Anulare act. Decizia 1418/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1418/R
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul G și de intervenientul Biroul Notarilor Publici Asociați -, ambii cu domiciliul procesual ales în T-M,-, împotriva deciziei civile nr.40 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 1 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
Anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sun nr.4285 din 20.11.2002 la BNP Asociația -; constatarea nulității sau anularea testamentului autentificat sub nr.971 din 10.03.2000 la BNP Asociația -; anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.5/2004 eliberat de BNP în sensul eliminării cotei de 12/50 parte din apartamentul nr.1 situat în Tg-M- și terenul aferent acestuia; restabilirea situației anterioare de CF privind contractul de vânzare-cumpărare, respectiv a imobilului cuprins în acesta; anularea certificatelor de moștenitor nr.5/2004 și 10/2004 eliberate de BNP; stabilirea masei succesoarele după def.; stabilirea calității de moștenitor după defuncta a reclamanților în calitate de colaterali și a pârâtului în calitate de soț supraviețuitor; predarea moștenirii defunctei conform cotelor astfel stabilite; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4986 din 27 noiembrie 2006, Judecătoria Tg-M a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și -decedat, prin moștenitori, împotriva pârâtului G; a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4285 din 20 noiembrie 2002 de BNP -, cu privire la imobilul situat în Tg-M-,.1, județul M, întabulat în CF nr.4143/I Tg-M, nr.top.4919/8/I; a constatat nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.971 din 10 martie 2000 de BNP - și a dispus restabilirea situației anterioare în sensul radierii din CF nr.4143/I Tg-M a mențiunilor privitoare la dreptul de proprietate al pârâtului și al defunctei sale soții asupra cotei de 24/50 parte din imobilul situat în Tg-M, întabulat în CF nr.4143/I Tg-M, nr.top.4919/8/I și reînscrierea acestui drept de proprietate pe numele reclamanților; a dispus anularea certificatelor de moștenitor nr.5 din 12 ianuarie 2004 și nr.10 din 20 ianuarie 2004 eliberată de BNP; a constatat că moștenitori după defuncta sunt pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, având o cotă egală de din succesiune și reclamanții, în calitate de colaterali privilegiați, respectiv, fiecare cu câte o cotă de 1/8 din succesiune, și, fiecare cu câte o cotă de 1/16 din succesiune, respectiv, și fiecare cu câte o cotă legală de 1/24 din succesiune, în calitate de colaterali privilegiați; a constatat că masa succesorală după defuncta, decedată la data de 28.12.2003, se compune din cota de 16/50 din apartamentul nr.1 situat în Tg-M,- și terenul aferent de 225/277 din întreg din CF ind. nr.4143/I Tg-M, precum și cotele de câte 1/5 parte din apartamentul nr.2, situat în Tg-M,- și terenul aferent de 52/277 din întreg din CF ind. nr.4143/II Tg-M, precum și din apartamentele nr.2, nr.4, nr.6, nr.8, nr.9 și nr.12, situate în Tg-M P-ța - nr.31, înscrise în CF col.nr.90065 Tg-M, precum și în CF ind.nr.90065/IV, 90065/VI, 90065/VIII, 90065/XII Tg-M; a respins ca nefondat petitul de includere în masa succesorală de pe urma defunctei a bunurilor mobile care au aparținut acesteia și s-a dispus predarea moștenirii de pe urma defunctei către moștenitorii ei în cotele stabilite prin hotărâre și pe cale de consecință, a dispus întabularea în CF ale imobilelor mai sus menționate, pe numele tuturor moștenitorilor acestei defuncte; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.377,4 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul G și a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului apelant Biroul Notarilor Publici Asociați " - ".
