Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1466/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PNTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1466/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.65 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-contestator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimata, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.44/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 98,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar borderou cu acte, pe care le comunică și părții adverse.
Avocat solcită admiterea probei cu înscrisuri, pe care le depune, cu borderou și le comunică și recurentului, prin apărător.
Părțile prezente, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac, în raport de valoarea obiectului litigiului dedus judecății.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-contestator precizează că această chestiune s-a discutat și la tribunal; potrivit dispozițiilor art.402 al.2 Cod procedură civilă sentința pronunțată în prima instanță avea atât calea de atac a apelului, cât și a recursului. Tribunalul a dat calificarea căii de atac ca fiind apel, deși partea o intitulase recurs. Consideră că decizia tribunalului este susceptibilă de calea de atac a recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimată apreciază ca fiind corectă calea de atac a recursului; este vorba de o contestație la executare, iar recurentul este un terț, fiind incidente dispozițiile art.402 alin.2 Cod procedură civilă. Solicită respingerea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției pusă în discuție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 20.02.2008 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata, prin care a solicitat anularea actelor de executare din dosarul nr.14/2008 al Biroului Individual executor Judecătoresc, cu motivarea că executarea declanșată în dosarul sus menționat este nelegală, întrucât titlul executoriu prezentat de intimată - sentința civilă nr.4819/2007 pronunțată de Judecători Pitești, nu îi este opozabil, fiind obținut în urma unui proces de partaj, iar el este proprietarul terenului în litigiu, în suprafață de 1740. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.143 din 10.01.1999.
Prin cererea formulată la 12.03.2008 contestatorul și-a completat contestația, solicitând și suspendarea executării silite declanșate în dosarul de executare nr.14/2008 al, până la soluționarea contestației la executare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestație la executare ca neîntemeiată întrucât ea este proprietarul terenului în suprafață de 1.450. în baza sentinței civile nr.4819/2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind reconstituit tatălui său, prin titlul de proprietate nr.104.843/1998.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.5500 din 1 octombrie 2008, admis contestația la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata, a anulat formele de executare din dosarul nr.14/2008 al, obligând pe intimată la 2.106,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert, onorariu avocat), către contestator. S-a dispus restituirea către contestator a sumei de 204 lei reprezentând taxă judiciară timbru și a sumei de 300 lei reprezentând cauțiune și a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, că intimata trebuie să obțină un titlu executoriu care-i să fie opozabil contestatorului, pe care-l poate obține în cadrul unei acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Contestatorul este lipsit de interes în formularea contestației la executare, întrucât nu s-a dovedit în ce constă vătămarea sa, atâta timp cât din cuprinsul procesului-verbal din 14.02.2008 rezultă că punerea în posesie nu a avut loc;
2. Pe fondul cauzei, contestația la executare este întemeiată doar pentru suprafața pentru care s-a stabilit că există o suprapunere între titlurile părților.
La data de 4.02.2009 a fost formulată întâmpinare de către intimatul, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivat de faptul că hotărârea ce constituie titlu executoriu nu este opozabil intimatului.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.65 din 3 martie 2009, admis apelul formulat de intimata, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a analizat cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei de interes a contestatorului-intimat, în promovarea contestației la executare.
În cazul contestației la executare formulată de către un terț, interesul urmărit de către acesta este acela de a obține ineficiența, în privința sa, a titlului executoriu obținut de creditor. executorul judecătoresc a încercat măsurarea terenului ce constituie obiectul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4819/25.09.2007 a Judecătoriei Pitești, dar numiții, și s-au opus, fiind justificată de către contestatorul existența unui interes legitim, astfel că primul motiv de apel a fost respins ca neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut în esență, că potrivit art.297 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță în mod greșit a soluționat procesul, fără a intra în analiza fondului cauzei.
