Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 3: Carla
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 185/18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat și avocat u cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile pentru acest termen de judecată.
Mandatara recurenților reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând copie cerere de executare silită formulată în dosarul execuțional nr. 76/2005 a JP., xerocopie a Ordonanței nr. 605/2005 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 6383/2004; încheierea nr. 51/ES/22.06.2005 pronunțată de Judecătoria Orăștie; cerere executare silită formulată în dosarul execuțional nr. 76/2004, copie a sentinței civile nr. 574/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă; copie a încheierii civile nr. 617/2004 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr. 870/2004; copie a publicației de vânzare emisă de J în dosar nr. 76/2004; copie a sentinței civile nr. 694/SC/1993 a Judecătoriei Deva; sentința civilă nr. 3794/02.10.2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar civil nr-. Se comunică un exemplar al acestor înscrisuri cu mandatarul pârâților intimați și solicită a se observa că dosarul execuțional la care aceștia au făcut referire în întâmpinarea depusă la dosar nu privește părțile din proces.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurenților reclamanți - avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Consideră nelegală hotărârea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente: instanța de apel a pornit de la o premisă greșită când a reținut valabilitatea consimțământului pârâților la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, astfel că s-a ajuns la o concluzie greșită cum că reclamanții au exprimat un consimțământ valabil cu privire la acest aspect. De asemenea menționează că, pentru ca un contract de vânzare - cumpărare să fie valabil, trebuie să existe o cauză licită. În contractul încheiat între părți, această cauză nu există, iar dacă se consideră că ar exista, aceasta este ilicită și imorală, contractul de vânzare - cumpărare fiind încheiat prin manopere dolosive (minciuni, păcăleli ale intimatului către recurenți pentru încheierea acestui contract, cum că ar reprezenta un fel de garanție a împrumutului acordat). Astfel, contractul de vânzare - cumpărare este unul fictiv iar instanța avea menirea să vadă intenția părților la încheierea acestui contract.
alin. 4 din pag. 8 deciziei pronunțate în apel, în sensul că "reclamanții nu au restituit împrumutul la termenul prevăzut în contract, astfel încât la cererea intimatului pârât s-a început executarea silită împotriva reclamanților", a depus la dosar copii ale acțiunilor de executare silită atât în dosarul execuțional nr. 76/2005 cât și 76/2004, solicitând instanței a se observa că aceste acțiuni nu au legătură cu părțile din acest dosar. Nu a început executarea silită cu privire la reclamanții deși, dacă aceasta ar fi început, ar fi avantajat recurenții.
În ce privește prețul stipulat în contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți, arată că și acesta este fictiv de 6.500 Euro, fapt ce reiese din expertiza efectuată anterior vânzării, prin care s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu la suma de 62.000 Euro, astfel că este o disproporție vădită între prețul acestuia stipulat în contract și valoarea de piață, considerând că și din acest punct de vedere reclamanții recurenți au fost induși în eroare, cu privire la încheierea contractului.
Cu privire la simulația invocată, instanța de apel a considerat că actul aparent ar fi fost contractul de împrumut. Or, între părți s-au încheiat două convenții, al doilea act, cel secret constituind prelungirea împrumutului acordat recurenților. A existat o înțelegere între părți pentru ca imobilul să se întoarcă în patrimoniul recurenților, la restituirea acestui împrumut. După încheierea contractului de vânzare - cumpărare, la 4 luni, se constată donarea imobilului de către intimatul pârât și în aceiași zi, înstrăinarea acestui imobil la un preț de cinci ori mai mare, împrejurare din care reiese reaua - credință a subdobânditorilor imobilului. Aspectele arătate rezultă cu certitudine din actele depuse la dosar și probatoriul administrat în cauză (a se vedea în acest sens interogatoriul luat intimatei în fața instanței de fond). Mai mult, după încheierea contractului de vânzare - cumpărare între părți, recurenții reclamanți au rămas practic în imobilul pe care l-au vândut, nefiind somați să părăsească acest imobil, împrejurare din care reiese că pârâții intimați au vrut să lase impresia că-și respectă înțelegerea.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților pârâți, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs, cum că ar exista înțelegeri subsecvente între părți, arată că astfel de înțelegeri nu au existat și nu există, singura înțelegere fiind contractul de vânzare - cumpărare intervenit între părți, care este un act autentic și trebuie să producă efecte juridice.
