Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.506
Ședința publică din data de 13 mai 2008.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,--40, sector 6, împotriva deciziei civile nr.30 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea SC SA Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare SC SA Târgoviște prin consilier juridic conform împuternicirii de reprezentare juridică /2008, lipsă fiind recurenta-intimată Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că în opinia sa este stare de judecată, iar recurenta a solicitat judecata în lipsă conform dispoz. Art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă așa cum de altfel au solicitat și recurenții intimați, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
În primul rând, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 13171/18 aprilie 2007 a fost emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională, împotriva debitoarei SC LESING SRL G în condițiile în care bunurile sechestrate aparțin SC SA Târgoviște, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 166/20 oct. 2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1338/2 oct. 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă după ce lichidatorul judiciar a vândut o parte din bunuri.
Întrucât, atât decizia nr. 13171/18 aprilie 2007 de instituire a măsurilor asigurătorii, cât și procesul verbal de sechestru nr. 13205/19 aprilie 2007, au fost emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională, ulterior datei de 30 sept. 2004, data deschiderii procedurii de faliment împotriva debitoarei SC SA Târgoviște, cu încălcarea prevederilor Legii 85/2006 - privind procedura insolvenței, menținerea acestora ar fi prejudiciat pe ceilalți creditori.
Solicită totodată ca la pronunțarea deciziei să se aibă în vedere și concluziile formulate în întâmpinarea depusă la dosar(filele 15-16).
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 mai 2007 pe rolul Judecătoriei Tâtgoviște,SC SA a formulat contestație la executarea silită declanșată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală- Autoritatea Națională a Vămilor- Direcția Regională Vamală B, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 13171/18 aprilie 2007 asupra unor bunuri mobile aparținând debitorului SC LEASING srl G, cu motivarea că bunurile indisponibilizate pentru creanța debitoarei arătate și care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. 002/2 nov. 2001, încheiat între SUA în calitate de furnizor, SC Leasing SRL G, în calitate de locator și SC SA calitate de utilizator, reprezintă proprietatea sa așa cum rezultă din sentința civilă nr. 166/20 oct. 2005 a Tribunalului Dâmbovița ( dosar 9 F /2004), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1338/2 oct. 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
S-a menționat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contravine art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia, de la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin sentința civilă nr. 3042/11 sept. 2007 s-a respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 23 din contractul de leasing financiar menționat, locatorul s-a obligat să asigure utilizatorului posibilitatea de a-și alege obiectul de leasing și de a majora cu aceasta din urmă contractul de vânzare-cumpărare.
S-a considerat că la sfârșitul contractului de leasing, după plata ratelor, utilizatorul a avut posibilitatea de a cumpăra bunurile ce au făcut obiectul contractului, prin încheierea cu proprietarul a unui contract de vânzare-cumpărare.
S-a mai motivat că societatea nu a prezentat un astfel de contract prin care să dovedească dobândirea dreptului de proprietate, iar mențiunea din sentința civilă nr. 166/2005 a Tribunalului Dâmbovița prin care se arată că SA este proprietara utilajelor ce au făcut obiectul contractului de leasing, nu poate constitui un titlu care să ateste proprietatea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că a fost dată fără temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă)
S-a menționat că măsura asiguratorie s-a aplicat pentru debitul ce aparține debitoarei SC SRL G, că datorită situației neclare a acestor bunuri, lichidatorul judiciar SC SA a solicitat o expertiză contabilă în dosarul nr. 9 F/2004 al Tribunalului Dâmbovița și în urma constatărilor expertului, s-a pronunțat sentința civilă nr. 166/2005, devenită irevocabilă la Curtea de APEL PLOIEȘTI, stabilind că bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing, fac parte din patrimoniul societății aflată în faliment.
Recurenta a apreciat că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă), cu argumentarea că deși a fost investită cu cererea de anulare a deciziei de indisponibilizare a bunurilor, judecătoria a constatat dreptul de proprietate cu privire la acestea ca aparținând debitoarei urmărite SC SRL G,încălcându-se prevederile sentinței, fapt ce ar conduce la îmbogățirea fără just temei al acestei societăți care figurează și în tabelul definitiv consolidat cu creanțe și cu ratele de leasing încasate.
