Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2070/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.13
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții - contestatori, și -, împotriva sentinței civile nr.617/30.04.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator - și cu intimații -, și -.
are ca obiect - contestație la titlu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul contestator personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emise de Baroul București -, același avocat reprezintând și apelanții contestatori și, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, avocat, pentru intimatele - și -, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emise de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimatul și intimatul contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul apelanților contestatori arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Avocatul intimatelor - și - solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând într-o hotărâre dintr-un alt litigiu, pe care o depune la dosar și o comunică apelanților.
Având în vedere poziția intimatelor - și -, avocatul apelanților contestatori înțelege să solicite în contraprobă, administrarea probei cu înscrisuri și solicită amânarea cauzei în vederea depunerii acestora.
Avocatul intimatelor - și - se opune probei solicitate de partea adversă.
Curtea, după deliberare, apreciază că înscrisul prezentat de către intimatele - și - nu are relevanță în cauză, raportat la obiectul cauzei prezente: contestație la titlu, fiind un element exterior hotărârii contestate, motiv pentru care respinge această probă, potrivit art. 167 și 295 Cod Procedură Civilă, astfel încât restituie părții, înscrisul. În consecință, respinge proba cu înscrisuri și pentru apelanții contestatori, având în vedere că cererea lor de probe a fost condiționată de încuviințarea probei cu înscrisuri pentru partea adversă.
Părțile învederează instanței, că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus sau administrat.
Curtea ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelanților contestatori solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatelor - și - solicită respingerea ca neîntemeiat, a apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil prezent, contată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 10 martie 2008, contestatorii, și au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații, și, să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu (sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă) și să dispună desființarea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 35/2008 al Biroul Executorului Judecătoresc " ".
În motivarea contestației la titlu, contestatorii au arătat că în dispozitivul sentinței care constituie titlul executoriu, acțiunea în revendicare a fost admisă în contradictoriu cu și ce nu au fost părți în proces; în dispozitivul hotărârii, este menționată, deși reclamantă a fost; prin dispozitiv se obligă la lăsarea în deplină proprietate și posesie, a terenului aferent, deși acesta fusese atribuit contestatorilor, numai în folosință, iar prin dispoziția nr. 1260/2003, a fost restituit intimatelor.
Prin sentința civilă nr. 4130/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, capătul de cerere privind contestația la titlu fiind disjuns. Prin sentința civilă nr. 6010/2008 a aceleiași instanțe, a fost admisă excepția necompetenței materiale, iar competența de soluționare a cauzei disjunse a fost declinată în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă, sub nr-.
Ca urmare a decesului contestatorului, a fost introdus în cauză moștenitorul legal al acestuia,.
Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2008, tribunalul a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale pasive a intimaților, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului.
La termenul de judecată din fata de 07 aprilie 2009, contestatorul a arătat că renunță la judecarea contestației, tribunalul luând act de renunțare, conform art. 246 Cod de procedură civilă.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, tribunalul a apreciat că, în pofida susținerilor contestatorilor, nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă.
În opinia tribunalului, faptul că în dispozitivul sentinței, numele părților sunt eronate sau incomplete, poate fi remediat pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale sau, pentru cazul în care erorile nu sunt înlăturate, persoanele interesate au deschisă calea contestației la executare propriu-zise (putându-se invoca lipsa calității de debitor) și nu pe cea a contestației la titlu.
De asemenea, tribunalul a constatat că dispoziția din titlul executoriu privitoare la terenul aferent, este clară, nefiind necesară lămurirea acesteia, în condițiile în care, în considerentele sentinței, se face referire la imobil astfel cum fost identificat prin expertiza efectuată în cauză. Susținerea conform căreia terenul era atribuit numai în folosință putea fi valorificată numai prin intermediul căilor de atac și nu prin intermediul unei contestații la titlu.
Față de aceste împrejurări și văzând dispozițiile art. 399 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația la titlu, prin sentința civilă nr. 617 din 30 aprilie 2009 Secției a Va Civilă.
Împotriva acestei sentințe, contestatorii, și au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 7 - 9 Cod de procedură.
Recurenții au susținut sub un prim aspect, faptul că greșit instanța de fond a considerat că nu se impune a fi lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă, pentru că se poate formula o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Opinia instanței este vădit greșită, pentru că nu este vorba despre o simplă eroare materială, fiindcă - așa cum a reținut însuși judecătorul fondului, este "vorba de un alt debitor".
Pe de altă parte, același magistrat a susținut că "persoanele interesate" (adică recurenții ce sunt debitorii obligației de evacuare) pot invoca în cadrul unei contestații la executare propriu-zise, acest aspect - "lipsa calității de debitor" a apelanților.