În ce privește cauza contractului, arată că aceasta nu este ilicită întrucât recurenții și-au exprimat consimțământul în acest sens.
Din practica instanțelor se poate observa că prețul unui imobil este variat, importantă fiind înțelegerea părților, și în speța de față acesta nu este lezionar pentru recurenți, având în vedere împrejurarea că împrumutul a fost acordat în anul 2004. Leziunea poate să fie invocată doar în favoarea minorului, ceea ce nu este cazul în speța de față. Se dorește de către recurenți victimizarea, însă aceștia nu au făcut nici un demers pentru restituirea împrumutului acordat, iar împrejurarea că nu s-au făcut demersuri pentru evacuarea acestora este una, acțiunea în evacuare fiind suspendată până la soluționarea prezentei cauze.
În ce privește simulația, arată că aceasta nu operează în prezenta cauză, deoarece există un act de împrumut autentic aparent și un contract de vânzare - cumpărare autentic aparent, încheiate între părți, neexistând un al treilea înscris. Prin al doilea act subsecvent, părțile au încheiat o altă înțelegere iar imobilul era garantat prin contractul de împrumut, neavând nici o importanță, în condițiile menționate, existența sau nu a unui dosar execuțional, deoarece după încheierea contractului de vânzare - cumpărare, executarea silită rămânea fără obiect.
Față de argumentele menționate și având în vedere faptul că nici unul din motivele de recurs expuse nu este întemeiat, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Orăștie sub nr. vechi 1105/05.10.2005 reclamanții și au chemat în judecată pârâtul, solicitând:
-să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 557/11.04.2005 de P din Orăștie, încheiat între reclamanți în calitate de vânzători și pârâtul în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea-cumpărarea construcțiilor de pe imobilul înscris în CF nr. 30/X, cu nr. top. 629, constând din atelier reparații auto la parter și locuință la etaj, situate în comuna, nr. 282, jud. H, pentru lipsa cauzei, prețul vânzării fiind fictiv și derizoriu iar actul menționat simulat, ascunzând de facto, un contract de împrumut deghizat încheiat între pârât în calitate de creditor și reclamant în calitate de debitor;
-să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 557/11.04.2005, obligând pârâtul să restituie în natură imobilele care fac obiectul acestui contract;
-să se dispună anularea tuturor actelor subsecvente ale subdobânditorilor imobilelor înscrise în CF 30/X, nr. top. 629, ca urmare a anulării actului principal inițial;
-să se dispună notarea prezentului proces în CF 30/X, nr. top. 629, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că la data de 22.12.2004 au împrumutat de la pârât, suma de 6.500 Euro cu termen scadent de restituire la data de 22.03.2005, obligație consemnată în contractul de împrumut, garantat cu ipotecă, asupra construcțiilor înscrise în CF 30/X, nr. top. 629, compus din atelier de reparații auto și locuință la etaj, valoarea din certificatul fiscal fiind de 1.052.800.000 lei ROL. Adevăratul creditor a fost, de la care reclamanții au primit suma de 5.000 Euro, diferența de 1.500 Euro reprezentând dobânda. La scadența împrumutului, mai susțin reclamanții, au solicitat pârâtului acordarea unui nou termen de plată, însă acesta a refuzat și le-a pretins să încheie contract de vânzare - cumpărare a imobilului adus în garanție la un preț neserios, cu promisiunea ca după restituirea împrumutului să redobândească cu titlu gratuit, proprietatea imobilului. După încheierea contractului de vânzare - cumpărare, deși s-a restituit 500 Euro și încă 2.000 Euro dobândă numitului, pârâtul a pretins pentru redobândirea imobilului, 10.000 Euro, mai mult la scurt timp acesta a revândut imobilele numitei.
