Obligație de a face. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 503
Ședința publică din data de 13 mai 2008.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva deciziei civile nr. 49/1 febr. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comune, sat, județul
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind recurentul-pârât Statul român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul având cuvântul depune la dosar înscrisuri, respectiv decizia civilă nr. 375/11 aprilie 1978 pronunțată de Tribunalul Județean D, adresa nr. 8419/5 martie2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, petiție adresată Ministrului de Interne al României, adresa nr. N/1173/7 iulie 1992 -dosar nr. 9250/1997 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de solicitarea recurentului din motivele de recurs în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, și luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile nr. 49/1 febr. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală. Depune concluzii scrise nedactilografiate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamantul chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului de a-i restitui armele de vânătoare, marca IJ 58 seria C -21116, calibru 6/2 și marca, seria -, calibru 20/2, sau în subsidiar, de a obliga pârâtul să-i achite contravaloarea acestor arme, având în vedere valoarea lor de la data executării sentinței civile ce se va pronunța.
În motivarea cererii s-a arătat că prin abuz, organele fostei miliții comuniste, prin adresa nr. 88491/2 martie 1987, i-au făcut cunoscut că i s-a retras autorizarea de a mai deține armă de vânătoare și i-au anulat permisul de armă, motivând că nu îndeplinește condițiile având interdicție de la securitate. mai arătat reclamantul că a fost obligat să predea arma la organele miliției datorită temerii fostei securități că adoptă o poziție dușmănoasă față de politica partidului și că în anumite ocazii ar fi făcut afirmații că ar dori să-și răzbune tatăl, care a suferit de pe urma regimului comunist, astfel cum a rezultat și din Raportul Inspectoratului Județean D al Ministerului d e Interne Securitatea din 14 aug. 1976.
Prin sentința civilă nr. 2037/23 mai 2007, Judecătoria Târgoviștea admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 10.534,33 lei, la care se aplică indicele de inflație pe perioada februarie 2006 la data plății, reprezentând contravaloarea a două arme de vânătoare tip IJ 58, serie C - 21116, calibru 6/2 și tip, seria -, calibru 20/2, confiscate nelegal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost lipsit de exercitarea atributului proprietății asupra celor două arme de vânătoare pentru care a făcut dovada deplină a dreptului de proprietate, încălcându-se dispozițiile art. 480 cod civil și că măsura confiscării a fost nelegală.
S-a mai reținut că cele două arme nu au putut fi identificate ca aflându-se
în proprietatea statului și că pârâtul trebuie să fie obligat la plata contravalorii bunurilor iar contravaloarea a fost stabilită de raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 5825/2005.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, susținând că prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamantul nu a adus în sprijinul solicitărilor sale nici o dovadă că bunurile au fost confiscate abuziv, neexistând nici o hotărâre judecătorească care să confirme acest fapt sau să dispună reabilitarea reclamantului, că armele au fost confiscate ca urmare a săvârșirii unor fapte penale așa cum rezultă din raportul din 14 aug. 1976, că nu s-a acordat importanță identificării și citării în cauză a unității deținătoare a armelor confiscate, că acțiunea nu este scutită de plata taxei de timbru, că deținerea și restituirea armelor este guvernată de prevederi speciale și că modul de evaluare a bunurilor revendicate nu a ținut cont de vechimea și starea armelor confiscate, fiind luată de bună credință valoarea precizată de reclamant.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.49/1 febr. 2008 respins apelul declarat de pârât, menținând sentința civilă nr. 2037/23 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din nota de analiză și raportul întocmit de Inspectoratul Județean D al Ministerului d e Interne - Securitate din 14 aug. 1976 a rezultat că reclamantul intimat a fost supus urmăririi informative întrucât desfășura activitate de propagandă dușmănoasă împotriva orânduirii de stat, ocazie cu care s-a stabilit și faptul că acesta s-ar ocupa cu braconajul.
S-a mai reținut că sub acoperirea cercetărilor pe linie de miliție s-a efectuat percheziție la domiciliul reclamantului și s-a acționat pentru ridicarea permisului de port armă și muniția pe care o poseda.
Prin urmare, în cauză nu s-a putut face dovada că reclamantul ar fi săvârșit o faptă de braconaj și confiscarea celor două arme s-a făcut în mod abuziv în cadrul măsurilor dispuse de Ministerul d e Interne datorită faptului că reclamantul era considerat pe baza informațiilor primite, că ar fi avut o poziție ostilă față de orânduirea de stat.
