Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 684/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 684
Ședința publică din data de 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.593 din data de 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-, -.A,.1,.5, județul P, domiciliat în P,-,.2..B,.40, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți, ambii prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, declarat și motivat în termen, iar pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune în xerocopie adresele cu nr.830 din data de 05.02.2008 și nr.831/ 05.02.2008 emise de SA-Direcția Corporative-Juridic privind salariul de bază mediu pe unitate.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SA, avocat pentru intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar într-un
al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se acorda salariul de bază mediu pe SA comunicat prin adresele depuse la dosar.
Mai solicită ca în cuprinsul hotărârii să se menționeze dacă sumele sunt brute sau nete.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că în mod legal instanța de fond a apreciat termenul de 3 ani în care a fost formulată acțiunea având în vedere că este vorba despre drepturi salariale.
Mai arată că este susținerea recurentei-pârâte că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază întrucât nu s-a făcut dovada în acest sens.
Cât privește adresa referitoare la valoarea salariului de bază mediu pe societate, consideră că nu poate fi avută în vedere deoarece nu este rezultatul negocierilor directe dintre patronat și sindicat.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, iar în cazul modificării sentinței să se menționeze dacă sumele sunt brute sau nete, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-pârâți și depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând un salariu mediu de bază pe societate pentru sărbătorile de C și de Paște 2005-2006, actualizarea acestora conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați ai SA B-Sucursala Cercetare P din anul 1991, respectiv 1993, până în luna ianuarie 2007, iar potrivit contractului colectiv de muncă pe lângă salariul lunar erau îndreptățiți la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, în sensul
că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în situația neexecutării Contractului Colectiv de Muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Prrecizând acțiunea, reclamanții au solicitat admiterea acesteia și obligarea pârâtei la plata sumei de 6500 lei pentru fiecare reclamant reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, 343,4 lei pentru fiecare reclamant, actualizarea sumei în raport de indicele de inflație și 324,7 lei pentru fiecare reclamant, dobânda legală calculată pentru suma datorată pentru neplata la termen, calculate la salariul mediu pe societate, precum și la cheltuieli de judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.593 din 18 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora drepturile salariale cuvenite, respectiv pentru 5170 lei reprezentând prima de C și Paște pe anii 2005, 2006 iar pentru 5170 lei reprezentând prima de C și Paște pe anii 2005, 2006, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, câte 200 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către slariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
A apreciat instanța că, susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, nu poate fi reținută, întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă.
Față de considerentele mai sus arătate, instanța de fond a constatat că acțiunea introdusă la data de 28.01.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004-2006 a fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, iar în baza art.137 Cod procedură civilă a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut de către tribunal că reclamanții au fost încadrați la SA, contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP se prevede că vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003,
suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bgază al fiecărui salariar.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale, astfel că drepturile salariale ale acestora se ridică la suma de 5170 lei, reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005, 2006 și C pentru anii 2005, 2006.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimaților este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimaților-reclamanți este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a
suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a mai arătat că prima instanță nu a observat că valoarea unei suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, sens în care a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
În subsidiar, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu luarea în considerare a ultimului motiv de recurs.
Reclamanții și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunile conexe sunt prescrise și trebuie respinse ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1
prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuia respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunile reclamanților au fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunilor în condițiile în care acestea au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele totalizând 5170 lei, reprezentând prime C și paște pentru 2005,2006, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, depusă în copie la dosarul de fond (fila 63), la care prima instanță nu face însă nici o referire, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1150 lei pentru luna noiembrie 2006, 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la 3984 lei brut reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006 și 1160 lei primă C 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.593 din data de 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în P,-, -.A,.1,.5, județul P, domiciliat în P,-,.2..B,.40, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la 3984 lei brut reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006 și 1160 lei primă C 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./28.05.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