Reclamanții au formulat cerere de aderare la apel.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.40 din 4 februarie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de G împotriva hotărârii instanței de fond; a respins ca inadmisibil apelul incident al BNP - împotriva aceleiași sentințe; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta BNP; a admis apelul incident formulat de reclamanții, și împotriva aceleiași hotărâri și în consecință: a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a stabilit că defunctul reclamant, decedat la 2 mai 2006 este moștenitor cu cota de 1/8 după defuncta, iar numiții, și (succesori ai acestui defunct) alături de pârâtul G și reclamanții, și; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a obligat intimatul G la plata către reclamanți a sumei de 6015 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prin procură specială autentificat sub nr.6442 din 09.10.2002 la BNP, (fila 15 dosar fond), și, au împuternicit-o pe ca în numele lor și pentru ei să vândă cui va crede de cuviință și pentru prețul ce-l va socoti, imobilul compus din 8 încăperi și terenul aferent în suprafață de 173 mp situat în -; apar.nr.8 cu 2 camere și 5 dependințe situat în Tg-M,-; cota de 3/5 parte din.nr.1 cu 3 camere și dependințe precum terenul aferent situat în Tg-M strt.- nr.70, dobândite ca bun propriu prin moștenire în anul 2002.
La data de 20.11.2002 în baza procurii arătate a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.4285/2002 la BNP - prin care ea și soțul său, pârâtul G au achiziționat cota de 24/50 parte din imobilul situat în Tg.M-.1, întabulat în CF 4143 Tg-M nr.top.4919/8/I compus din 3 camere, o bucătărie, 2 băi, antreu, nișă de gătit, terasă, privință și magazie.
Cu privire la acest, s-a solicitat prin acțiune introductivă anularea în temeiul ar.1308 Cod civil.
Cu privire la criticile aduse de recurent modului de soluționare a acestui petit instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate reținând că încălcarea interdicției prev. de art.1308 Cod civil, atrage nulitatea relativă a contractului astfel încheiat. Vătămarea intereselor mandanților ar fi fost exclusă dacă aceștia ar fi împuternicit mandatarul în acest sens ori, în situația în care clauzele actului ar fi fost în așa fel precizate. Susținerile apelantului potrivit cărora reclamanții primind cotele de preț ce li se cuveneau au confirmat tacit actul lovit de nulitate nu pot fi reținute, aceasta întrucât confirmarea este un act juridic unilateral prin care se renunță la dreptul de a invoca nulitatea relativă. Confirmarea tacită trebuie să rezulte din fapte care nu lasă nicio îndoială asupra intenției de acoperire a acestei nulități.
. prețului privind cotele de moștenire constituie fără îndoială un act de executare a contractului de mandat respectiv îndeplinirea obligației mandatarului de a da socoteală mandantului conform art.1541 Cod civil.
Tribunalul a reținut că faptul primirii prețuilui de către reclamanți fără ca aceștia să cunoască împrejurarea că mandatara este cumpărătoarea imobilului nu poate foi considerată ca un act de ratificare de către mandant a unui act lovit de nulitate.
Durata de 1 an și 4 luni de la încheierea contractului până la promovarea prezentei acțiuni nu poate echivala cu o confirmare tacită întrucât acțiunea a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripție și după ce reclamanții au luat cunoștință de cazul de nulitate invocat, respectiv, la scurt timp de la decesul mandatarei.
Referitor la petitul 2 al acțiunii instanța a constatat că def, în timpul vieții a încheiat la 10 martie 2000 un testament autentificat la BNP - prin care a lăsat soțului său, pârâtul, toate bunurile mobile și imobile, aflate în patrimoniu la data decesului.
În încheierea de autentificare s-a menționat: " notar public, m-am deplasat la domiciliul doamnei, - imobilizată la pat, unde am găsit pe ".
a decedat la 28.03.2003 așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.5 încheiat la 12.01.2004, certificat prin care s-a stabilit calitatea de unic moștenitor al defunctei a soțului supraviețuitor G, în baza testamentului autentic nr.971 din 10.03.2000. În masa succesorală rămasă după defunctă au fost cuprinse toate cotele părți din imobilele deținute de aceasta cu titlu de moștenire în cote părți cu reclamanții.
La data de 12.02.2004 a fost emis suplimentul la certificatul de moștenitor prin care la masa succesorală a fost adăugată și cota de parte din imobilul situat în Tg.-M-.2, compus din casă de locuit cu o cameră, bucătărie, loc de baie, cu cota de 52/277.