Reclamanții mai arată că încheierea contractului de vânzare - cumpărare a constituit o garanție reală imobiliară simulată aferentă contractului de împrumut, deoarece la momentul încheierii lui, scopul urmărit era garantarea achitării împrumutului și din acest motiv s-a prevăzut un preț derizoriu, pârâtul obținând prin revânzare, suma de 30.000 Euro.
Prin precizarea acțiunii, la data de 07.11.2005 și respectiv 28.11.2005, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând introducerea în cauză a pârâtelor și.
Prin sentința civilă nr. 6/2006, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr. 1105/2005, a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea formulată și precizată de reclamanți, iar prin decizia civilă nr. 506/R/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă în dosar nr. 2695/2006, a fost admis recursul reclamanților, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare, reținându-se că în mod greșit a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea, taxa care fusese achitată fiind suficientă.
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat sub nr- și prin sentința civilă 1000/2005 pronunțată în dosar, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și și s-a reținut în esență că, atât prin contractul de împrumut garantat cu ipotecă cât și prin contractul de vânzare - cumpărare, părțile au apreciat în mod liber întinderea prețului și nu există simulație câtă vreme ambele contracte sunt convenții publice, autentificate de notar. S-a mai reținut că acțiunea în anulare pentru dol sau resciziune în convenții nu poate fi exercitată decât de către minori, în conformitate cu art. 1157 cod civil, și nu de către majori, potrivit art. 1165 cod civil, apreciind totodată că pârâta a cumpărat imobilul cu titlu oneros, fiind de bună - credință, astfel încât acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 498/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, a fost admis recursul reclamanților, casată sentința civilă nr. 1000/2006 pronunțată de Judecătoria Orăștie și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța a motivat că prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare pentru lipsa cauzei, prețul vânzării fiind fictiv și derizoriu și pentru simulație, contractul fiind de fapt, un contract de împrumut deghizat, o garanție reală imobiliară simulată. Prin concluziile scrise s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare pentru lipsa obiectului și a cauzei, prețul fiind nesincer sau fictiv și neserios sau derizoriu, și pentru consimțământ viciat prin dol. S-a solicitat și anularea actelor subsecvente, respectiv a contractului de donație autentificat sub nr. 1014/2005 și a celui de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1085/2005 și restabilirea situației anterioare de CF. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere formulate de reclamanți, nu s-au administrat probe sau au fost în mod greșit respinse deși erau admisibile, a confundat acțiunea în anulare pentru dol cu acțiunea în resciziune pentru leziune, și s-a pronunțat pe dol, deși a fost invocat doar în concluziile scrise.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Orăștie sub nr-, la data de 16.07.2007.
Prin sentința civilă nr. 819/24.09.2008, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și, și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 557/11.04.2005, la.P din Orăștie, încheiat între reclamanții și în calitate de vânzători și pârâtul în calitate de cumpărător, având ca obiect construcțiile de pe imobilul înscris în CF 30/X, nr. top. 629, constând în atelier reparații auto la parter și locuință la etaj, situată în comuna, nr. 282, jud. S-a dispus restabilirea situației anterioare de CF. S-a dispus anularea actelor subsecvente încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat, sus menționat, respectiv anularea contractului de donație autentificat sub nr. 1014/25.08.2005 la.P din Orăștie, încheiat între pârâții și, precum și a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1015/25.08.2005 la.P, încheiat între pârâta în calitate de vânzătoare și pârâta în calitate de cumpărătoare. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, cheltuieli de judecată de 1421,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin contractul de împrumut cu ipotecă, autentificat cu nr. 2265/22.12.2004, reclamanții au împrumutat de la pârât suma de 6.500 Euro, urmând să o restituie la data de 22.03.2005 și au fost de acord cu instituirea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare asupra construcțiilor înscrise în CF 30/X, nr. top. 629 - atelier reparații auto și locuință la etaj. Întrucât reclamanții nu au restituit împrumutul la termen, contractul a fost investit cu formulă executorie prin încheierea civilă nr. 264 din 26.03.2005, iar prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 557/11.04.2005, aceștia au vândut pârâtului, imobilul adus în garanție, înscris în CF 30/x, nr. top. 629, cu prețul de 6.500 Euro, după care pârâtul a concesionat de la Primăria, prin actul adițional nr. 150/04.05.2005 terenul de sub construcții, în suprafață de 412 mp.
