Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1420/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1420/
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de intimații și, ambii domiciliați în O-S,-, județul H, (O-S,-, județul H), împotriva deciziei civile nr. 58 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 1 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin decizia civilă nr. 58/14 mai 2008, Tribunalul Harghitaa admis apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 200/13 februarie 2008 Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, dispunând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 297 (1) Cod procedură civilă.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că prin art. 400 Cod procedură civilă se dă posibilitatea părților sau terților ca, pe calea contestației la executare îndreptată la instanța care a încuviințat titlul executoriu, să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, iar potrivit art. 402 Cod procedură civilă, contestația se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, situație în care este admisibilă administrarea oricărei probe, cu condiția să nu se tindă la reiterarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei sau la anularea titlului executoriu.
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind greșită reținerea de către prima instanță a împrejurării că nu se pot administra probe în vederea stabilirii întinderii titlului executoriu, decât în cadrul unui proces pe drept comun și, constatând că aceasta a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probelor necesare stabilirii creanței pe care contestatoarea o datorează intimaților pentru investițiile efectuate la imobilul din litigiu.
Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de către intimați, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se că aceasta este netemeinică și dată cu încălcarea principiilor de bază ale procedurii și legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că atunci când contestația la executare privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, se va putea invoca echivocitatea dispozitivului ce se execută, nu însă contradicțiile dintre elementele dispozitivului ori între acestea și considerentele hotărârii sau insuficiența -minus petita- ori excesul -extra petita- dispozițiilor cuprinse în hotărâre. În prezenta cauză - în mod paradoxal - ne aflăm în situația în care persistă în același timp ambele situații în titlul executoriu, atât minus petita cât și extra petita. Instanța care a pronunțat titlul executoriu a dispus evacuarea pârâților condiționat de plata investițiilor ( aici a pronunțat peste petit ) dar nu înșiră detailat ce fel de investiții trebuie sau care este valoarea acestora (minus petita). Numai că aceste lipsuri sau surplusuri în titlul executoriu nu pot fi corectate prin procedura specială a contestației la executare, altminteri s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat.
S-a mai susținut că un alt aspect demn de analizat este faptul că reclamanta din procesul de fond - contestatoarea din prezenta cauză - a avut la îndemână la vremea respectivă calea apelului și a recursului și nu s-a folosit de niciuna dintre ele. Doctrina este unanimă în a conchide principiul conform căruia partea nu poate uza de procedura specială a contestației la executare dacă avea și alte căi de atac pentru valorificarea drepturilor sale. Practic contestatoarea a omis să declare apel la vremea respectivă împotriva dispoziției instanței de fond privind condiționarea evacuării iar în momentul de față nu face altceva decât invocă propria culpă în apărare.
Prin întâmpinarea formulată, contestatoarea a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea deciziei atacate.
Curtea, examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1823/26 octombrie 2005 Judecătoriei Odorheiu -S, irevocabilă prin decizia civilă nr. 390/R/5 aprilie 2007 Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea din prezenta cauză și s-a dispus evacuarea intimaților - recurenți (alături de alți pârâți) din imobilul înscris în nr.233 -, nr. top 220/1/1, 221/1/1 și 223/1/1, condiționat de plata investițiilor făcute de aceștia asupra imobilului și s-a stabilit în favoarea lor un drept de creanță până la concurența respectivelor investiții.
Reclamanta - contestatoare a solicitat punerea în executare silită a acestei hotărâri, însă procedura nu a putut să fie finalizată din cauza neprecizării în cuprinsul titlului executoriu a întinderii dreptului de creanță al pârâților - intimați, în privința cărora s-a dispus evacuarea.
-se cu acest neajuns, reclamanta a înțeles să uzeze de procedura contestației la executare prevăzută de art. 399 alin.1 Cod procedură civilă, solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, prin stabilirea întinderii dreptului de creanță al pârâților - intimați, constând în investițiile efectuate asupra imobilului pe care trebuie să-l evacueze.
Învestită cu soluționarea cauzei, prima instanță - Judecătoria Odorheiu -S, a dispus respingerea acesteia pe considerentul că stabilirea investițiilor efectuate de intimați și evacuarea acestora se poate face numai în cadrul unei acțiuni civile separate, iar nu pe calea unei contestații la executare privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, deoarece dispozitivul hotărârii ce se dorește a fi executată este clar.
Pornind de la acest raționament, prima instanță a respins și cererile în probațiune formulate de contestatoare, constând în prezentarea pârâților - intimați la interogatoriu și efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea investițiilor efectuate de aceștia.
O atare abordare este, însă, greșită, deoarece prin contestația dedusă judecății nu se tinde la modificarea titlului executoriu în esența și substanța sa, în condițiile în care dreptul pârâților - intimați la investiții este recunoscut în mod inechivoc. Pe de altă parte, probele solicitate spre administrare nu sunt de natură a combate situația de fapt soluționată cu ocazia procesului de fond, ci doar a aduce lămuriri cu privire la întinderea dreptului de creanță al intimaților, drept a cărui realizare anterioară condiționează chiar punerea în executare a dispoziției privind evacuarea intimaților din imobilul asupra căruia respectivul drept de creanță le- fost recunoscut prin același titlu executoriu.
A pretinde reclamantei - contestatoare să inițieze un alt litigiu pentru cuantificarea unui drept deja recunoscut în favoarea pârâților intimați, apare ca fiind o cerință excesivă și împovărătoare în condițiile deținerii unui titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât, potrivit practicii constante a, executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din "proces", în sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În caz contrar, titlul executoriu din litigiu ar rămâne inoperant și fără efecte juridice, în detrimentul uneia dintre părți, fapt sancționat în mod ferm de instanța europeană.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect rezolvarea procesului de către prima instanță fără a se fi intrat în cercetarea fondului, împrejurare care a determinat soluția desființării hotărârii astfel pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probelor necesare determinării cuantumului investițiilor pe care contestatoarea trebuie să le achite intimaților pentru a putea pune în executare sentința civilă nr. 1823/28 octombrie 2005 Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, în ceea ce privește evacuarea acestora din imobilul aflat în dispută.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că această soluție nu este de natură a-i prejudicia în vreun fel pe intimați, deoarece potrivit dispozițiilor art. 402 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârea ce se va pronunța în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, prin urmare, atât apelului, cât și recursului, astfel că aceștia își vor putea apăra în mod eficient drepturile procedurale conferite de lege, în mod similar cazului în care aspectul litigios ar fi fost examinat în cadrul unui alt proces, precum cel recomandat de către prima instanță.
Prin urmare, neregăsind în cauză motive de nelegalitate, Curtea va respinge recursul intimaților, corelativ cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimații și, ambii domiciliați în O-S,-, județul H, (O-S,-, județul H), împotriva deciziei civile nr. 58/14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă intimații la plata în favoarea contestatoarei, cu domiciliul în O-S,-, județul H, a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./08.12.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