La 12.02.2004 s-a dat de către notarul public, încheierea de rectificare nr.1257 din parte a fost rectificată încheierea de autentificare nr.971 din 10.03.2000 în sensul înlocuirii mențiunii citate anterior cu mențiunea:" în fața mea notar public, la sediul biroul s-a prezentat .". Această încheiere a fost semnată de pârâtul apelant G ca unic moștenitor al defunctei.
Instanța de apel a apreciat că mențiunea în discuție nu reprezintă o simplă eroare materială care să poată fi rectificată printr-o încheiere ulterioară mai cu seamă că testatoarea era decedată astfel că nu putea confirma aspectele care au fost rectificate. Tribunalul a reținut că mențiunea rectificată este o condiție de valabilitate a testamentului autentic, încheierea de autentificare făcând parte integrantă din actul autentificat. Instanța de apel a înlăturat astfel susținerile pârâtului și ale intervenientului BNP - în sensul că reclamanții ar fi trebuit să atace încheierea de autentificare și nu testamentul sau că încheierea de rectificare ar fi în vigoare și ar produce efecte.
se contată printr-o încheiere care sub sancțiunea nulității trebuie să cuprindă printre altele, data și locul autentificării, cu precizarea împrejurărilor pentru care actul s-a îndeplinit în afara biroului notarial conform art.49 lit.e din Legea nr.36/1995 a notarilor publici.
Dacă însă testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legii, sancțiunea este nulitatea absolută, actul nul ca testament autentic putând valora testament olograf dacă îndeplinește condițiile prev. de art.1172 Cod civil, însă nu este cazul în speță.
Susținerea cum că sancțiunea aplicabilă într-o atare situație ar fi nulitatea relativă, cu motivarea că aceasta se deduce din modalitatea de redactare a textului legal nu poate fi primită.
Astfel, potrivit art.52 din Legea nr.36/1995 nerespectarea cerinței prev. de art.49 lit.e se sancționează cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea rezultă din lucrările actului, iar a prevederilor art.49 lit.c,f,j,k cu nulitatea.
Criteriul de calificare a nulităților în absolute sau relative, nu este dat de modalitatea de redactare, ci de natura interesului ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic civil.
Dispozițiile legale referitoare la autentificarea înscrisurilor notariale sunt de ordine publică, ocrotind un interes general, cu atât mai mult cu cât autentificarea este condiție de validitate a unor acte juridice.
Împrejurarea că textul art.52 din Legea nr.36/1995 arată că nerespectarea cerințelor prevăzute la art.49 lit.c,f,j,k se sancționează cu nulitatea, iar a celorlalte cerințe printre care și cea prev. de art.49 lit.e cu anularea, afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din îndeplinirea lucrărilor actului, nu este de natură fi interpretată că în prima situație ar fi o nulitate absolută, iar în ceea de a doua relativă.
Distincția vizează faptul că în prima situație nulitatea absolută operează necondiționat, actul făcut cu încălcarea acestor dispoziții neîndeplinind nici măcar aparent condițiile necesare pentru a fi considerat autentic, iar în cea de a doua situație nulitatea operează și poate fi constatată doar condiționat de faptul că îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege nu rezultă din lucrările actului notarial sau din actul notarial în sine.
Cum din lucrările actului notarial supus analizei nu rezultă îndeplinirea cerinței prevăzute de art.49 lit.e, instanța în mod corect a constatat nulitatea absolută a testamentului.
Fiind o nulitate absolută, regimul juridic al acesteia presupune imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune, precum și legitimarea oricărei persoane interesate să o invoce, motiv pentru care excepțiile prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar accepta ipoteza nulității relative susținută de pârâtul apelant și de intervenient, cele două excepții ar fi de asemenea neîntemeiate, iar consecința ar fi tot lipsirea de efecte juridice a testamentului în discuție.
Astfel, dacă ar fi o nulitate relativă dreptul material la acțiune s-ar prescrie pentru moștenitori în termen de trei ani, termen care ar începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, respectiv 28.12.2003. Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de 15.03.2004, așadar în interiorul termenului de prescripție.