La data de 25.08.2005, prin contractul de donație autentificat sub nr. 1014/2005 pârâtul a donat pârâtei, atât dreptul de proprietate asupra construcțiilor din CF 30/X cât și drepturile și obligațiile contractului de concesiune asupra terenului, valoarea imobilelor fiind apreciată la 6.500 Euro. La aceiași dată, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1015/25.08.2005, pârâta a vândut construcțiile pârâtei, cu prețul declarat de 30.000 Euro și a transmis și drepturile și obligațiile contractului de concesiune asupra terenului, în suprafață de 412 mp. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că scopul urmărit la încheierea contractului de vânzare - cumpărare dintre reclamanți și pârâtul nu a fost obținerea titlului de proprietate ci obligarea vânzătorilor să încheie acest contract, profitând de situația în care se găseau aceștia, de a nu putea restitui împrumutul la termenul stabilit, fără însă aceștia să aibă intenția de a vinde imobilul. Cumpărătorul le-a promis că acest act este doar o garanție la restituirea împrumutului, după care imobilul se va întoarce în patrimoniul vânzătorului. Fără această promisiune, vânzătorii nu ar fi încheiat contractul, ei fiind înșelați prin manoperele dolosive ale cumpărătorului.
Cu privire la preț s-a reținut că acesta a fost infim, întrucât prin expertiza tehnică în construcții efectuată în cauză, s-a stabilit că valoarea imobilului înstrăinat de 62.962 Euro la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, prețul trecut în contract fiind de 6.500 Euro. Raportat la preț s-a reținut că pârâtul a profitat de starea de constrângere în care s-a aflat cealaltă parte, pentru a obține avantaje disproporționate, contractul bazându-se pe cauză ilicită.
Din probele administrate, s-a stabilit că imobilul vândut nu a fost niciodată predat cumpărătorului, reclamanții continuând să-l folosească, chiar și după ce a fost dobândit de pârâta. Aceasta a introdus acțiune în evacuare doar după ce reclamanții au promovat prezenta acțiune.
Instanța a considerat că este dovedită reaua - credință a dobânditorilor: pârâta care este sora pârâtului, știa despre condițiile încheierii contractului de vânzare - cumpărare, și cu toate acestea a acceptat donația, mai mult pârâta a cumpărat imobilul de la pârâta în aceiași zi în care aceasta l-a dobândit prin donație, în fața aceluiași notar public, deși cunoștea situația juridică a imobilului. La interogatoriu, pârâta a recunoscut că J din prețul plătit pentru imobil s-a făcut din banii pârâtului iar cealaltă J din bani proprii.
Reclamanții au invocat și simulația în ce privește contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâtul și cu privire la aceasta a reieșit din probatoriul testimonial că, actul juridic aparent, respectiv contractul de vânzare - cumpărare nu a exprimat voința reală a părților, voința acestora a fost să instituie o garanție pentru restituirea împrumutului, adevăratul act juridic pe care au dorit să-l încheie fiind un contract de împrumut cu garanție imobiliară. Instanța a reținut că chiar dacă nu există un act secret pentru înțelegerea părților, aceasta nu este de esența simulației ci de natura ei, întâlnirea celor două voințe putând avea loc și fără întocmirea unui înscris, condiția fiind doar ca actul secret să fie anterior sau concomitent actului aparent. În temeiul art. 948 pct. 4, art. 966 și 968 cod civil, a fost admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâții, și a fost admis prin decizia civilă nr. 185/A/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, a fost modificată în tot sentința civilă nr. 819/2008 pronunțată de Judecătoria Orăștie în sensul respingerii acțiunii.
