Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 30/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, - SRL și împotriva deciziei civile nr. 161/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru recurenții și - SRL și avocat cu delegație la dosar pentru recurenta, lipsă fiind aceasta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C2 - recurs civil, respectiv d-na judecător - s-a abținut de la soluționarea prezentei cauze, cerere admisă prin încheierea civilă nr. 3/R/CC/2010, completul de judecată a fost complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea judecătorului desemnat în lista de permanență, respectiv d-na judecător - -, pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată cu părțile.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata Primăria orașului, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Mandatara reclamantei recurente, avocat, depune la dosar adresa Consiliului Local al Municipiului C N - Direcția de Evidență a Persoanelor cu privire la răspunsul adresat recurentei, urmare a petiției efectuate de aceasta, referitor la adresa numitului.
Recurenții pârâți, prin mandatar ales, depun la dosar întâmpinare.
În cauză, mandatarii aleși prezenți ai părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția perimării prezentei cauze, față de împrejurarea că aceasta s-a suspendat în baza art. 155/1 cod procedură civilă, cu menținerea dispozițiilor încheierii de ședință din 17.04.2008.
Cu privire la acest aspect, mandatara recurentei, avocat, consideră că termenul de perimare a cauzei a fost întrerupt în luna martie și ca urmare nu operează excepția în cauză, astfel că solicită acordarea cuvântului și soluționarea cauzei pe fond.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, arată că, cu toate demersurile făcute de către părți, acestea au fost în imposibilitate de a completa cadrul procesual al prezentei cauze, așa cum rezultă și din actele depuse la dosar la acest termen de judecată. Consideră că a fost reținut greșit temeiul legal al suspendării cauzei de către instanță, respectiv art. 155/1 cod procedură civilă, temeiul legal fiind incidența art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare, pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 328/2005 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil nr. 506/2002 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților, - SRL, - SRL; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali și - împotriva pârâților reconvenționali, - SRL și - SRL împotriva pârâților reconvenționali, și, în consecință:
- s-a constatat că reclamanta principală împreună cu pârâtul sunt coindivizari asupra imobilelor înscrise în CF 1762 cu nr. top. 738/2, 739/1 în cote de 6/10 părți pentru reclamantă și 4/10 părți pentru pârâtul.
- s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor în litigiu, potrivit rapoartelor de expertiză tehnică întocmite în cauză de exp. G, și completarea la această lucrare, precum și de către exp. și, prin formarea și atribuirea următoarelor loturi:
-LOTUL NR. 1 cu nr. top. 738/2/1, în suprafață de 130 mp. și top.738/2/1 apartament cu 5 camere, bucătărie, două prăvălii, trei pivnițe. S-a atribuit pârâtului în cota de 1/1 parte, împreună cu cotele indivize aferente;
-LOTUL NR. 2 cuprinzând top nou 738/2/2, în suprafață de 137 mp. împreună cu top. 738/2/II apartament compus din trei camere, bucătărie, un beci, s-a atribuit reclamantei în cotă de 1/1 părți, împreună cu cotele indivize aferente:
-LOTUL nr. 3- cu nr. top nou 739/1, de 333 mp. și top 738/2/III, casă de piatră cu una sală, două camere, o bucătărie, s-a atribuit reclamantei, în cotă de 1/1 parte, împreună cu cotele indivize aferente;
Au fost obligate părțile să-și recunoască reciproc dreptul de proprietate asupra loturilor atribuite și să-și tolereze întabularea în CF.
S-a constatat valabil încheiat contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.12.1996 între reclamanții reconvenționali, - și pârâta - SRL A I, având ca obiect imobilele cuprinse în lotul nr. 2.
A fost obligată reclamanta principală să le recunoască reclamanților reconvenționali, dreptul de proprietate asupra imobilelor identice cu lotul nr. 2 și să le tolereze întabularea în CF în cota de 1/1 parte cu titlu de cumpărare.
