Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva Sentinței Civile nr. 104/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacată, în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele arătate pe larg prin cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr.104/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și-n consecință au fost obligați pârâții la actualizarea drepturilor salariale, deja acordate reclamantei, prin menținerea coeficienților de multiplicare avuți anterior, la data preluării acesteia de la Curtea de Conturi, respectiv 13,00 și 17,000 de la data intrări în vigoare a OUG nr.27/2006, în funcție de rata inflației, de la data nașterii fiecărui drept salarial, în parte, și până la data când au fost executate.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că potrivit actelor normative mai sus menționate, reclamantei i-au fost deja recunoscute drepturile bănești, reprezentând diferențe salariale rezultate în urma aplicării noilor coeficienți de multiplicare.
Pentru a pronunța această sentință,Curtea a reținut că reclamanta, urmare a preluări sale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, conform prevederilor OUG nr.53/2005, aprobate prin Legea nr.311/2001, beneficia de o salarizare cu un coeficient de multiplicare corespunzător salarizări de la Curtea de Conturi.
Instanța de fond a mai observat că această situație a fost de altfel remediată prin Ordinul nr.481/27.02.2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus modificarea ordinului de salarizare emis inițial, la data preluării sale de la Curtea de Conturi cu menținerea coeficienților de multiplicare avuți anterior, respectiv 13 de la data de 26.07.2005 și coeficientul de multiplicare 17 de la data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006.
Așa cum a recunoscut și pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție aceste drepturi salariale i-au fost acordate fără însă a fi actualizate cu indicele de inflație.
Referitor la acest aspect, în privința actualizări drepturilor in discuție, devenind incidente dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii, sumele deja acordate reclamantei vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data nașterii fiecărui drept salarial în parte și până la data când au fost executate. Prejudiciul s-a produs în momentul în care, deși coeficienții de salarizare anterior menționați au constituit un drept salarial câștigat, nelegal reclamanta a fost privată de aceste drepturi. Reclamanta este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic nu adaugă nici o penalizare la sumele acordate, ci are menirea doar a le conserva astfel încât aceste sume să aibă valoarea reală din momentul în care ele ar fi trebui achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale.
Împotriva sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție in data de 21.01.2009 și trimis spre soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA, ca efect al pronunțării Deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale a României,prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului, care in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legilor speciale de salarizare a judecătorilor și procurorilor, prin respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii,in contextul in care reclamanta era ținută să respecte prevederile OUG nr. 177/2002 și cele ale OUG nr. 27/2006,care prevăd o procedura specială pentru introducerea contestațiilor împotriva modului de stabilire de către angajator a drepturilor salariale,in termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Soluția primei instanțe a fost criticată de recurent și sub aspectul modului de soluționare a fondului, cu precizarea că emiterea ulterioară a Ordinului nr. 481/2008 al Procurorului General prin care s-a modificat ordinul inițial de salarizare al intimatei nu reprezintă o recunoaștere implicită a pretențiilor ci s-a datorat practicii instanțelor in litigii similare, insă acesta nu justifică și plata diferențelor de drepturi salariale.
Ministerul Publica susținut că in mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate,actualizate cu rata inflației,in situația in care ministerul d e resort,ca instituție bugetară nu poate să înscrie in bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Intimații nu s-au prezentat in instanță și nu și-au formulat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că au fost citați cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 /pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Curtea observă că intr-adevăr,prevederile art. 36 din OUG nr.27/2006 conțin o procedură specială obligatorie,in care contestațiile împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale sunt supuse unui termen legal imperativ de 15 zile, fiind date în competența unor instituții limitativ enumerate de legiuitor,ale căror hotărâri sunt supuse la rândul lor controlului judiciar al instanțelor de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București sau, după caz, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu toate acestea, normele invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ nu sunt aplicabile in cazul concret al speței de față, pentru simplul motiv că titulara acțiunii s-a adresat instanței pentru valorificarea unor drepturi salariale pretins cuvenite in temeiul prevederilor Legii nr. 53 /2003 privind Codul muncii și nu in baza legilor speciale de salarizare la care pârâtul recurent a făcut referire in cererea de recurs.
Cu alte cuvinte, în privința pretențiilor ce constituie obiectul cererii de chemare in judecată, susținute de aplicarea prevederilor de drept comun ce reglementează instituția transferului in dreptul muncii,reclamanta nu contestă modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de OUG nr. 27/2006, astfel că premisele art. 36 din actul normativ nu sunt îndeplinite.
În concluzie, cum pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un raport de muncă stabilit intre procuror și parchetul la care aceasta activează,Curtea apreciază că singurul termen pe care autoarea acțiunii este ținută să îl respecte este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c) din Codul Muncii,respectiv termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Excepția tardivității a fost corect respinsă de prima instanță,iar motivul de recurs al pârâtului constând in ignorarea prevederilor actelor normative speciale de salarizare a magistraților nu este întemeiat.
In privința celui de-al doilea motiv de recurs,Curtea constată că reclamanta a sesizat instanța de judecată cu acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând diferențe de indemnizație care nu i-au fost stabilite corect prin aplicarea coeficientului de multiplicare greșit de la data transferului din funcția de procuror financiar în cadrul Curții de Conturi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Ori,acestea fiind in linii mari limitele investirii, Curtea reține că în mod corect se pretinde incidența prevederilor legale care stabilesc nivelul indemnizației și a coeficientului de multiplicare avut la Curtea de Conturi, în speță fiind vorba de un transfer între cele două instituții - angajatoare ale reclamantei, iar drepturile salariale primite anterior transferului trebuie menținute fără a se proceda la diminuarea acestora.
Susținerile recurentului cu privire la aplicarea indemnizațiilor și a coeficientului de multiplicare conform magistraților de la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale sunt nefondate, întrucât sintagma "preluare" din conținutul G nr. 177/2002 cu modificările și completările din Legea nr. 347/2003 nu determină aplicarea unui alt nivel de salarizare decât cel pe care reclamanta l-a avut anterior "transferului", diminuarea drepturilor salariale nefiind permisă și în contradicție cu dispozițiile art. 169 Codul muncii.
In fine,Curtea observă că, prin ultimul motiv de recurs, referitor la lipsa unui cadru juridic menit să determine alocarea fondurilor necesare executării deciziei contestate, Ministerul Public nu face altceva decât să susțină că obligațiile stabilite in sarcina sa prin hotărâri judecătorești definitive sunt nelegale,imposibile și nu pot fi executate și că aceste susțineri îndreptățesc instanța de recurs să conchidă că autorul recursului contestă autoritatea de care trebuie să se bucure intr-un stat de drept o hotărâre judecătorească definitivă,chiar dacă prin aceasta se constată o creanță in sarcina autorităților publice. Aceste argumente sunt cu atât mai discutabile cu cât instanța de fond a explicat in mod corect natura juridică a actualizării pretențiilor reclamantei, instituție reglementată de art. 371 ind.2/pr.civ., cu rolul de a preîntâmpina pierderea creditorului datorită devalorizării monedei in care se face plata.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului, cu consecința evidentă a menținerii dispozițiilor sentinței atacate,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva Sentinței Civile nr. 104/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, pt.JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează Vicepreședinte semnează Vicepreședinte
Pt.GREFIER,
în concediu de odihnă
semnează grefier șef
Red. /27iulie 2009
Tehnored / / iulie 2009/2 ex
Prima instanță: și - Curtea de APEL TIMIȘOARA
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Dumitru