Astfel, ambele părți au invocat titluri de proprietate emise în baza legilor fondului funciar (contestatorul invocă titlul de proprietate nr.68836/3.04.1995, iar intimata-recurentă invocă titlul de proprietate nr.-/25.05.1998 și sentința civilă nr.4819/2007 al Judecătoriei Pitești ), iar prin raportul de expertiză efectuat de, s-a stabilit că terenurile părților se suprapun pentru suprafața de 182,5. ipoteza în care cel puțin pentru această suprafață era necesar ca instanța de fond să procedeze la o comparare a titlurilor de proprietate ale părților, or refuzul primei instanțe de a analiza o comparare a titlurilor de proprietate ale părților echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.
Pentru considerentele menționate, tribunalul, în baza art.297 Cod procedură civilă, a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru a se realiza o comparare a titlurilor de proprietate ale părților pentru suprafața de 182,5. astfel cum a fost identificată de expertul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, față de analiza cută în considerente a motivelor de apel, admiterea apelului trebuia cută în parte.
Referitor la motivul doi de apel pe care instanța l-a admis și a trimis cauza spre rejudecare, recurentul arată că în considerentele hot rii nu trebuie să se foloseasc sintagme latine ti, fără a li se da și echivalentul, iar motivarea hotărârii este confuză.
Mai întâi, analiz nd motivul nr.1, se spune că recurentul justifică interes, ca apoi să se fac o teorie întreagă a interesului, fapt ce atrage o motivare contradictorie - art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Casarea se face pentru a se compara titlurile părților pentru suprafa a de 182, iar prin îndrumările către instan ța de fond se procedeaz în fapt la o substituire a instan ei, făcându-se o motivare ca și nd ar fi judec tor de fond, ceea ce atrage nelegalitatea hot rii.
Nu se impunea casarea cu trimitere și pentru faptul că pe rolul instan ei de fond există deja un proces ce prive te revendicarea.
Se mai susține că în con inutul deciziei sunt în fapt pronun ță ri anticipate.
Instan a de fond, nd a solu ionat contesta ia la executare, a procedat legal, anulând formele de executare din dosarul nr. 14/2008 al pentru faptul că titlul pus în executare nu îi era opozabil.
A mai arătat recurentul că s-a dat și indica ia promov rii unei ac iuni în revendicare, care a fost respectată, exist nd pe rol dosarul nr- al Judecătoriei Pitești.
Recurentul apreciază că există și motivul prev zut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât prin motivarea cută tribunalul a dep ăș it atribu iile puterii judec tore ti. Prin urmare, decizia trebuie casată.
Se solicită admiterea recursului, casarea sau modificarea deciziei și pe fond men inerea hot rii de fond ca legală și temeinică.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art.2821 (1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de disp. art. 282/1 cod procedură civilă și statuările ICCJ, se constată că, valoarea terenului obiect al executării silite este de 3000 lei după estimarea contestatorului, obiectul prezentei acțiuni, fiind contestație la executare, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100 000 lei, in raport de care calea de atac este potrivit art. 282/1 cod procedură civilă, recursul.
Este adevărat că potrivit disp art. 402 alin. 2 cod procedură civilă "hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 401 alin. 2," cererea formulată de un terț fiind o veritabilă acțiune în revendicare. Și in această situație, sunt însă aplicabile disp. art. 282/1 cod procedură civilă, calea de atac trebuind să se determine in raport de valoarea obiectului acțiunii. A aplica strict disp. art. 402 alin. 2 cod procedură civilă, fără a tine seamă de prevederile art. 282/1 cod procedură civilă, ar crea un regim juridic diferit al căilor de atac în ceea ce privește acțiunea in revendicare pornita ca acțiune de sine stătătoare sau in cadrul contestației la executare, ignorându-se valoarea obiectului litigiului dedus judecății.
Astfel, daca o acțiune in revendicare de drept comun are ca obiect un bun de o valoare de sub 100.000 lei, ea este supusă numai recursului, indiferent de calea procesuală in care se discută proprietatea bunului respectiv.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat nr.695, județul A, împotriva deciziei civile nr.65 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în comuna, sat, județul
Obligă pe recurentul-contestator la plata sumei de 700 lei către intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.10.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