A fost obligată reclamanta principală să plătească reclamantei reconvenționale - SRL reprezentată prin pârât, suma de 160.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând îmbunătățirile aduse la imobilul în litigiu.
A fost respinsă cererea reclamantei principale formulate împotriva pârâților, și -.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții reconvenționali și - împotriva Ministerului Finanțelor Publice și Primăria.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu rămasă definitivă, pronunțată în dosarul cauzei, s-a stabilit faptul că asupra imobilelor înscrise în CF 1762 sunt coindivizari reclamanta în cotă de 6/10 părți, ca unică a și cotă de 4/10 părți pentru pârâtul, calitatea de a reclamantei rezultând din actele de stare civilă depuse la filele 56, 57, precum și din schița arborelui genealogic, depus la fila 58 din dosar, aceasta fiind unica a coproprietarei de CF, decedată la data de 16.03.2002, în calitate de fiică.
Imobilele în litigiu au fost identificate de expert topograf G, lucrări depuse la filele 157- 160 dosar fond și completări la aceste expertize I și II, depuse la filele 281- 292 dosar fond, vol. I, lucrări necontestate de părți.
În ceea ce privește identificarea și partajarea construcțiilor, aceasta a fost făcută de către experții G, lucrare depusă la fila 162 din dosar, contestată de părți și, respectiv, experții, lucrare depusă la filele 207-225 I dosar fond, precum și filele 38.57, 102-104, 221-222 II dosar fond, lucrări întocmite de exp. împreună cu exp..
Variantele agreate de către reclamanta principală au fost cele întocmite de exp., în ceea ce privește partajarea construcțiilor, variantele A și B, în aceste variante urmând ca, construcțiile existente să fie atribuite în întregime acesteia, iar varianta a II-a urmând a fi acceptată în situația acceptării de către pârâtul a ofertei reale făcute acestuia, în sensul atribuirii în întregime a construcțiilor în litigiu.
În ceea ce-l privește pe pârâtul în vederea partajării și atribuirii construcțiilor, acesta și-a însușit lucrarea de expertiză, în sensul de a fi atribuit în lotul său, apartamentelor nr. 1 și 2, la care să se adauge și cotele indivize aferente acestora.
Pentru reclamanții reconvenționali și -, în privința partajării construcțiilor, respectiv a valorii investițiilor, și-au însușit lucrarea întocmită de exp..
Instanța, făcând în cauză, aplicarea art. 673/9 și 673/10 Cod pr. civilă, potrivit cărora în procesele de partaj la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, au adus îmbunătățiri sau alte asemenea. De asemenea este stabilit, cu valoare de principiu, că în cauze de partaj această operațiune să fie efectuată, pe cât posibil, în natură, a tuturor imobilelor, pentru a nu se crea situații inechitabile între coproprietari, astfel că în cazul de față, instanța a adoptat, ca mod de partajare și atribuire a imobilelor, variantele întocmite de către exp. G și, acestea corespunzând cel mai bine partajului în natură a imobilelor.
Ca urmare a celor de mai sus, instanța a procedat la lotizarea și atribuirea imobilelor în litigiu după cum urmează:
-lotul nr. 1 cu top. nou 738/2/1, în suprafață de 130 mp. împreună cu top. 738/2/I, cuprinzând apartamentul cu 5 camere, bucătăria, două prăvălii, trei pivnițe, se atribuie pârâtului, în cotă de 1/1 parte, împreună cu cotele indivize.
-lotul nr. 2 cu nr. top. 738/2/2, în suprafață de 136 mp. împreună cu nr. top. 738/2/II, apartament compus din trei camere, bucătărie, baie, beci, se atribuie reclamantei, în cotă de 1/1 împreună cu cotele indivize aferente;
-lotul nr. 3 cu top nou 739/1 de 333 mp. împreună cu top 738/2/III, casă de piatră cu o sală, două camere, una bucătărie, se atribuie reclamantei în cotă de 1/1 parte, împreună cu cotele indivize aferente.