În al treilea rând, s-a arătat că sentința atacată nu este opozabilă celorlalți creditori, conform art. 50 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deoarece a fost pronunțată după deschiderea procedurii insolvenței, de către o altă instanță decât cea investită cu rezolvarea procedurii falimentului SC SA.
La termenul de judecată din data de 22 ian. 2008, Tribunalul Dâmbovița având în vedere dispozițiile art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă a procedat la calificarea căii de atac drept apel, stabilind totodată că secția civilă este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr. 30/22 ian. 2008,tribunalul a admis apelul formulat de apelanta contestatoare SC SA, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul admiterii contestației și a anulat decizia nr. 13171/18 aprilie 2007 emisă de ANAF- Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că sentința civilă nr. 166/20 oct. 2005 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă nu poate fi avută în vedere, deoarece în caz contrar s-ar ignora autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea irevocabilă.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a fost investită cu analiza derulării raportului de leasing, pentru a trage concluzia că societatea contestatoare nu a prezentat un contract de achiziție a bunurilor, contract pe care ar fi avut facultatea să îl întocmească.
Nu s-a verificat motivul potrivit căruia judecătoria a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut pentru că soluția criticată a respins contestația la executare pur și simplu, fără a depăși limitele investirii, însă nemulțumirea apelantei vizează considerentele pentru care s-a pronunțat sentința, considerente care în opinia tribunalului sunt greșite.
Împotriva deciziei civile nr. 30/22 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a declarat recurs intimata Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin reprezentant legal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, arată că potrivit art. 23 din contractul de leasing financiar nr. din data de 2 nov. 2001, încheiat între SC LEASING SRL în calitate de locator și SC SA în calitate de utilizator, locatorul se obligă să asigure utilizatorului posibilitatea de a-și alege obiectul de leasing și de a negocia cu acesta din urmă contractul de vânzare-cumpărare.
Mai arată recurenta că utilizatorul a avut posibilitatea de a cumpăra bunurile ce au constituit obiectul contractului prin încheierea cu proprietarul a unui contract de vânzare-cumpărare.
Astfel, în situația în care acesta nu a prezentat un astfel de contract de vânzare-cumpărare prin care să dovedească că a devenit proprietara bunurilor, ulterior, s-a instituit sechestru asigurător, fiind considerat proprietar debitoarea SC LEASING SRL
De asemenea, recurenta invederează că mențiunile din sentința civilă nr. 166/2005 a Tribunalului Dâmbovița, cu privire la proprietara utilajelor din contractul de leasing, nu pot constitui un titlu care să ateste proprietatea reclamantei asupra bunurilor în speță.
În final, s-a solicitat admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Intimata contestatoare SC SA Târgoviște prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că prin sentința civilă nr. 166/2005 a Tribunalului Dâmbovițas -a stabilit cu autoritate de lucru judecat că bunurile ce fac obiectul contractului de leasing fac parte din patrimoniul său.
De asemenea, acesta a invederat că prin sentința civilă 156/2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost anulat procesul-verbal de sechestru nr. 13205/19 aprilie 2007 întocmit de ANAF - -DR, astfel că decizia nr. 13171/ 18.04.2007 nu mai are obiect, iar pe de altă parte menținerea măsurilor asigurătorii ar fi prejudiciat alți creditori.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs formulate și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cum bine a motivat instanța de apel, prin sentința civilă irevocabilă nr. 166/20 oct. 2005 a Tribunalului Dâmbovițas -a stabilit cu autoritate de lucru judecat că bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. /2 nov. 2001 fac parte din patrimoniul societății contestatoare.
Stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat proprietara bunurilor, Tribunalul Dâmbovița în mod egal și temeinic a procedat la admiterea contestației și anularea deciziei nr. 13171/18 aprilie 2007 emisă de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor.
Așa fiind, văzând și dispoziția art. 312 ( 1) Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, declarat de intimații Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,--40, sector 6, împotriva deciziei civile nr.30 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea SC SA Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 mai 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./
Tehnored./grefier MC
2 ex. / 2 iunie 2008.
f-
- Judecătoria Târgoviște
a-
, - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
