Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 2330/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2330
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - T -, cu sediul în Târgoviște,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1776 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în Târgoviște,--11, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei având ca obiect cererea de suspendare a executării silite spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița, instanță învestită cu soluționarea contestației la titlu.
Susține că instanța de fond a dat o interpretare greșită disp.art.403 alin.1și 2 Cod pr.civilă, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării silite este Tribunalul Dâmbovița și nu Judecătoria Târgoviște. Arată că legiuitorul nu a făcut nicio distincție între formele contestației la executare - propriu-zisă sau la titlu, în cadrul cărora poate fi formulată cerere accesorie de suspendare a executării silite și nici nu a stabilit o competență specială pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite în favoarea vreunei instanțe de judecată, alta decât cea care a fost învestită cu soluționarea contestației la executare.
De asemenea, mai arată că, tot în mod greșit, tribunalul a dispus disjungerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite și declinarea competenței materiale de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - T -, în contradictoriu cu Sindicatul Liber Independent Târgoviște, a solicitat lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 132/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -, în sensul de a se preciza modalitatea de aplicare a dispoziției privind modul de recalculare a salariilor, de a se preciza întinderea dispoziției cu privire la salariații vizați la recalcularea salariului de bază ca urmare a majorării valorii salariului de bază minim și cuantumul exact și criteriile de determinare a diferențelor cuvenite salariaților.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 515/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 132/19.01.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost obligată să stabilească salariul minim de bază pe societate la cuantumul de 576 lei lunar, ca rezultat al modificării salariului minim de bază la nivel național, începând cu 01.01.2007 și s-a constatat nulitatea salariului minim de bază existent la nivel de societate începând cu data de 01.01.2007, că se impune lămurirea întinderii și înțelesului dispozitivului sentinței pentru că nu se arată în concret modul de recalculare și categoria de salariați la care se referă întrucât încalcă și puterea lucrului judecat a sentințelor nr.1326/02.12.2005 și 1211/18.09.2006 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, precum și a deciziei nr. 693/24.07.2007.
Referitor la cererea de suspendare reclamanta a susținut că începerea și continuarea executării silite este de natură a crea societății un prejudiciu grav, iminent și iremediabil, în condițiile în care s-a solicitat de către executorul judecătoresc ca recalcularea să se aplice tuturor salariaților, încălcându-se puterea lucrului judecat a sentinței nr. 154/14.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr.1776 din 19.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa disjuns capătul de cerere privind suspendarea executării silite solicitate de - T - și admițând excepția necompetentei materiale a Tribunalului Dâmbovița și trimis acest capăt de cerere formulat de spre justă soluționare Judecătoriei Târgoviște. acordat termen pentru soluționarea celorlalte capete de cerere la data de 2.11.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în ceea ce privește excepția competenței de soluționare a cererii de suspendare a executării silite, invocată din oficiu că la data de 16.06.2009 pârâtul a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc executarea silită a sentinței civile nr. 132/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar la data de 08.07.2009 s-a emis somația de executare.
Conform dispozițiilor art. 399(1) Cod pr. civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Dispozițiile art. 400(1) prevăd că, contestația se introduce la instanța de executare, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu introducându-se, potrivit alineatului al II-lea din acest articol, la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Instanța de executare, potrivit art. 373 (2) Cod pr. civ. este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Întrucât Codul muncii nu prevede în mod expres care este instanța de executare a hotărârilor pronunțate în conflictele de drepturi, iar prin art. 291 se arată că dispozițiile titlului "Reguli speciale de procedură" se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, rezultă că executarea silită se face potrivit dreptului comun, iar competența de soluționare a contestației la executare revine judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea silită.
Având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 403 (1) Cod pr. civ. suspendarea executării se dispune de instanța competentă investită cu soluționarea contestației la executare, iar instanța de executare este Judecătoria Târgoviște, competența de soluționare a cererii de suspendare a executării silite efectuate în baza sentinței civile nr. 132/2009 de Biroul Executorului Judecătoresc revine acestei instanțe.
În raport de dispozițiile art. 165 Cod pr. civ. instanța a disjuns capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 132/2009 și în temeiul art. 158 Cod pr. civ. a admis excepția necompetenței și a trimis cererea spre soluționare Judecătoriei Târgoviște.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii excepției necompetenței materiale și trimiterii cauzei având ca obiect cererea de suspendare a executării silite spre competentă soluționare către instanța investită cu soluționarea contestației la titlu, respectiv Tribunalul Dâmbovița.
În motivarea recursului se că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării silite este Tribunalul Dâmbovița și nu Judecătoria Târgoviște întrucât, pe de o parte nu există nici un temei legal pentru a se dispune disjungerea cererii de suspendare a executării silite de cererea principală având ca obiect contestația la titlu, iar pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că o astfel de cerere are caracterul unei cereri accesorii cererii principale, care se soluționează de instanța competentă a soluționa contestația la executare, sens în care operează o prorogare legală de competență.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin contestația la titlu înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanta - T -, în contradictoriu cu Sindicatul Liber Independent Târgoviște, a solicitat lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 132/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -, în sensul de a se preciza modalitatea de aplicare a dispoziției privind modul de recalculare a salariilor, de a se preciza întinderea dispoziției cu privire la salariații vizați la recalcularea salariului de bază ca urmare a majorării valorii salariului de bază minim și cuantumul exact și criteriile de determinare a diferențelor cuvenite salariaților.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 515/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc, pănă la soluționarea prezentei contestații la executare.
Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a dispus disjungerea cererii de suspendare a executării silite de contestația la executare silită și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Târgoviște întrucât legea conferă dreptul părții care formulează contestație la executare în forma contestației la titlu, de a solicita și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la titlu.
În acest sens, în art. 403.pr.civ. se arată că "până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel", fără a se distinge între contestația la titlu și cea la executarea propriu - zisă, astfel că acest drept există în ambele situații.
O astfel de cerere are caracterul unei cereri accesorii cererii principale, care se soluționează de instanța competentă a soluționa contestația la executare, în speță - contestația la titlu - sens în care operează o prorogare legală de competență.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 158 și 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta - T - și caseze sentința, trimițând cauza spre competentă soluționare aceluiași tribunal în privința cererii de suspendare a executării silite, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii și înlăturând măsura disjungerii dispuse.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - T -, cu sediul în Târgoviște,--11, județ D, împotriva sentinței civile nr.1776 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în Târgoviște,--11, județ D, și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare aceluiași tribunal în privința cererii de suspendare a executării silite, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii și înlăturând măsura disjungerii dispuse.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
5 ex. 10.12.2009
/FA
Trib.D nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