Cotele, indivize aferente fiecărui imobil în parte, fiind cele stabilite de către expert. G, în completarea II a raportului de expertiza tehnică, varianta
În ce-i privește pe reclamanții reconvenționali, aceștia au achiziționat la data de 20.12.1996, o parte din imobilul în litigiu, identic cu parcela nr. 3 raportului de expertiză tehnică, în baza contractului de vânzare- cumpărare, depus la fila 44, încheiat cu pârâta - SA A I, în calitate de mandatar al statului. Cumpărarea s-a făcut în baza și în considerarea faptului că reclamanții reconvenționali l-au posedat în baza unui contract de închiriere, începând cu anul 1979. Punerea în posesie a reclamanților reconvenționali s-a făcut prin procesul verbal de predare-primire a locuinței încheiat la data de 20.12.1996, între unitatea contractantă - SA A I, în calitate de vânzător și reclamanții reconvenționali, în calitate de cumpărători.
S-a reținut că la data întocmirii formelor de înstrăinare, respectiv 20.12.1996 nu era înregistrat nici un litigiu și nici măcar vreo notificare cu privire la imobilul folosit de reclamanții reconvenționali, contestarea valabilității titlului statului, fiind ulterioară perfectării contractului de vânzare- cumpărare, așadar, la data încheierii actului de înstrăinare, statul avea un titlu de proprietate valabil și încă necontestat asupra bunurilor, iar reclamanții aveau vocația de a-l cumpăra în condițiile Legii 112/1995. Titlul statului asupra acestui imobil fiind contestat de către reclamantă, ulterior în anul 2000.
În realitate, s-a apreciat că, contractul de vânzare-cumpărare atacat, încheiat anterior exercitării oricărei acțiuni în justiție împotriva statului, nu poate fi lovit de nulitate absolută, întrucât pârâții -cumpărători au fost de bună credință la data încheierii actului, având toate temeiurile să considere că vânzătorul este proprietarul lucrului vândut, în favoarea acestora, operând prezumția legală prevăzută de art. 32 din Decretul 115/1938 și preluată de art. 33 din Legea 7/1996, care nu a fost infirmată printr-o dovadă contrarie.
Dobândind, deci, cu titlu oneros și cu bună credință pârâții cumpărători sunt apărați de aplicarea principiului "resolutio jure dantis, resolvitur ius accipientis" titlul lor de proprietate fiind valabil.
În ceea ce privește obligarea pârâților să plătească reclamantei folosul de tras nerealizat pentru folosința inițială a imobilelor în litigiu acesta a fost respins pentru următoarele considerente: în ceea ce-l privește pe pârâtul, acesta a folosit spațiul, inițial în baza unui contract de închiriere încheiat cu numitul, de la care, ulterior a și cumpărat cota acestuia de proprietate, iar în ceea ce privește restul imobilului, reclamanta nu a fost împiedicată să-l folosească și, respectiv să-l ocupe.
În ceea ce-i privește pe pârâții, aceștia posedând imobilul ocupat cu bună credință, folosindu-l anterior în baza unui contract de închiriere cu Statul Român, iar apoi ca și cumpărători de bună credință, nu pot fi obligați la plata unei astfel de sume, reprezentând folosul nerealizat de către reclamantă.
S-a mai reținut că în ceea ce privește pe pârâții și - SRL, aceștia au adus imobilelor în litigiu îmbunătățiri de 160.000.000 lei, așa cum rezultă din expertiza întocmită de exp. și, constând în lucrări de faianțare, tencuială, construcție băi, zidărie determinând totodată creșterea valorică a imobilului în litigiu, respectiv la cel atribuit reclamantei. În efectuarea acestor lucrări pârâta, respectiv reclamanta reconvențională - SRL, s-au făcut de către aceasta în baza unui contract de închiriere încheiat cu numitul și amenajarea spațiilor închiriate pentru a fi folosite în scopuri comerciale, astfel că îmbunătățirile aduse erau absolut necesare pentru a se realiza obiectul contractului de închiriere în scopul realizării activităților comerciale.
