Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1010
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-,.3,.D,.5, județul S, împotriva sentinței civile nr.798 din13 aprilie2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat G, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate SC - M SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a înmânat apărătorului recurentului copie de pe întâmpinarea depusă la dosar de pârâta intimată.
Apărătorul recurentului a solicitat acordarea unui termen pentru a depune la dosar o adeverință pentru a face dovada că recurentului i s-a refuzat de către angajator eliberarea carnetului de muncă. De asemenea, a precizat că a formulat o cerere către ITM S, la care nu a primit încă răspuns, pentru ca această instituție să-și exprime punctul de vedere cu privire la refuzul angajatorului în eliberarea carnetului de muncă.
Instanța a respins probele cu înscrisuri solicitate ca neutile în soluționarea cauzei și constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru reclamantul recurent, a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței, pentru motivul prevăzut la art.304 pct.1 și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a arătat că soluția criticată a fost pronunțată după casare cu trimitere, de către aceeași judecători care s-au mai pronunțat odată în aceeași cauză și chiar dacă instanța și-a declinat competența pentru a se dispune astfel, cauza a fost examinată sub aspectul naturii juridice a sumei pretinse, iar în rejudecare a examinat fondul în raport de dispozițiile art.296 codul muncii creând premisa incompatibilității prev. de art.24 cod procedură civilă. Sub aspectul motivului prev. de art.304 pct.9 cod procedură civilă a arătat că, deși legislația muncii nu prevede explicit că persoanele care nu posedă carnet de muncă nu pot fi încadrate în muncă, față de prevederile art.29 din Codul muncii precum și față de obligația prezentării carnetului de muncă la agenția teritorială de ocupare a forței de muncă pentru obținerea repartiției necesare la încadrarea în muncă, lipsa carnetului de muncă constituie un delict cauzator de prejudiciu la care se referă art.998 codul civil.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 9.06.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei "- M" SA I la plata sumei de 7860 lei, reprezentând salariul minim pe economie pentru perioada 1.10.2006 - 31.01.2008, perioadă în care nu s-a putut angaja în funcția de conducător auto, în care este calificat, din vina exclusivă a pârâtei, care la încetarea raporturilor de muncă a refuzat în mod abuziv să-i elibereze carnetul de muncă completat la zi.
Prin sentința nr. 1451 din 15.09.2008 Tribunalul Suceava - Secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, susținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, dat fiind că, raportat la obiectul pretențiilor recurentului, competența materială de soluționare a litigiului revine Tribunalului Suceava și nu Judecătoriei Iași.
Prin decizia civilă nr.1575 din 11.11.2008, Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul și a casat sentința tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art.8 din Decretul nr.92/1976, dat fiind că reclamantul se află deja în posesia unei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr.5003 din 30.11.2007 a Judecătoriei Suceava ), prin care pârâta a fost obligată să restituie reclamantului carnetul de muncă și că prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul prevederilor Codului muncii, reclamantul solicitând antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, în temeiul art. 269 din Codul muncii, așa încât competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava - Secția civilă - complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 5.01.2009, ocazie cu care reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că suma pretinsă prin cererea introductivă reprezintă daune echivalente cu salariul minim pe economie pentru muncitori calificați, respectiv conducători auto, pentru perioada 1.10.2006 - 31.01.2008, deoarece în această perioadă a fost în imposibilitate de a se angaja în lipsa carnetului de muncă ce i-a fost restituit abia la 31.01.2008.
Prin sentința civilă nr.798 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaar espins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că declarațiile martorilor audiați nu sunt concludente în cauză deoarece din conținutul acestora nu rezultă în concret faptul că reclamantul s-ar fi adresat vreunei societăți în vederea angajării fiind refuzat ca urmare a imposibilității prezentării carnetului de muncă. De asemeni nu se specifică nici momentul și nici numele vreunei societăți care să-și fi exprimat refuzul la angajare din motivul indicat de reclamant.
Pe de altă prima instanță a reținut că, potrivit art.2 alin.1 din HG161/2006, încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit prevederilor Legii nr.53/2003 numai prin încheierea unui contract individual de muncă în temeiul căruia, persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu. Din interpretarea alin.1 al art.296 din Codul muncii rezultă că doar pentru dovedirea vechimii în muncă este necesar carnetul de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.1 și 9 cod procedură civilă susținând că hotărârea a fost pronunțată de judecători incompatibili, iar pe fondul cauzei arătând că se justifică admiterea acțiunii față de prevederile art.29 din Codul muncii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 cod procedură civilă, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art.24 cod procedură civilă.
Astfel, judecătorii care au pronunțat hotărârea recurată au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat sentința civilă nr.1451/2008 a Tribunalului Suceava, însă prin această hotărâre nu s-a soluționat și nici cercetat fondul cauzei, soluția vizând exclusiv excepția necompetenței instanței.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea îl constată întemeiat.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în meseria de conducător auto până la data de 1.10.2006 când i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Datorită refuzului unității de a-i restitui carnetul de muncă, reclamantul a chemat-o în judecată, prin sentința civilă fiind obligată aceasta să-i elibereze carnetul de muncă, fapt realizat la data de 31.01.2008, conform dovezii depuse la dosar (fila 8 dosar fond).
Din declarațiile martorilor și G rezultă că în această perioadă reclamantul a făcut demersuri în vederea încadrării în muncă, însă acest lucru nu s-a realizat întrucât nu se afla în posesia carnetului de muncă.
Dispozițiile legale în materie (art.4 din Decretul nr.92/1976) prevăd obligația angajatului de a depune carnetul de muncă cu ocazia reîncadrării în muncă sau în cazul încadrării prin transfer.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că reclamantul a dovedit că prin refuzul unității pârâte de a-i restitui carnetul de muncă în perioada 1.10.2006 - 31.01.2008 a fost prejudiciat material de aceasta, fiind date condițiile răspunderii patrimoniale prevăzută de art.269 alin.1 din Codul muncii.
Cât privește întinderea prejudiciului, se constată că pretențiile reclamantului nu au fost dovedite în limita sumelor solicitate, reprezentând salariul minim pentru muncitori calificați, acestea urmând a fi acordate în conformitate cu dispozițiile art.159 alin.1 din Codul muncii, care garantează salariul de bază minim brut pe țară pentru un program normal de muncă, sens în care se justifică admiterea în parte a acțiunii.
Pentru motivele arătate, Curtea va admite recursul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 și 3 raportat la art.304 pct.9 cod procedură civilă și modificând în totalitate sentința atacată va dispune în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-,.3,.D,.5, județul S, împotriva sentinței civile nr.798 din13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în totalitate sentința civilă nr.798 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava în sensul că:
Admite în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC - "M" SA
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând echivalentul salariului de bază minim brut pe țară pentru perioada 01.10.2006 - 31.01.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 18.09.2009
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