Cu toate acestea, datorită unei superficiale consultări a dosarului, instanța de fond nu a observat că tocmai o astfel de contestație la executare a fost formulată de recurenți, iar în cadrul acestei contestații, un motiv îl reprezintă diferența de nume - recurenții nu sunt debitorii din sentința atacată.
Contestație la executare formulată la Judecătoria Sectorului 1 B, a cuprins mai multe aspecte ale executării, printre care și acela al lămuriri înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 64/2002, dar contestația pe aspectele executării, s-a stins în cadrul acestei judecătorii, pentru că intimatele au renunțat la executarea silită, motivat de faptul că au vândut imobilul, lui.
Sub un al doilea aspect, au arătat că instanța de fond a respins greșit, contestația, având în vedere faptul că situația terenului nu este clară, fiind atribuit numai în folosință.
Acest lucru este esențial pentru că, dacă hotărârea este pusă în executare, nu se cunosc limitele legale în care ea trebuie să fie executată. Este nefundat și argumentul că acest aspect reprezintă o problemă rezolvabilă pe fondul cauzei sau în căile de atac, pentru că obiectul dosarului respectiv, a fost revendicarea apartamentului și constatarea validității sau nevalidității actului recurenților de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
Au solicitat în consecință, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației formulate.
Și-au întemeiat în drept, recursul, pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.
La termenul de judecată din data de 11.01.2010, Curtea a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel și nu recurs, în raport de dispozițiile art.402 al.3 Cod de procedură civilă, dat fiind faptul că sentința civilă nr. 64/01.02.2002 a Tribunalului Bucureștia fost supusă apelului.
În apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Verificând decizia apelată, prin prisma criticilor invocate, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul prezent este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că potrivit art.399 alin.1 teza a II a Cod procedură civilă, "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811Cod procedură civilă, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".
Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită. Aceasta nu este un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
Explicația înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii, nefiind posibil ca pe această cale, a contestației la titlu, să se soluționeze cereri care, potrivit susținerilor contestatorilor, din omisiune nu au fost avute în vedere de instanța care a soluționat cauza în fond sau cereri care fac obiectul unor alte proceduri speciale.
Cu alte cuvinte, instanța competentă să soluționeze contestația, nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluție contrară ar impieta în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Contestația la titlu va putea fi așadar, primită, în cazul în care dispozitivul hotărârii care se execută, nu este clar, fiind echivoc, ea urmând fi admisă în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de lucru judecat.
În speță însă, nu este vorba de o veritabilă interpretare a titlului executoriu, deoarece, așa cum corect a apreciat instanța de fond, hotărârea a cărei lămurire s-a cerut pe această cale, conține dispoziții clare, nesusceptibile de echivoc și de interpretare, sub aspectele menționate în contestația la titlu formulată.
Astfel, în ceea ce privește primele două motive ale contestației,referitor la împrejurarea că sentința ar fi fost pronunțată în contradictoriu cu și ce nu au fost părți în cauza respectivă, respectiv că reclamantă a fost în acea cauză, numita, în condițiile în care în hotărâre, s-a menționat numele de, Curtea constată că de fapt, ceea ce se invocă prin aceste motive, reprezintă erori materiale evidente strecurate în legătură cu numele părților din respectiva cauză soluționată prin sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă.
Or, potrivit art. 281 Cod procedură civilă: "sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".
În cadrul procedurii speciale prevăzute de articolul menționat, se verifică eventuala săvârșire a unor erori materiale vizibile, comise cu ocazia redactării hotărârii, neputând fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii, cum ar fi și interpretarea greșită a probelor, care pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Potrivit art.281 Cod procedură civilă, procedura specială poate fi folosită pentru orice erori materiale strecurate în hotărâri sau încheieri, textul legal evocat realizând o enumerare nelimitativă a acestora. În domeniul acestui articol, sunt prevăzute și greșelile comise în legătură cu numele părților.
Curtea apreciază că menționarea numelui pârâților în loc de, precum și a numelui reclamantei în loc de, reprezintă astfel de greșeli care pot fi îndreptate exclusiv pe calea procedurii speciale a art. 281 Cod procedură civilă menționate, ele nedeterminând prin prisma conținutului sentinței contestate, vreun dubiu sau vreo nelămurire cu privire la dispozitivul acesteia.