Prin urmare, s-a reținut că reclamanta reconvențională -, reprezentantă prin pârâtul a fost de bună credință în efectuarea investițiilor și, prin urmare acestea au corespuns cu obiectul contractului de închiriere încheiat la data de 1.03.2000. Întrucât aceste investiții au adus un spor de valoare imobilului în litigiu, de 160.000 lei, urmează ca reclamanta principală să despăgubească pe reclamanta reconvențională cu sporul de valoare adus imobilului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, respectiv a Primăriei Orașului, aceasta a fost respinsă ca lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, admis prin decizia civilă nr. 280/A/2005, schimbându-se parțial hotărârea.
Tribunalul a constatat apelul fondat numai în ceea ce privește componența și atribuirea loturilor, stabilirea obligației de sultă, a obligației de recunoaștere a dreptului de proprietate, soluționarea capetelor de cerere privind folosul de tras și despăgubirile pentru următoarele considerente:
Varianta aleasă de instanța de fond privitoare la sistarea stării de indiviziune nu ține seama de criteriile statuate de disp. art. 673 ind. 9 Cod pr. civilă, în special a mărimii cotei părți ce se cuvine fiecărui coproprietar din masa bunurilor de împărțit respectiv de 5/10 pentru reclamantă și 4/10 pentru pârâtul.
Ținându-se seama de aceste criterii, pentru a se respecta aceste cote s-a modificat componența loturilor și atribuirea lor.
Pentru întregirea loturilor reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 22.800.000 lei cu titlu sultă. La stabilirea sultei, Tribunalul a avut în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză comună efectuat de experta și. Astfel lotul nr. 1 - spațiul comercial, scăzându-se investițiile efectuate de pârât are valoarea de 475.000.000 lei. Valoarea apartamentului fost utilizat de Primăria are valoare de 374.000.000 lei și casa de cultură 413.000.000 lei.
Valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 1.262.000.000 lei (excluzând lotul 3 atribuit în întregime) din care reclamanta, conform cotei este îndreptățită la 757.200.000 lei iar pârâtul la 509.800.000 lei.
În mod corect prima instanță a constatat valabilitatea contractului de vânzare- cumpărare încheiat de pârâții cu Statul Român prin.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul, recursuri admise de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă 6887/2005, care a casat decizia 280/A/2005 și sentința 328/2005, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului la Tribunalul Alba.
În urma rejudecării cauzei s-a pronunțat decizia civilă nr. 161/A/2007 prin care Tribunalul Albaa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 328/2005 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr. 506/2002, a schimbat în parte sentința atacată și rejudecând cauza sub toate aspectele:
- a admis în parte acțiunea civilă precizată și completată formulată de reclamanta și continuată de împotriva pârâților - și Irma în calitate de ale pârâtului inițial (decedat la 20.08.2001), - " " SRL, - "" SRL A I, și -.
- a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali - SRL și împotriva pârâtei .
- a admis acțiunea reconvențională precizată formulată de reclamanții reconvenționali și - împotriva pârâtei și în consecință:
- a constatat că asupra imobilului înscris în CF 1762, nr.top 738/2 și 739/1 sunt coproprietari reclamanta în cota de 6/10 părți cu titlu moștenire și în cota de 4/10 părți cu titlu cumpărare.
- a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1762, nr.top 738/2 și 739/1, conform expertizei - completare efectuate în cauză de către experții, G și și depusă la dosarul cauzei pentru termenul din 12 iunie 2007, conform variantei A din expertiză, ce face parte integrantă din prezenta decizie, prin formarea și atribuirea de loturi după cum urmează:
Lotul format din top nou 738/2/I spațiu comercial d e 63,65. patru beciuri, magazie și WC toate având 77,84. și nr.top nou 739/1/II casă de piatră compusă din încăperi în suprafață de 125,58. a fost atribuit pârâtului-reclamant reconvențional în cota de 1/1 părți cu titlu sistare indiviziune.