În ceea ce privește calea de atac, Tribunalul a reținut că indicarea greșită a căii de atac în sentință ( recursul) nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței și că tribunalul a pus în discuție și apoi a stabilit corect calea de atac.
În ceea ce privește contractul de împrumut cu ipotecă și apoi contractul de vânzare - cumpărare, instanța de apel a considerat că au fost valabil încheiate pentru că reclamanții au semnat aceste acte după mențiunea " am citit, am înțeles, am vândut, am primit banii", fără a exista vreo dovadă privitoare la constrângerea fizică sau morală a acestora pentru a încheia contractul. A fost înlăturată mențiunea din declarația martorilor în sensul că, contractul de vânzare - cumpărare a reprezentat doar o garanție pentru restituirea împrumutului, cu motivarea că acea garanție a fost inserată în contractul de împrumut și putea fi oricând executată de pârâtul.
Prețul contractului a fost considerat proporțional cu valoarea lucrului vândut și s-a motivat că părțile au stabilit acest preț de comun acord, ținând seama de starea imobilului, de locul situării lui și de împrejurarea că, reclamanții au intrat în posesia sumei de 6.500 Euro, anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare, folosind acea sumă de bani.
Tribunalul a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit simulația, întrucât nu există un act public simulat și un act secret, încheiat concomitent sau anterior contractului aparent, ambele contracte fiind convenții publice, autentificate de notar. S-a considerat că ambele contracte corespund voinței reale ale părților de la data încheierii ambelor dintre ele.
Pârâta a fost considerată dobânditor cu titlu oneros și de bună - credință, în condițiile în care, la data cumpărării acțiunea în anulare a contractului de vânzare - cumpărare formulată de reclamanți, fusese anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 575/04.07.2005 și prin aceiași sentință s-a dispus evacuarea reclamanților din imobil. Încheierea celor două contracte (de vânzare - cumpărare și contract de donație) între cele două pârâte la același notar nu a fost considerată o dovadă a relei - credințe a pârâtei. În aceste condiții, s-a apreciat că sentința atacată este netemeinică și în temeiul art. 296 cod procedură civilă a fost admis apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând desființarea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria Orăștie.
În motivarea recursului, reclamanții consideră că este nemotivată decizia instanței de apel, pentru că s-a reținut exprimarea de către recurenți a unui consimțământ valabil la încheierea contractului de vânzare cumpărare, doar prin semnarea contractului în care era inserată mențiunea "am citit, am înțeles, am vândut, am primit banii". Recurenții susțin că au făcut dovada că nu au exprimat un consimțământ valabil la încheierea contractului, respectiv că nu au dorit niciodată să înstrăineze imobilul situat în comuna nr. 282 jud. H, ci au făcut acest lucru doar în urma manoperelor dolosive ale pârâtului, care i-a făcut să creadă că încheierea contratului de vânzare-cumpărare este doar o garanție suplimentară a împrumutului de 6500 euro. Contratul trebuie considerat nul și pentru că lipsește cauza, ori dacă ea există trebuie considerată ilicită și imorală, scopul urmărit de cumpărător nefiind obținerea unui titlu de proprietate, și ca dovadă faptul că reclamanții au rămas în imobil și după încheierea contractului. Mai mult, se mai arată, a înstrăinat imobilul printr-un act cu titlul gratuit și în aceeași zi dobânditoarea, a vândut imobilul cu un preț de 5 ori mai mare decât cel din contractul de vânzare pe care l-au încheiat reclamanții cu pârâtul. De aici, recurenții concluzionează că pârâtul a acționat cu rea credință în permanență, iar reclamanții nu au avut niciodată intenția să vândă imobilul.