Referitor la legitimarea procesuală activă, aceasta este justificată de reclamanți în condițiile în care aceștia au acceptat în termen moștenirea defunctei, conform declarațiilor autentificate de la filele 51 și 72 dosar fond, având vocație succesorală față de aceasta.
Constatând conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei că reclamanții au calitatea de colaterali privilegiați, - nepoată de frate, fiica def., - frate (decedat pe parcursul procesului la data de 02.05.2006, având ca moștenitor pe - soție supraviețuitoare, - fiică și - fiică), - nepoată de frate - fiică def., și - nepoți de soră ambii copii ai def., aceștia nu pot fi înlăturați de la moștenire de către soțul supraviețuitor.
În consecință, instanța a constatat că în mod corect s-a dispus anulare certificatelor de moștenitor nr.5 din 12.01.2004 și nr.10 din 20.01.2004 eliberate de BNP.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de apel s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâtul G și intervenienții accesorii BNP " - " solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a decizie nr. 40/4.02.2008 în sensul admiterii apelului principal și admiterii cererii de intervenție, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 4986/27.11.2006 și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive; menținerea dispoziției privind respingerea apelului incident al intervenientului BNP " - "; respingerea apelului incident formulat de reclamanți.
În subsidiar recurenții au solicitat admiterea recursului modificarea în parte a deciziei atacate: admiterea apelului principal, admiterea cererii de intervenție, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate respectiv privind anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4285/21.11.2002; anularea parțială a certificatului de moștenitor 5/2004; restabilirea situației anterioară de CF; respingerea ca nefondate a celorlalte capete de cerere respectiv constatare nulității absolute a testamentului, anularea certificatului de moștenitor, constatarea calității de moștenitori a reclamanților, stabilirea masei succesorale și predarea moștenirii, intabularea imobilelor pe numele părților, cu cheltuieli de judecată.
Recurenții au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9.pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au învederat următoarele:
Cu referire la nulitate contractului de vânzare cumpărare instanța a făcut o greșită aplicare a legii statuând de asemenea în mod greși și asupra imposibilității confirmării tacite a contractului de vânzare cumpărare.
Se arată că literatura de specialitate a statuat asupra valabilității actului cu sine însuși neputându-se admite existența unui viciu de consimțământ prezumat acesta trebuind să fie dovedit cu atât mai mult cu cât potrivit art.960 alin. 2 cod civil instituie regula potrivit căreia dolul nu se presupune.
În opinia recurenților interdicția cuprinsă în art.1308 al. 2 Cod civil, vizează limitarea posibilității mandatarului de a opta între interesul său și cel al mandantului. În speță mandanții au prevăzut expres în cuprinsul mandatului dreptul mandatarului de a vinde cui va crede de cuviință și pentru prețul ce îl va socoti imobilele indicate. În acest sens se arată că mandatul oferit mandatarei în această formă expresă presupune că mandanții și-au asumat riscurile derivând din conținutul mandatului inclusiv cel legat de prețul tranzacției, neputând să invoce cu succes o eventuală prejudiciere a intereselor lor.
Pe de altă parte, se mai arată în memoriul de recurs, din modul de redactare al art. 1308 Cod civil rezultă că interdicția impusă mandatarilor se referă doar la executarea silită întru-cât numai în cadrul acestei proceduri ei pot deveni "adjudecatari".
Cu referire la procedura întocmirii și autentificării testamentului atacat recurenții au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 52 rap. la art. 49 lit e din Legea 36/1995: se arată că la finalul primei pagini a testamentului apare mențiunea expresă"actul s-a tehnoredactat, imprimat și autentificat la Biroul Notarilor Publici asociați - ". Această prevedere inserată în cuprinsul testamentului semnat de testatoare exclude orice dubii privind locul semnării și autentificării actului ce reprezintă manifestarea de voință a testatoarei.
Sancțiunea nulității absolute operează doar în ipoteza în care încheierea de autentificare nu cuprinde elementele considerate esențiale de legiuitor. În speță încheierea cuprinde aceste elemente însă unul este eronat indicat situația în care notarul public poate uza de procedura rectificării. În acest sens legiuitorul a instituit cerința lipsei mențiunii și nu mențiunea eronată.
