Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2325/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2325
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții -, --, -, -- și -, toți cu domiciliul ales la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului- B, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.815 din 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant - personal și în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți -, și -- și intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic, lipsind ceilalți recurenți-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți au depus la dosar o cerere prin care au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recurentul-reclamant - având cuvântul depune la dosar o cerere din partea recurenților -, și -- prin care aceștia au precizat că înțeleg să-l mandateze pe acest recurent să-i reprezinte în instanță și să formuleze concluzii orale și în numele lor. În continuare, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant - având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.Susține, în esență că, în materia litigiilor de muncă, plata sporurilor solicitate nu era condiționată de existența unei proceduri prealabile și că instanța de fond a recunoscut existența dreptului, dar în mod greșit legat solicitarea recurenților de existența procedurii prealabile.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că drepturile solicitate au fost acordate, însă nu și pentru trecut, această situație fiind impusă de imposibilități financiare și solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții -, -, --, -, -- au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sporului de mobilitate și de confidențialitate în cuantum total de 30%, începând cu luna septembrie 2006, până în luna iulie 2007, inclusiv.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că art.24 alin.2 din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic prevede că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au angajați.
Au mai susținut reclamanții că în cazul lor, acest lucru s-a realizat abia în luna august 2007, în urma unui referat al consilierilor juridici, aprobându-li-se acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate începând cu data menționată, sporurile fiind plătite până în prezent.
De asemenea, s-a arătat că stabilirea și plata acestor sporuri în perioada septembrie 2006-iulie 2007 este întemeiată pe prevederile art.6 din Legea nr.514/2003, potrivit cărora: "consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit Statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă", raportat la dispozițiile art.60 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic care stipulează: "profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional și se exercită conform prevederilor Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și prevederilor prezentului statut", respectiv art.25 și art.26 din Legea 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, s-au invocat și disp.art.13 din Statutul consilierilor juridici, publicat în Monitorul Oficial nr.684/29.07.2004, Partea I, ce statuează, la lit. a), că "în exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta, consilierul juridic este obligat să păstreze secretul profesional privitor la cauza care i-a fost încredințată, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege", iar la lit.b) că "pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei față de beneficiar".
Au mai învederat recurenții că art.60 alin.(1) din același Statut prevede că pentru activitatea profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, iar conform art.60 alin.(2), în afara remunerației de bază, în considerarea specificului muncii și importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, făcându-se în continuare referire la art.25 și art.26 din Codul muncii, care definesc cele două clauze, susținându-se că toți reclamanții au contract individual de muncă încheiat cu pârâta și nu raporturi de serviciu, precum funcționarii publici, fiindu-le aplicabile întocmai dispozițiile Codului Muncii, care se completează cu actele normative specifice ce reglementează sporurile în discuție.
În drept, au fost invocate disp.art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003, art.25 și 26 din Codul muncii, art.57 alin.2 și 3 și art.60 alin.1, 2 și 3 din Statutul profesiei de consilier juridic.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că sporul de mobilitate și confidențialitate a fost acordat consilierilor juridici din cadrul instituției prin dispoziție, începând cu drepturile salariale ale lunii august 2007, în urma unui referat al Serviciului Resurse Umane și salarizare, iar la baza dispoziției au stat disp.art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, art.25 si 26 din Codul muncii și art.57 alin.2 și 3 din Statutul profesiei de consilier juridic.
S-a mai arătat că sporul nu a fost acordat și pentru perioada anterioară, deoarece la acel moment nu fuseseră prevăzute sume pentru aceste sporuri.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.815 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut că reclamanții sunt consilieri juridici în cadrul pârâtei, având încheiate contractele individuale de muncă, iar potrivit art.60 din Statutul consilierilor juridici, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilită prin negociere, pentru consilierul juridic ce are statut de salariat și conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
S-a mai arătat că deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, iar reclamanții au solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la plata sporurilor de mobilitate și de confidențialitate, în cuantum total de 30%, începând cu luna septembrie 2006 și până în iulie 2007, inclusiv.
A mai reținut instanța de fond că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, ce au fost indicate, rezultă că cele două sporuri în cuantum de 15% din salariul de bază al angajaților, fiecare, au fost acordate reclamanților începând cu luna august 2007, când au fost încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă, iar conform referatului din 03.08.2007, reclamanții au solicitat pârâtei acordarea celor două sporuri, de confidențialitate și de mobilitate și potrivit referatului pârâtei nr.16589/2007 s-a aprobat plata acestora.
S-a concluzionat că acordarea celor două sporuri s-a făcut urmare a negocierii reclamanților, iar anterior datei de 03.08.2007, când au întocmit referatul în cauză, reclamanții nu au solicitat aceste sporuri.