În al doilea rând, recurenții critică motivarea instanței de apel din care rezultă că au acceptat vânzarea imobilului pentru că a început executarea silită împotriva lor, în condițiile în care în dosar execuțional 76/2005 pârâtul nu a avut nici o calitate și pe de altă parte, o executare silită i-ar fi avantajat pentru că din prețul real al imobilului de 60.000-62.000 euro, pârâtului i-ar fi revenit doar 6500 euro, iar reclamanților le rămânea restul banilor.
Un alt motiv de recurs invocat se referă la reținerea instanței de apel, potrivit căreia prețul de vânzare cumpărare a imobilului a fost unul corect și nu se poate reține neseriozitatea prețului. Reclamanții susțin că a fost unul derizoriu, neserios față de dovezile pe care le-au administrat, din care rezultă că prețul real al imobilului este situat între 60.000 euro și 62.000 euro. Referirea instanței la acțiunea în leziune este preluată din motivele de apel ale pârâtului.
Recurenții critică decizia pronunțată de instanța de apel și prin prisma invocării simulației, tribunalul afirmând că nici unul din acte nu poate fi reținut ca act secret, ambele fiind publice. Reclamanții arată că atunci când au invocat simulația, s-au referit la actul secret fiind înțelegerea părților ca actul aparent (contractul de vânzare cumpărare) să nu aibă altă valoare decât aceea de a garanta restituirea împrumutului. Nu au încheiat înscris secret, pentru înțelegerea dintre ei, legiuitorul cerând act ca actul secret să fie anterior sau concomitent cu actul aparent, necesitatea contraînscrisului ținând doar de natura simulației, nu de esența ei.
Se mai invocă reaua credință a subdobânditorilor: pârâta, sora pârâtului știa de modul de dobândire a imobilului de către fratele său, și în aceeași zi în care l-a dobândit cu titlu gratuit, l-a vândut pârâtei. Pârâta a recunoscut că a cumpărat imobilul cu o parte din banii săi și cu o parte din bani de la numitul, însă nu a văzut casa, iar reclamanții au continuat să locuiască în imobil încă cel puțin 7 luni de la data ultimei vânzări. Mai mult, pârâta a pus concluzii la instanța de fond de admitere a acțiunii reclamanților.
În drept se invocă art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâții intimați, și au solicitat respingerea recursului, și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că reclamanții nu au restituit împrumutul de 6500 euro la termenul stabilit, astfel că după investirea cu formulă executorie a contractului, a început executarea silită în dosar nr. 76/2005, reclamanții având mai multe datorii către alte persoane fizice. În aceste condiții, reclamanții s-au oferit să-i vândă atelierul de reparații auto prin contractul de vânzare cumpărare în schimbul prețului de 6500 euro. Cu privire la motivul de nulitate stabilit de instanțe de fond respectiv cauza ilicită, intimatul s-a opus administrării probatoriului testimonial în condițiile în care se dorea să se dovedească alte împrejurări decât cele menționate în contratul de vânzare cumpărare. Cauza actului juridic a fost obținerea de către intimat a dreptului de proprietate asupra imobilului, iar de către reclamanți rămânerea în posesia sumei de 6500 euro, inițial cu titlul împrumut apoi, cu titlu preț. Se susține că nu s-a dovedit ca reclamanții să fi fost constrânși fizic sau moral să încheie contractul, iar declarațiile unor martori că în realitate contractul de vânzare cumpărare ar fi doar o garanție le consideră absurde, în condițiile în care contractul de împrumut era cu ipotecă, deci putea fi oricând executată. Cu privire la simulație, intimatul afirmă că ambele contracte sunt acte publice aparente, exprimă voința reală a părților, și nu era nevoie de un contract de vânzare cumpărare deghizat în condițiile în care avea contractul de împrumut cu garanție. Nu se poate invoca nici un viciu de consimțământ de către reclamanți, nefiind necesară încheierea a încă unui contract de împrumut.