Și cel de-al doilea motiv de apel potrivit căruia nu s-ar fi acordat nici cea mai mică importanță identificării și citării în cauză a unității deținătoare, s-a constatat ca fiind neîntemeiat.
Astfel, s-a reținut că potrivit adresei nr. 88491/12 martie 1987 emisă de fosta Județeană, armele au fost depuse la magazinul de comercializare arme din cadrul AJVPS D și întrucât au devenit nevandabile au fost predate unității administrative, nefăcându-se nici o dovadă că unitatea respectivă ar fi beneficiat în vreun fel de aceste bunuri și prin urmare cum acestea nu au fost identificate ca existând în proprietatea statului, în mod corect acesta a fost obligat la plata contravalorii bunurilor mobile.
Referitor la cel de al treilea motiv de apel privind modul de evaluare al bunurilor s-a constatat că și acesta este neîntemeiat, motivându-se că și în situația în care evaluarea armelor nu a fost efectuată de un expert tehnic armurier din cauze obiective, valoarea stabilită de către expertul prețuitor în cadrul dosarului nr. 5825/2005 nu s-a făcut aleatoriu, ci având drept fundament atât descrierea bunurilor de către reclamant cât și alte informații deținute de expert.
Împotriva deciziei civile nr. 49/1 febr. 2008 a Tribunalului Dâmbovițaa declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, înregistrat la această instanță sub nr- la data de 2 aprilie 2008, criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs este acela că, instanța de apel și-a depășit competența de soluționare a cererii de restituire a armelor de vânătoare sau contravalorii acestora, stabilind în fapt că în anul 1976 reclamantul nu a săvârșit fapta de braconaj, iar confiscarea celor două arme s-a făcut abuziv în cadrul măsurilor dispuse de Ministerul d e Interne.
Astfel, s-a motivat nelegal că în cauză nu există o hotărâre judecătorească care să ateste acest fapt, reclamantul fiind cel care ar fi trebuit să prezinte o astfel de hotărâre judecătorească, neavând nici o legătură " invocarea activității dușmănoase față de regimul comunist" cu infracțiunea de braconaj.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de apel a ignorat solicitarea sa de a identifica unitatea deținătoare a bunurilor confiscate, neexistând nici o dovadă faptului că aceasta a beneficiat de aceste bunuri " întrucât au devenit nevandabile".
Un ultim motiv de recurs este acela că, este nelegală și motivarea instanței de apel cu privire la expertiza efectuată, recunoscând că evaluarea armelor nu s-a făcut de un expert specialist, în schimb a fost făcută pe baza " descrierilor reclamantului", statul român fiind obligat la plata unor despăgubiri nejustificate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul era semnalat în epoca trecută că ar fi adoptat o poziție ostilă față de politica partidului și statutului și că s-ar fi ocupat cu braconajul împreună cu fratele său, iar ridicarea armelor în discuție, s-a făcut în baza unui raport și a unei note de analiză a fostelor organe de securitate și nu în baza unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, din documentația depusă la dosar rezultă că aceste arme au fost ridicate de organele de poliție și nu confiscate printr-o hotărâre de condamnare a reclamantului la infracțiunea de braconaj.
Și al doilea motiv de recurs este nefondat.
Astfel, cum bine a reținut instanța de apel armele au devenit nevandabile, predate unității administrative și ulterior topite ( fila 46, dosar 5825/2005 a Judecătoriei Târgoviște - raport de expertiză).
Și ultimul motiv de recurs se constată ca fiind nefondat, deoarece evaluarea în discuție s-a făcut de către un expert prețuitor în evaluări bunuri mobile,care a procedat la verificarea prețurilor de pe lista societății L SRL, care vinde arme de vânătoare și la care a aplicat coeficientul de uzură.
Împrejurarea că armele au devenit ulterior nevandabile reprezintă o altă problemă, a cărei motivație nu se cunoaște.
Pe de altă parte, instanța a făcut suficiente demersuri în vederea evaluării armelor de către un armurier, însă fără rezultat.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat, declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva deciziei civile nr. 49/1 febr. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comune, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored./grefier MC
2 ex./6 iunie 2008.
f-
- Judecătoria Târgoviște
a-
, - Tribunalul Dâmbovița.
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