Lotul II format din nr. top nou 738/2/II locuință compusă din trei camere de 95,09. și casă de scară de 10,59. și nr.top nou 739/1/ casă de piatră compusă din două încăperi de 150,45. și anexe, grup social și șopron se atribuie reclamantei în cota de 1/1 parte cu titlu sistare indiviziune, inițial moștenire.
Lotul III format din nr.top nou 738/2/III locuință compusă din trei camere de 52,05. de 5,22. hol de 4,14. bucătărie de 13,10. baie de 4,65. și două beciuri de 17,98. a fost atribuit reclamantei în cota de 1/1 părți cu titlu sistare indiviziune, inițial moștenire.
- a constatat valabil încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.14923/20.12.1996 încheiat între - SA A și pârâții reclamanți reconvenționali și -, cu privire la apartamentul ce se identifică cu lotul nr.III format din nr.top nou 738/2/III.
- a obligat reclamanta să recunoască reclamanților reconvenționali și - dreptul de proprietate asupra imobilului identificat sub nr.top 738/2/III ce formează lotul nr.III și să tolereze întabularea dreptului de proprietate al reclamanților reconvenționali și - asupra acestui imobil, cu titlu cumpărare, bun comun.
- a dispus OCPI A întabularea dreptului de proprietate al părților, conform prezentei decizii.
- a respins capetele din cererea principală referitoare la obligarea pârâților la plata folosului de tras, nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr.14923/20.12.1996 și evacuarea pârâților din imobil.
- a respins capătul din cererea reconvențională formulată de - SRL și referitoare la constatarea efectuării investițiilor și deducerea lor din valoarea de circulație a imobilului.
- a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții și - împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și și Primăria.
Pentru a pronunța aceasta această decizie instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu rămasă definitivă, pronunțată în dosarul cauzei, s-a constatat că asupra imobilelor înscrise în CF 1762, sunt coindivizari reclamanta în cotă de 6/10 părți - în calitate de unică - fiică a, decedată la 16.03.2002, și pârâtul în cotă de 4/10 părți cu titlu de cumpărare.
Imobilele de mai sus, în litigiu, au fost identificate printr-o expertiză comună efectuată de experții G - expert tehnic judiciar în specialitatea topometrie și și - experți tehnici judiciari în specialitatea construcții.
Aceștia au făcut prin lucrarea de mai sus și prin completarea pentru termenul din 12 iunie 2007, propuneri de parcelare și atribuire a parcelelor (loturilor) părților litigante, având în vedere și ofertele acestora - inclusiv ale apelanților, făcute în legătură cu modalitatea de sistare a stării de indiviziune, oferte pe care tribunalul le va analiza prin prisma art.673 ind.9 Cod procedură civilă și sub aspectele indicate de instanța de control judiciar.
Astfel, experții au propus un număr de șase variante de parcelare și atribuire a loturilor, variante notate cu literele A- Variantele A și B s-au propus pentru evitarea sultelor, formându-se apartamente a căror valoare să corespundă cotelor de proprietate din CF.
În variantele C,D,E,F propunerile cuprind parcelarea casei cu etaj cu număr top 738/2 - în trei apartamente, iar casa de piatră cu nr.top 739/1 și anexe - grup social și șopron, să rămână neparcelată, atribuirea în variante de parcelare este conform situației vechi de CF, motiv pentru care aceste variante nici nu pot fi îmbrățișate prin decizia ce se va pronunța.
- apelantă, solicitat în principal varianta B de parcelare, iar, în subsidiar, varianta
- intimat solicitat varianta C, respectiv parcelele cu nr.top 738/2/I - spațiu comercial și apartament nr.2 cu nr.top 738/2/II - de la etaj, care până în 2004 a fost folosit ca birouri de către Consiliul Local, dar care a fost eliberat de consiliul local ca urmare a demersurilor intimatului și folosit, dar,mai alesîntreținut de acesta în prezent.
Această susținere a intimatului nu s-a probat, respectiv faptul că acesta ar fi folosit și alte apartamente decât spațiul comercial cu nr. top 738/2/I și casa de piatră compusă din două încăperi în suprafață de 125,58. cu nr. top 739/1/II.
