instanței de apel a fost admis prin decizia civilă nr. 565/26.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În consecință, decizia a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Astfel reînvestită, instanța a respins apelul declarat de intervenientă împotriva sentinței civile nr. 6683/2.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prima instanță a respins în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientă, cerere întemeiată pe un pretins drept de proprietate al acesteia asupra imobilului supus executării silite.
Or, din examinarea extrasului CF 1916 rezultă că proprietar asupra construcției este înscris urmăritul de la o dată anterioară încheierii căsătoriei cu intervenienta.
Cum, la momentul executării silite, intervenienta nu are un drept de proprietate asupra imobilului și nu se poate prevala de dispozițiile art. 4001Cod procedură civilă, soluția primei instanțe de respingere a cererii de intervenție a fost menținută ca legală.
Împotriva deciziei a declarat recurs intervenienta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare a invocat că același complet a soluționat apelul declarat și în primul ciclu procesual, pronunțând soluții contrare.
A mai invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 399 alin.1, art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, norme ce confirmă dreptul unei persoane care pretinde un drept asupra bunului urmărit să formuleze contestație la executare.
Cum cererea de intervenție în interes propriu are natura unei cereri în realizare, nu poate fi limitat dreptul la acțiune al unei persoane care nu are deja stabilit un drept asupra bunului, o altă interpretare fiind contrară dispozițiilor art. 4001Cod procedură civilă.
A mai invocat că în favoarea sa operează prezumția comunității de bunuri, aceasta rezultând din durata relației de concubinaj urmată de căsătorie, construirea imobilului, etc.
A invocat dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 care permit răsturnarea prezumției de proprietate instituită în formarea unui înscris în cartea funciară.
A mai invocat că admiterea în principiu a cererii presupunea doar verificarea interesului de a interveni în cauză și conexitatea dintre cele două cereri, fiind suficient ca dreptul să fie doar invocat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de intervenție în interes propriu, intervenienta a solicitat suspendarea executării silite a imobilului și partajarea imobilului cu consecința atribuirii cotei parte ce i se cuvine, prin considerarea participării contributive în vederea edificării acestuia. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 4001Cod procedură civilă.
Respingând în principiu cererea de intervenție, prima instanță a avut în vedere că dispozițiile art. 4001Cod procedură civilă nu sunt incidente, ele având ca premisă existența certă a unei stări de coproprietate ce poate fi sistată prin partaj chiar în cursul contestației la executare; or, intervenienta nu are - la data sesizării instanței - un drept de proprietate comună ci urmărește stabilirea unui asemenea drept.
Aceste argumente au fost însușite de instanța de apel.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că pe rolul instanțelor există deja o cerere de partaj (nr. dosar -), astfel că prezenta cerere are ca singur efect întârzierea soluționării contestației la executare.
Se observă că intervenienta și-a formulat cererea în cadrul unei contestații la executare și că a invocat în acest sens dispozițiile art. 4001Cod procedură civilă.
Potrivit acestei norme împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă și în cadrul contestației la executare.
Or, incidența normei are ca premisă - cum în mod corect s-a reținut de către instanțe - existența coproprietății comune la data formulării cererii de către persoana interesată, situație care nu se regăsește în cauză.
Având în vedere că reglementarea dată executării silite are ca finalitate realizarea cu celeritate a creanței creditorului, nu poate fi primită interpretarea dată de recurentă dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă și ale art. 401 Cod procedură civilă potrivit cu care în cadrul contestației la executare s-ar putea stabili atât existența cât și întinderea propriului drept de proprietate.
Cererea intervenientei formulată în cadrul contestației la executare ar fi fost admisibilă în cazul în care bunul s-ar fi găsit în proprietate comună codevălmalșă (sau, desigur, în proprietate pe cote - părți), situație în care dispozițiile art. 401 alin. 2, 3 Cod procedură civilă ar fi fost incidente.
În cazul de față, o admitere a cererii de intervenție ar fi presupus inclusiv o cerere ulterioară în rectificare de carte funciară, în sensul înscrierii cotei de drept recunoscute intervenientei (inexistent la data formulării cererii), împrejurare străină de finalitatea dispozițiilor ce reglementează contestația la executare.
Nici susținerile referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de încuviințare în principiu a cererii de intervenție prin prisma dispozițiilor art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate câtă vreme, după cum s-a arătat mai sus, cererea a fost formulată în cadrul unei contestații la executare, astfel că este supusă regulilor ce guvernează executarea silită.
În fine, este nerelevantă împrejurarea că același complet a soluționat de două ori apelul intervenientei, având în vedere că în primul ciclu procesual instanța de apel a desființat cu trimitere sentința apelată fără a se pronunța asupra fondului cererii, în acest sens procedând doar în al doilea ciclu procesual, ca urmare a celor dispuse prin decizia civilă nr. 565/26.05.2009 de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de intervenient împotriva deciziei civile nr. 329/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenient împotriva deciziei civile nr. 329/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
aflat în concediu fără plată
semnează
VICEPREȘEDINTE C,
GREFIER,
- -
Red. - 17.12.2009;
Tehnored. -21.12.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad;Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad; Judecători:;
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