Cum art.60 alin.2 din Statutul consilierilor juridici prevede că se pot negocia, de către consilierii juridici, prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, iar în cauză, anterior lunii august 2007, nu a existat o negociere cu privire la cele două clauze, tribunalul a apreciat că cererea reclamanților este nefondată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat recurs în termen legal, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pentru acordarea sporurilor de confidențialitate și de mobilitate, în cuantum de 15% fiecare, solicitate de recurenții-reclamanți pentru perioada septembrie 2006 - iulie 2007 inclusiv, nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile întrucât în speță este vorba de un litigiu de muncă și nu de un litigiu de competența instanțelor de contencios administrativ, conform Legii nr.554/2004, modificată și completată.
Se mai învederează de către recurenți că prin referatul nr.16399/3.08.2007 au cerut ca cele două sporuri să le fie acordate conform legii, fără să se specifice de la ce dată, iar referatul ulterior al Serviciului Resurse Umane și Salarizare, având nr.16589/6.08.2007, precizează și data de la care să fie acordate sporurile respective.
Arată recurenții că dreptul le este recunoscut chiar de către prima instanță, prin sentința atacată, reținându-se că deosebit de remunerația de bază stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și art.26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Se susține în continuare că art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic prevede că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute în lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au angajați, astfel că nu reclamanții din cauză aveau obligația îndeplinirii procedurii prealabile de a negocia aceste drepturi, reclamanții solicitând în anul 2007, în scris, aceste drepturi întrucât angajatorul nu a pus în aplicare, până la acel moment, prevederile art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, depunându-se la dosarul cauzei, în copie, referatul reclamanților înregistrat sub nr.nr.16399/3.08.2007 la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentată fiind în instanță la termenul din 4 decembrie 2009, prin reprezentant legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art.20 Codul muncii, în afara clauzelor esențiale prevăzute de art.17 din acest cod, între părți pot fi negociate și cuprinse în contractul individual de muncă și alte clauze specifice, fiind enumerate între acestea, la art.20 alin.2 lit.c și d din Codul muncii, și clauza de mobilitate și de confidențialitate.
Art.25 Codul muncii statuează că prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, iar în acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
De asemenea, conform art.26 alin.1 Codul muncii, prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
În conformitate cu art.6 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și al reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care au raporturi de muncă.
Prin art.60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic se statuează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat sau conform legilor speciale, pentru cel numit în funcție.
2 al art.60 din același statut prevede că deosebit de remunerația de bază, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că reclamanții, în calitate de consilieri juridici angajați cu contract individual de muncă în cadrul intimatei-pârâte, puteau negocia cu aceasta acordarea prestațiilor suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate -care constituie clauze specifice facultative, potrivit art.25 și art.26 coroborate cu art.20 Codul muncii, iar în speță, în urma negocierii cu pârâta, recurenților-reclamanți le-au fost încheiate actele adiționale la contractele individuale de muncă din 1.08.2007.
Prin actele adiționale respective s-a prevăzut, printre altele că recurenții se obligă să păstreze confidențialitatea cu privire la anumite informații expres indicate, cuantumul sporului de confidențialitate fiind de 15% din salariul de bază al angajatorului, iar clauza de mobilitate, în baza căreia s-a stabilit că salariatul se va deplasa la toate instanțele și instituțiile unde prezența sa este necesară, va fi de 15% din salariul de bază al angajatului.
Câtă vreme, o atare negociere între părțile contractante nu a existat pentru perioada anterioară lunii august 2007 sau, chiar dacă ar fi existat, angajatorul a decis inserarea clauzelor de mobilitate și de confidențialitate și acordarea unor sporuri la salariu prin act adițional numai începând cu luna august 2007 și nu există dispoziție legală pentru ca acesta să fie obligat la acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate și pentru perioada septembrie 2006 - iulie 2007, anterioară încheierii actelor adiționale la contractele individuale de muncă cu recurenții-reclamanți, soluția primei instanțe, prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților, apare ca fiind corectă.
Acordarea unui spor corespunzător clauzelor de confidențialitate și mobilitate nu este, așa cum s-a arătat mai sus, obligatorie pentru angajator, fiind vorba de clauze specifice facultative care pot fi incluse în contractele individuale de muncă ale angajaților, chiar textul art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic folosind sintagma "poate negocia" cu privire la prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, fiind la latitudinea angajatorului dacă în urma negocierii cu consilierii juridici angajați cu contract individual de muncă prevede drept clauze specifică în contractele încheiate cu aceștia clauzele de mobilitate și confidențialitate și acordă în mod corespunzător anumite sporuri pentru acestea.
Acțiunea reclamanților nu a fost respinsă pe motivul neîndeplinirii vreunei proceduri prealabile cerută de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, după cum susțin recurenții, iar disp.art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 invocată de recurenți, ce stipulează că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute în această lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor, nu pot constitui, raportat la considerentele mai sus arătate, un argument pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de aceștia.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenți în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, --, -, -- și -, toți cu domiciliul ales la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - B, în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.815 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în B,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
fiind în concediu fără plată
a semnat președintele instanței
Grefier
fiind în concediu fără plată
a semnat grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
29.12.2009
/FA
4 ex.
Trib.B nr-
-, I
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
