Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 284/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.284/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător - --
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de contestatorii: ȘI, împotriva deciziei civile nr.210 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, IF. IF. IF.G, și.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 12 februarie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.889/14 aprilie 2008, Judecătoria Câmpulunga respins, ca nefondată, contestația prin care și solicitaseră anularea formelor de executare silită prin care intimații, și G au fost puși în posesie asupra terenurilor partajate față de ceilalți intimați, situate în punctul " - ", pe raza comunei Rucăr.
În motivare, s-a reținut în fapt că punerea în posesie a intimaților a avut în vedere un titlu executoriu investit cu formulă executorie, așa încât, nu există motive pentru anularea formelor de executare, iar în măsura în care reclamanții se pretind proprietari asupra terenurilor partajate de autorul titlului lor cu ceilalți intimați, au la îndemână o acțiune în drept comun de revendicare, în care au a fi comparate titlurile de proprietate.
Sentința a fost atacată, în termen, de către contestatori, care au invocat calitatea lor de terți față de executarea contestată, ei fiind dobânditori ai terenului litigios de la, așa încât contestația lor este o veritabilă acțiune în revendicare, așa cum este ea prevăzută de art.401 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.210/12 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins, ca nefondată, calea de atac calificată drept apel.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că într-adevăr contestatorii exhibă un titlu de proprietate care constă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu unul dintre copartajanți, respectiv tatăl primului dintre aceștia, în timpul procesului de partaj față de ceilalți intimați, în momentul în care în masa partajabilă a fost inclus terenul din punctul " ".
În aceste condiții, s-a arătat că formele de executare nu sunt afectate de vreun motiv de nulitate, nemulțumirile formulate în scris de către contestatori vizând, în realitate,includerea bunului la masa partajabilă provenită de la autorul comun.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs contestatorii și criticând-o pentru pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materia contestației formulate de către terți, în sensul refuzului comparării titlului lor de către instanță cu cel al persoanelor ce solicită punerea lor în posesie asupra terenurilor vândute către ei prin actul autentic invocat drept titlu, în dosar.
Totodată, se pretinde că decizia este recurabilă și prin punctele 7 și 8 ale art.304 Cod procedură civilă, în sensul că ea cuprinde o motivare contradictorie, străină de natura pricinii, greșit fiind interpretat actul dedus judecății, căruia i-a fost schimbat înțelesul.
În acest sens, se arată că instanța refuză să ia în considerare actul lor de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, opozabilitatea lui față de terți, în speță, părțile dosarului de executare.
Se pretinde că s-ar fi invocat nemulțumiri legate de introducerea terenurilor la masa partajabilă, în realitate acestea vizând tăria titlului lor de proprietate, comparativ cu cel al intimaților.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, dar și prin prisma raporturilor părților și a dispozițiilor legale aplicabile a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a recursului.
Cât privește această chestiune, urmează a se observa că cei doi contestatori, într-o acțiune fondată, aparent pe dispozițiile art.401 alin.2 Cod procedură civilă, tind să evingă pe copartajanții față de autorul titlului lor, de dreptul de proprietate stabilit în contradictoriu cu acesta.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2929/9 august 2006, vinde fiului său căsătorit cu 2.177 mp. teren situat în comuna Rucăr punctul " - " despre care ambele părți declară că nu se află în litigiu, pentru prețul de 1.500 lei (fila 38).
Prin contestația lor, cei doi contestatori nu au indicat o altă valoare a bunurilor, de altfel una apropiată rezultând și din expertiza de care se servesc intimații în susținerea dreptului lor de proprietate, expertiză prin care terenul total de 5.170 mp. a fost evaluat la 4.976 lei, deci la cca.0,962 lei/mp.
Ca atare, valoarea bunului litigios este cea cuprinsă în actul de vânzare-cumpărare și se situează sub limita impusă de art.2821Cod procedură civilă, de 100.000 lei pentru ca soluția litigiului să se bucure de două căi de atac.
Hotărârea dată în temeiul art.401 alin.2 Cod procedură civilă, este exceptată de la aplicarea dispozițiilor art.402 alin.2 Cod procedură civilă, ea bucurându-se de regimul prevăzut de dreptul comun al acțiunii proprietarului neposesor în contra posesorului neproprietar, sau a celui ce posedând un bun, dorește a se opune celui ce încearcă evingerea sa, negându-i dreptul de proprietate în condițiile art.111 Cod procedură civilă.
Această din urmă acțiune de drept comun este una patrimonială susceptibilă de încadrarea în diferențierea făcută de art.2821Cod procedură civilă, supusă deci, regulilor numărului căilor de atac în funcție de valoarea litigiului, la data prezentei pronunțări, neexistând vreun motiv pentru o altă interpretare a textului față de Decizia nr.XXXII/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Ca atare, urmează a se observa că, întrucât valoarea bunului este sub cea de 100.000 lei, soluția pronunțată de prima instanță era susceptibilă numai de recurs, fiind lipsită de relevanță mențiunea din hotărârea tribunalului privitoare la căile de atac care sunt date de lege și nu face obiect al deliberării.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una de recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr.210 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, IF. IF. IF.G, și.
Obligă pe contestatori să plătească intimaților suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red.-/24.02.2009
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