În opinia recurenților notarul public avea obligația de a remedia eroarea constatată iar aprecierea instanței de apel potrivit căreia această rectificare dată după moartea testatorului este lipsită de efecte, este greșită.
Dispozițiile art. 53 din Legea 36/1995 instituie posibilitatea notarului de a înlătura vicii formale ale actului. Întrucât pârâtul era singurul moștenitor al testatoarei notarul a apreciat judicios că este necesar și suficient acceptul acestuia exprimat în nume propriu cât și în calitate de unic erede al defunctei.
Un alt aspect, apreciat ca relevant de către recurenți îl vizează împrejurarea că încheierea de rectificare nu modifică manifestarea de voință a părții ci constată doar îndeplinirea actului notarial.
Se mai arată, în cuprinsul memoriului de recurs împrejurarea că, potrivit art. 87 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și activității notariale aprobat prin Ordinul Ministrului - nr. 710/C/1995 erorile materiale sunt definite ca fiind " greșeli evidente care rezultă din cuprinsul dosarului succesoral și nu impietează asupra drepturilor și calității moștenitorilor și legatarilor". În aceste condiții se susține că greșeala materială în prezenta cauză se circumscrie perfect acestei definiții.
În situația în care actul ar fi fost întocmit în afara biroului notarial, notarul avea obligația de a redacta o încheiere de constatare. Din niciun act de la dosar nu rezultă că notarul s-ar fi deplasat în afara sediului biroului notarial respectiv la domiciliul altei persoane.
Reclamanții nu au formulat întâmpinare, depunând însă la dosar note scrise prin care au solicitat respingerea recursului, reiterând argumentele aduse în fața instanței de apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Curtea reține următoarele:
Cu referire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut aplicarea în mod corect a prev.art.1308 Cod civil.
Potrivit textului de lege citat mandatarilor, sub pedeapsă de nulitate, le este oprit să adjudece direct sau prin persoane interpuse averea ce sunt însărcinați să o vândă. Aprecierile recurentului privitoare la cuprinderea expresă în mandat a dreptului mandatarului "de a vinde cui va crede de cuviință și pentru prețul ce-l va socoti", deci cu alte cuvinte vânzarea putea fi făcută și către propria persoană, în calitate de mandatar, sunt simple speculații și nu pot fi reținute ca argumente juridice în prezenta cauză. În acest sens instanța reține că această formulare ( din cuprinsul mandatului) este una generică care nu poate înlătura aplicabilitatea prev.art.1308 și nu poate înfrânge sancțiunea nulității cuprinsă în aceste dispoziții legale.
În cauză nu se poate pune în discuție existența unui viciu de consimțământ prezumat și nedovedit întrucât dispozițiile legale pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea sunt incidente în cauză și nu presupun verificarea cerințelor înscrise în art.960 Cod civil.
Recurenții au susținut că prin modalitatea de redactare a procurii autentice mandanții au împuternicit-o pe mandatară ca "în numele lor și pentru ei să vându cui va crede de cuviință șipentru prețul ce-l va socoti, imobilele indicate". În atare situație, în opinia recurentului, mandanții și-au asumat riscurile derivând din mandatul conferit mandatarei în această formă expresă inclusiv cel legat de prețul tranzacției, astfel că o pretinsă prejudiciere a intereselor lor nu mai poate fi invocată. Această apreciere este de asemenea neîntemeiată întrucât așa cum am mai arătat, formularea este generală și nu poate înlătura aplicabilitatea textului de lege invocat de reclamanți și corect aplicat de instanțe.
În fine, recurentul susținut că disp.art.1308 Cod civil, statuează interdicția mandatarului de a participa, în cadrul executării silite,la adjudecarea bunului. Aceste aprecieri sunt neîntemeiate fiind simple speculații. Textele cuprinse în Codul civil folosesc o terminologie diferită de cea uzitată în prezent. și edificator este titlul capitolului căruia acest text de lege i se circumscrie, respectiv titlul V "despre vinderi" cap.II "cine poate cumpăra sau vinde". Este mai presus de orice argumentație că noțiunea de "adjudecatar" uzitată de legiuitor în cuprinsul art.1308 Cod civil, are în vedere cumpărătorul sau cu alte cuvinte, întreg textul de lege se referă la ceea ce reglementează cap.II al titlului V, respectiv "cine poatecumpăra sau vinde".