În varianta Aac ompletării la raportul de expertiză la care s-a făcut referire, aceste două imobile, respectiv spațiu comercial și casa din piatră sunt bine delimitate conform probelor administrate în cauză și parcelate, apoi propuse spre atribuire, exact în această modalitate și conform destinației pentru care faptic s-au folosit.
Pentru aceste considerente tribunalul a dispus sistarea stării de indiviziune conform variantei A din completarea de expertiză la care s-a făcut referire în cele de mai sus.
S-a constatat că în această expertiză și completare la expertiză s-a înscris tot numele antecesoarei apelantei defuncta, deși experții aveau obligația să țină seama, în lucrarea pe care au întocmit-o, de încheierea de admitere în principiu dată de instanță și în care s-a constatat că asupra imobilului în cauză sunt coindivizari reclamanta-apelantă și pârâtul-intimat. Cum însă stabilirea proprietarului imobilului și a proprietarului loturilor, este atributul instanței, iar nu al expertului, acesta din urmă având căderea a se pronunța asupra chestiunilor tehnice care vizează identificarea și parcelarea imobilului, instanța urmează a se pronunța prin decizie asupra proprietarului conform încheierii de admitere în principiu care a rămas definitivă.
În ceea ce privește acțiunile reconvenționale, tribunalul a reținut că acestea au existat, fiind și precizată și întrunind condițiile de formă prev. de art.119 și 112 Cod procedură civilă, una dintre ele având ca titular atât persoana fizică cât și persoana juridic - SRL iar cealaltă pe și -.
Împrejurarea că s-au formulat atât acțiune reconvențională în principal cât și cerere de chemare în garanție, în subsidiar, nu creează nici o confuzie sau contradicție în susținerile și cererile titularilor acestor acțiuni, întrucât, așa cum reclamanta a avut în principal anumite cereri sau variante raportate la soluționarea litigiului iar în subsidiar altele, dar formulate în baza acțiunii principale, tot la fel reclamanții reconvenționali au avut cereri principale și cereri subsidiare, care, în cazul acestora, impuneau forma unei cereri de chemare în garanție. Cererea reconvenținală și cererea de chemare în garanție nu se exclud una pe cealaltă.
Instanța de fond nu a constatat calitatea de coproprietari a reclamanților reconvenționali, întrucât a fost ținută de încheierea de admitere în principiu rămasă definitivă în cauză, și care stabilea că asupra imobilului sunt coproprietari succesoarea și pârâtul; dar analizând situația juridică a acestora, tribunalul reține următoarele: reclamanții reconvenționali și - au avut din anul 1979 calitatea de chiriași ai imobilului cu nr.top 738/2/III compus din 3 camere, bucătărie, hol, și 2 beciuri, pe care, apoi, în anul 1996 le-a cumpărat de la Statul Român - proprietar tabular la acea dată - reprezentat prin - SA A I, în condițiile și cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, fără se dovedi reaua-credință a acestora constând în cunoașterea împrejurării că fostul proprietar a solicitat retrocedarea imobilului. Contractul de vânzare cumpărare este perfect valabil fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995. Faptul că nu s-au întabulat în cartea funciară cu imobilul cumpărat atrage practic inopozabilitatea dreptului de proprietate față de terți, fiind vorba de publicitate imobiliară.
De altfel înscrierea dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei este nevalabilă atâta timp cât s-a nesocotit contractul de vânzare cumpărare care produs efecte din momentul încheierii sale, conform dispozițiilor legale incidente reglementate de codul civil. De altfel, o astfel de cerere după promovarea prezentului proces, nu impieta cu nimic asupra tranzacționării acestui imobil, întrucât s-au solicitat expres doar despăgubiri, și nu restituirea în natură a imobilului. Dovada în acest sens o constituie Hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995 A din martie 1998, depusă la dosarul cauzei.