În ce privește terții subdobânditori, susțin că sunt de bună credință, pârâta menționând că a cumpărat imobilul cu titlu oneros, iar la data cumpărării acțiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare formulată de reclamanți fusese anulată ca netimbrată, în primul dosar, iar reclamanții evacuați din imobil prin aceeași hotărâre judecătorească. Pârâta afirmă că a fost de bună credință și că a primit imobilul cu titlu donație de la fratele său ca o compensație dintr-o moștenire comună culeasă numai de fratele său. Nu se indică temeiul de drept pentru care a fost anulat contractul de vânzare cumpărare, și nici nu se poate considera că desființarea primului contract conduce obligatoriu la nulitatea celui de-al doilea.
A fost depusă la dosar cerere a executare silită formulată de SC SRL împotriva debitoarei Serv SRL, pentru executarea silită a ordonanței nr. 605/7.02.2005 pronunțată în dosar nr. 6383/2004 a Judecătoriei Deva, copia ordonanței 605/2005 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 6383/2004, a încheierii civile nr. 51/ES/2005 pronunțată de Judecătoria Orăștie, copia cererii formulate de de executarea silită a sentinței civile nr. 574/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și sentința indicată, publicația de vânzare nr. 76/2004 a executorului judecătoresc de vânzare la licitație a averii mobile a debitoarei SC 2000 SRL, chitanțe de achitare debit, certificat de înmatriculare a SC 2000 SRL, sentința de înființare a societății și statutul.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 2265/22.12.2004 la BNP, pârâtul a împrumutat soților și suma de 6.500 euro până la data de 22.03.2005, împrumutații fiind de acord cu instituirea ipotecii și interdicției de înstrăinare și grevare asupra construcțiilor proprietatea lor înscrise în CF 30/X.
La data de 11.04.2005 sub nr. 557/2005 la BNP s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între pârâtul și soții și având ca obiect dreptul de proprietate asupra construcțiilor de pe imobilul înscris în CF 30/X nr. top 629 constând în atelier reparații auto la parter și locuința la etaj, terenul fiind proprietatea comunei, cu prețul de 6.500 euro.
Prin sentința civila nr. 575/4.07.2005 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr. 582/2005 a fost anulat ca insuficient timbrată acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtului având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional împotriva reclamanților reconvenționali și, dispunându-se evacuarea reclamanților din imobilul în litigiu, susmenționat.
La interogatoriu luat pârâtei de instanța de fond, aceasta a declarat că J din banii cu care a cumpărat imobilul erau a lui și J erau ai ei.
Printr-un raport de expertiză tehnică efectuat în cauză, la instanța de fond, s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului în litigiu în anul 11.04.2005 a fost de 62.962 euro.
Între condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un contract de vânzare- cumpărare, pentru a fi valabil încheiat se încadrează și prețul. Prețul este obiectul prestației cumpărătorului și trebuie să corespundă valorii lucrului vândut, să fie determinat sau determinabil, sincer și serios. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut, căci lipsește un element esențial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voință (art. 1295 cod civil).
S-a stabilit în contractul de vânzare -cumpărare atacat prețul (de 6.500 euro), deci primele două condiții dintre cele menționate sunt îndeplinite.
Prin prețsincerse înțelege un preț real pe care părțile să-l fi stabilitnu în mod fictiv,ci cu scopul de a fi cerut și plătit în realitate. Prețul este considerat fictiv, când din intenția părților rezultă că nu este datorat. În cazul în care prețul este fictiv, contractul este nul ca vânzare-cumpărare întrucât îi lipsește prețul.
Prețul trebuie să fieserios(art. 1303 cod civil), adică să nu fie derizoriu, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut, încât să nu existe preț, să nu poată constitui obiectul obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul și reclamanții la data de 11.04.2005, prețul stabilit nu a fost nici sincer, nici serios. Astfel, prețul nu a fost plătit, suma de 6.500 euro fiind acordată cu câteva luni înainte cu alt titlu-împrumut, și nu preț al unei locuințe, fiind un preț fictiv. În ce privește al doilea aspect menționat (al seriozității prețului), prin raport de expertiză s-a stabilit că la data încheierii contractului valoarea de circulație a construcției era de aproximativ 10 ori mai mare, iar în aceste condiții nu se poate vorbi de seriozitate a prețului. Lipsa prețului sincer și serios atrage nulitatea absolută a contractului așa cum s-a arătat anterior.