Cu referire la criticile vizând testamentul autentificat prin încheierea nr.971 din 10.03.2000, curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit disp.art.48 din Legea 36/1995 actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu. Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscripției sale teritoriale dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
Din redactarea alin.1 și 2 ale art.48 rezultă clar cele două ipoteze în care actul notarial se poate încheia în afara sediului biroului notarial.
Din cuprinsul actului notarial atacat, în forma sa nerectificată, rezultă că acesta a fost întocmit în afara biroului notarial deci în situația reglementată de art.48 alin.2 din Legea nr.36/1995.
Pârâții și intervenientul au susținut că această mențiune a fost o eroare materială îndreptată ulterior în condițiile art.53 din Legea nr.36/1995.
Potrivit disp.art.49 din aceiași lege îndeplinirea actelor notariale se constată prin încheiere care va cuprinde, printre altele, și locul unde s-a îndeplinit actul notarial. Încălcarea cerințelor prev. de art.49 lit.e (cum este și cea din speță) atrage după sine anularea actului.
divergentă în prezenta cauză o reprezintă încălcarea dispozițiilor art.49 lit.e din Legea nr.36/1995, respectiv dacă mențiunea obligatorie privind "locul unde s-a îndeplinit actul notarial" poate fi considerată ca inexistentă sau doar eronat menționată, situație în care este posibilă aplicarea dispozițiilor art.53 din Legea nr.36/1995.
În opinia recurenților sancțiunea nulității operează doar atunci când mențiunile necesare a fi cuprinse în încheiere potrivit art.49 din Legea 36/1995 lipsesc cu desăvârșire din actul notarial. În susținerea acestui punct de vedere se arată că legiuitorul a reglementat prin disp.art.52 sancțiunea aplicabilă în situația mențiunilor lipsă reglementând totodată prin art.53 situația mențiunilor care cuprind erori materiale.
Această opinie nu poate fi primită întrucât dispozițiile art.53 care reglementează competența notarului de a îndrepta sau completa actele notariale, au în vedere atât erorile materiale cât și omisiunile vădite, însă instituie și procedura de urmat în aceste situații, respectiv, fie acordul părților, fie nemanifestarea opunerii în situația în care părțile sunt legal citate. În speță persoana citată o fost moștenitorul testatoarei decedate care însă nu îndeplinește calitatea de "parte" la redactarea înscrisului. În atare situație, nici sub aspect formal încheierea de rectificare nu poate complini cerințele prev. de art.49 din Legea nr.36/1995.
Curtea apreciază ca fiind incidente în cauză prevederile art.52 din Legea nr.36/1995 în sensul în care printr-o exprimare generală legiuitorul a înțeles să sancționeze "încălcarea cerințelor" prevăzute de art.49 și să sancționeze distinct aceste încălcări indiferent de natura încălcării.
Raportat la conținutul și valoarea actelor notariale, neîndeplinirea unei cerințe de validitate concomitentă întocmirii actului, nu poate fi suplinită ulterior sau îndreptată printr-o procedură rezervată "erorilor materiale" sau "omisiunilor vădite".
raționamentul recurenților este corect însă legiuitorul face, așa cum s-a arătat anterior, o distincție clară între "încălcarea cerințelor" prevăzute de art.49 și sancțiunea aplicabilă pe de o parte și posibilitatea notarului de a îndrepta erori materiale sau omisiuni vădite, pe de altă parte. Chiar dacă în această ultimă ipoteză erorile sau omisiunile nu sunt clar definite ele nu se pot extinde, ca procedură de îndreptate, asupra "neregularităților" sancționate prin dispozițiile art.52 din Legea nr.36/1995.
Având în vedere cele de mai sus instanța va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul și intervenientul Asociați -, ambii cu domiciliul ales în Tg-M-, împotriva deciziei civile nr.40 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 1 octombrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind în
concediu medical,semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./19.01.2009.
Jud.fond;
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