Astfel, că devin incidente în cauză și dispozițiile art.-19 din Legea 10/2001, care îndreptățește pe fostul proprietar sau al acestuia doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
De altfel, chiar dacă este o lege specială, trebuie făcută trimitere și la prevederile art.18 lit. c (fiind vorba în speța de față de un imobil transformat substanțial de pârâții în raport cu cel inițial) și art. 18 lit. d, respectiv art. 50 al. 2 din Legea 10/2001 republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989, care exclud restituirea în natură a imobilelor expropriate.
Mai mult decât atât art.46 al.3 preluat de art.50 al.3 din Legea 10/2001, republicată, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr.98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României Partea nr.301 din 8 mai 2002.
Deci chiar și în ipoteza în care imobilul este considerat ca fiind preluat abuziv de Statul Român, buna credință poate fi invocată și reținută.
Un aspect deosebit de important îl constituie și faptul că până în această fază procesuală recurentul a fost de acord expres cu admiterea cererii reconvenționale, recunoscând dreptul de proprietate asupra imobilului folosit și atribuit reclamanților reconvenționali și astfel achiesând practic la toate pretențiile lor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea acestora la plata folosului de tras după acest imobil, acesta se impune a fi respins, atât ca nedovedit cât și ca nefondat, având în vedere faptul că au fost de bună credință, neavând cunoștință de situația ulterioară de carte funciară survenită la 4 ani după încheierea contractului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât începând cu anul 2002 reclamanții reconvenționali au fost în proces, iar înainte nefiind notificați să evacueze spațiul în litigiu.
Cât privește investițiile efectuate de reclamanții reconvenționali, la acestea nu poate fi obligată reclamanta apelantă întrucât acest gen de îmbunătățiri nu cădeau în sarcina chiriașului, și nedovedind acordul proprietarului la efectuarea lor, acesta avea doar obligația de întreținere corespunzătoare a spațiului și de folosință a acestuia conform destinației. Cheltuielile ce exced acestui cadru legal sunt făcute pe riscul chiriașului, fiind considerat constructor de rea-credință și deci, nu poate beneficia de plata contravalorii acestor lucrări și cu atât mai puțin a sporului de valoare al imobilului ca urmare a efectuării acestora.
În ceea ce privește investițiile, chiar fără a reține considerentele de mai sus, față de modalitatea de sistare a indiviziunii aleasă de tribunal, respectiv varianta A din completarea la raportul de expertiză conform căreia fiecare dintre părțile reconvenționale primesc în lot ceea ce efectiv a făcut obiectul actelor încheiate cu privire la acest imobil și conform folosinței și destinației, variantă în care chiar experții arată că părțile nu datorează sulte, întrucât investițiile aduse spațiului s-au scăzut din valoarea imobilului, nu se mai impune plata acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul reconvențional și reclamanta principală.
Reclamantul reconvențional a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul ca ieșirea din indiviziune să se dispună conform variantei a expertizei efectuate în cauză. Varianta A aleasă de instanță, chiar dacă adoptă o lotizare conform cotelor de CF, nefiind nevoie de egalizare prin sultă, nu este cea mai judicioasă și îl dezavantajează. Includerea în lotul său a unei părți din fosta casă de cultură presupune lucrări de separare prin zid a porțiunii atribuite lui de cea atribuită reclamantei. În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Recurenta a solicitat modificarea deciziei 161/2007 a Tribunalului Alba în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată. S-a solicitat sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei, în cotă de 1/1 părți, iar în subsidiar sistarea conform variantei B din lucrarea de expertiză, obligarea pârâților și la plata folosului de tras corespunzător cotei de proprietate a reclamantei de 6/10 părți, obligarea pârâților și - la plata folosului de tras și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții și fostul - SA A, la data de 20.12.1996.
La termenul din data de 17.04.2008 Curtea de Apel a suspendat judecarea recursurilor, în temeiul art. 155 indice 1 cod pr. civilă până la introducerea în cauză a ilor intimatei pârâte Irma și la o nouă stăruință a părților.