În același context, se poate discuta despre preț lezionar, în condițiile în care pârâtul a profitat de starea de constrângere morală (scadența împrumutului trecuse, iar ei nu aveau de unde să-l restituie) în care se aflau reclamanții pentru a obține avantaje disproporționate (un imobil pentru un preț derizoriu), ceea ce atrage, de asemenea, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare întemeiat pe o cauză ilicită (art. 968 cod civil). Referitor la invocarea simulării, în general, aceasta are drept scop frauda. Astfel, între părți se încheie un act secret care își va produce efectul ca și cum ar fi aparent, cu condiția să fie valabil el însuși, adică să fie valabil chiar dacă nu ar fi fost secret, ci public. Între părți, actul secret singur este menit să producă efecte, el singur să fie eficace. Actul secret, nefiind încheiat cu scopul de a produce efecte, nu va avea nici un efect.
În cauza de față, se afirmă că actul simulat este contractul de vânzare-cumpărare, care ar fi fost o garanție pentru contractul de împrumut: afirmație care nu poate fi reținută cu succes. Astfel, pârâtul nu avea nevoie de o garanție suplimentară pentru împrumutul acordat în condițiile în care avea instituită ipoteca asupra imobilului prin contractul încheiat inițial, iar pe de altă parte nu este îndeplinită nici condiția ca actul secret să nu producă efecte pentru că, doar după ce acest act și-a produs efectele, pârâtul a donat imobilul surorii sale, care la rândul său l-a vândut. Deci nu se poate reține că ar fi un act simulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâtul, câtă vreme pârâtul a și dispus, în sens juridic de imobil, chiar dacă reclamanții au avut altă reprezentare a actului juridic încheiat la care a contribuit permisiunea de a folosi în continuare imobilul și după încheierea contractului.
Cauza juridică a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către pârât nu a fost dobândirea dreptului de proprietate asupra casei - care se putea face prin valorificarea dreptului de ipotecă - ci expolierea reclamanților de dreptul lor în condiții avantajoase pârâtului și dezavantajoase reclamanților.
Referitor la pârâții-terți subdobânditori, în mod corect s-a reținut în sentința judecătoriei reaua lor credință. Pârâta, sora pârâtului, știa de condițiile în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanții - afirmația sa în legătură cu o desocotire cu fratele său în legătură cu o moștenire de familie, fiind de circumstanță și neprobată. Pârâta a fost de asemenea de rea-credință la cumpărarea imobilului, aspect dovedit cu interogatoriul luat de instanța de fond și în care a recunoscut că J din prețul imobilului cumpărat a fost achitat cu bani împrumutați de la pârâtul. În aceste condiții și actele subsecvente încheiate de pârâți (contractul de donație și cel de vânzare cumpărare din 25.08.2005) sunt nule absolut.
Împrejurarea invocată de intimați că ar fi existat dosare execuționale pornite la cererea altor creditori împotriva reclamanților este lipsită de relevanță față de obiectul acestui dosar. Pe de altă parte este ilogică susținerea că reclamanților debitori le-ar fi profitat în vreun fel vânzarea locuinței pârâtului creditor, la un preț derizoriu, față de o eventuală executare silită, care presupunea o evaluare a acesteia, apoi vânzare la licitație, deci automat un preț mai mare.
Având în vedere aceste considerații de fapt și de drept reținute, Curtea constată că tribunalul a făcut o greșită interpretare a legii și în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, și va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului, menținând sentința judecătoriei, ca legală și temeinică.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 28/28.01.2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 185/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 819/2008 pronunțată de Judecătoria Orăștie, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
/Tehn.
Tehn.
7 ex/02.03.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 185/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 819/2008 pronunțată de Judecătoria Orăștie, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
pentru
conformitate
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru, Carla