Împrejurarea că apelanții apreciază că aceste neconcordanțe nu reprezintă erori materiale, ci ar atesta pe de o parte, pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu alți debitori, neputând astfel, să le fie opusă, iar pe de altă parte, că persoana ce a solicitat executarea acestui titlu executoriu, nu este partea ce a câștigat, din respectiva hotărâre, denotă o dată în plus, sub aspectul contestației la titlu prezente, faptul că dispozitivul hotărârii contestate nu este echivoc, deoarece înșiși apelanții i-au dat propria interpretare, tranșantă și lipsită de dubiu.
Susținerea apelanților sub acest aspect, nu este însă de natură, a înlătura aprecierile instanței, expuse în paragrafele anterioare.
Din punctul de vedere al Curții, dedus din argumentele prezentate deja, această interpretare a apelanților le va permite acestora, să se opună executării silite a hotărârii, astfel cum de altfel, în parte, au și procedat prin contestația la executare formulată o dată cu prezenta contestație la titlu. Aceste apărări ținând de executarea titlului, vor fi evaluate de către instanța care va soluționa viitoarea contestație la executare, având în vedere că potrivit susținerilor proprii ale apelanților, intimații-creditori au renunțat la executarea silită împotriva căreia s-a formulat contestația la executare concomitentă cu prezenta contestație la titlu. Indiferent de stadiul de soluționare a primei contestații la executare introduse, Curtea constată că judecata acesteia nu influențează cauza pendinte, al cărei obiect este distinct și independent.
Calea procedurală de îndreptare a unor astfel de neregularități, cum au fost ele calificate de apelanți, nu ar fi așadar, nici în acest caz, aceea a contestației la titlu, reglementate de art. 399 alin. 1 teza II din Codul d e procedură civilă, ci aceea a contestației la executarea propriu-zisă, în condițiile prevăzute de art. 399 alin. 1 teza I din Codul d e procedură civilă.
Așadar, criticile sub acest aspect, ale sentinței apelate, sunt nefondate.
În ceea ce privește ultimul motiv al contestației la titlu,relativ împrejurării că s-ar fi dispus restituirea și a terenului aferent apartamentului, fără a se ține cont de faptul că le fusese atribuit doar în folosință și oricum, fusese restituit deja, reclamantelor, de către Primăria Municipiului B, Curtea constată că acest motiv privește împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă, care reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. Or, așa cum am arătat, acest fapt este inadmisibil în procedura specială a contestației la titlu.
Din acest punct de vedere, Curtea își însușește aprecierea tribunalului, în sensul că titlul executoriu, este clar, lipsit de echivoc, inclusiv sub aspectul acestei dispoziții a sentinței contestate, referitoare la restituirea și a terenului aferent, teren care a fost individualizat, așa cum se arată și la fila 5 ultimul paragraf, din sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă, prin raportul de expertiză efectuată în cauză.
Critica din motivele de apel, în sensul că acest motiv nu reprezintă un aspect al fondului cauzei respective, deoarece cererea de revendicare a avut ca obiect material, doar apartamentul, nu și terenul, nu înlătură această apreciere a Curții, deoarece pe de o parte, aspectul respectiv se încadrează în domeniul de aplicare al motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, conform căruia"Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere - 6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut",astfel cum era codul în vigoare la data formulării motivelor de apel ale pârâților, împotriva sentinței civile nr. 64/2002 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă, astfel încât el reprezintă cu certitudine, un aspect legat de fondul unei cauze, putând astfel să fie invocat în chiar cuprinsul motivelor de apel promovate, dat fiind caracterul devolutiv al apelului față de calea de atac a recursului, ceea ce în cauză, nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte, Curtea constată că reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată, restituirea și a acestui teren, astfel încât criticile referitoare la regimul său juridic și la eventuala sa transmitere, reprezentau aspecte ale fondului cauzei, care trebuiau invocate și tranșate în acel dosar, eventual în cadrul căilor de atac promovate împotriva sentinței de fond.
Curtea constată în consecință, că prin acest motiv al contestației, contestatorii exprimă critici asupra modului de soluționare a cererii de revendicare, aspecte care așa cum s-a evocat, nu atrag incidența contestației la titlu.
Apreciind așadar, ca fiind corectă dezlegarea dată de prima instanță contestației la titlu, pentru ansamblul tuturor acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, apelul promovat, reținând că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - contestatori, și, toți cu domiciliul în B, str. -. - nr. 41, -. 1,. 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 617 din 30 aprilie 2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator domiciliat în B,-, - 16,. 2,. 6,. 55, sector 6, și cu intimații domiciliată în B,-, sector 1, domiciliat în B,-,. 4,.A,. 4, sector 3 și domiciliată în B,-,. 11 B,. B,. 8,. 77, sector 3, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. 8.02.2010
.
9ex./ 8.02.2010
-5.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