La data de 12.02.2009 recurenta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, arătând că a intimatei Irma, decedată la data de 13.07.2007, este numita. Cererea recurentei a fost însoțită de o cerere adresată Consiliul Local A prin care a solicitat copie a actului de deces a numitei Irma și comunicarea numelui ilor acesteia.
La termenul din data de 12.03.2009 Curtea de Apel a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, menținând dispozițiile încheierii de ședință din 17.04.2008, arătând că, practic dosarul se află în aceeași situație ca aceea de la data suspendării, respectiv nu se cunoșteau ii numitei Irma și nici domiciliul acestora.
La data de 7.01.2010 recurenta a solicitat din nou repunerea cauzei pe rol, arătând că ul numitei Irma este, cu domiciliul în C N, în calitate de fiu.
La data de 28.01.2010 Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuția părților excepția perimării recursurilor față de data suspendării, 17.04.2008 și având în vedere că cererea de repunere pe rol formulată la 12.02.2009 a fost respinsă, iar prin încheierea de la data de 12.03.2009 a fost menținută măsura suspendării recursurilor, excepție pe care instanța o consideră ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 cod pr. civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an.
Cauza a fost suspendată la data de 17.04.2008 pentru ca părțile să facă demersuri pentru introducerea în cauză a ilor numitei Irma, demersuri pe care trebuiau să le facă în termen de 1 an. Abia prin cererea făcuta la data de 7.01.2010 recurenta indică un al numitei Irma și domiciliul acestuia, fără însă a depune dovezi cu privire la calitatea de a acestuia. De la data suspendării și până la data formulării cererii de repunere a cauzei pe rol a trecut mai mult de un an, astfel că în speță sunt îndeplinite condițiile perimării.
Potrivit art. 249 cod pr. civilă cursul perimării se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes. Cererea făcută de recurenta la data de 12.02.2009 nu este un act întrerupător al cursului perimării, întrucât instanța a considerat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 17.04.2008, și prin urmare a respins cererea de repunere a cauzei pe rol. Or, atâta timp cât dosarul a rămas în continuare suspendat, considerându-se că ne aflăm în aceeași situație ca cea din 17.04.2008, cererea de repunere a cauzei pe rol nu a avut un efect întrerupător al cursului perimării, întrucât nu a fost un act făcutîn vederea continuării judecății.
În ceea ce privește pe recurentul, nici acesta nu a făcut nici un act în vederea judecății procesului de la data suspendării cauzei, astfel că, și în ceea ce îl privește pe acesta, cursul perimării este împlinit, cauza fiind lăsată în nelucrare mai mult de 1 an, din vina sa.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 248 cod pr. civilă, Curtea va pronunța o soluție prin care va constata perimate recursurile declarate de și de împotriva deciziei civile nr. 161/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de și de împotriva deciziei civile nr. 161/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
12 ex/17.02.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr-
INCHEIEREA CIVILĂ NR. 3/R/CC/2010
Ședința din Camera de Consiliu din 27 ianuarie 2010
Președinte - - - președinte secție
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de abținere formulată de d-na judecător - - titular al completului de judecată C 2 recurs civil, referitor la dosar nr- al Curții de Apel Alba Iulia, având ca obiect partaj judiciar.
In motivarea cererii, d-na judecător arată că se abține de la soluționarea dosarului fiind incompatibilă, întrucât a pronunțat decizia atacată prin prezenta cale de atac.
In drept, invocă prevederile art. 24 cod procedură civilă.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de abținere de față,
Examinând cererea formulată de d-na judecător -, care a declarat că se abține de la judecarea recursului, ce face obiectul dosarului de mai sus, întrucât prin recursul de față este atacată decizia civilă nr. 161/A/18.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Alba, decizie pe care a pronunțat-o, constată că aceasta este întemeiată, motivele invocate încadrându-se în prevederile art. 24 cod procedură civilă, urmând a fi admisă prezenta cerere.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de d-na judecător -, în dosar nr-, având ca obiect partaj judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
.
Tehn.
3 ex/27.01.2010
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
