Drepturi salariale (banesti). Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1014
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta TOTAL SRL I prin avocat, din municipiul I,-, --5,. C4,. 1,. 4, împotriva sentinței nr. 751 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei-recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul-intimat a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 5 martie 2009 și completată ulterior, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC " Total"SRL I, plata drepturilor salariale restante pentru decembrie 2008, ianuarie, februarie și martie 2009, bonuri de masă pentru perioada martie 2008 - martie 2009, daune morale în cuantum de 300 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat pe postul de muncitor necalificat, cu contract de muncă înregistrat la ITM I sub nr.- la data de 28 martie 2008, însă pentru activitatea prestată nu și-ar fi încasat încă drepturile salariale restante.
În drept, reclamantul nu a indicat temeiul juridic al pretențiilor sale, dar față de motivele de fapt expuse, instanța a constatat că acesta este reprezentat de art.166 codul muncii.
Prin întâmpinare, (fila 28 dosar) pârâta SC " Total"SRL I, a recunoscut că nu achitase integral drepturile salariale reclamantului și că prin dispoziția de plată pe care a atașat-o dosarului i-ar fi plătit suma de 900 lei, reprezentând drepturi salariale pentru luna noiembrie și avansul pentru decembrie 2008, precum și parțial drepturile aferente lunii ianuarie 2009.
Prin sentința civilă nr.751 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea, obligată pârâta să plătească reclamantului: 313 lei net diferența de drepturi salariale pentru luna decembrie 2008; 287 lei net, diferență drepturi salariale pentru luna ianuarie 2009; 282 lei net, diferență drepturi salariale pentru luna februarie 2009; 284 lei net, diferență drepturi salariale pentru luna martie 2009; 300 lei, cu titlu de daune morale; 24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect acordarea bonurilor de masă pentru perioada martie 2008 - martie 2009.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În speță, însăși pârâta a arătat că nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată privind drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru munca prestată în intervalul decembrie 2008, ianuarie, februarie și martie 2009.
Astfel, așa cum rezultă din statele de plată aflate la dosar, semnătura reclamantului se regăsește doar pe statul de plată care cuprinde lichidarea lunii decembrie 2008 și statul aferent avansului pentru luna ianuarie 2009.
De altfel și Iac onstatat prin actul de control întocmit la 16 februarie 2009 (5 dosar), că angajatorul are de plătit aceste restanțe.
Art.161 alin.1 codul muncii prevede: "Salariul se plătește în bani, cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă".
Prin urmare, nefiind îndeplinită obligația prevăzută de lege, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 313 lei (net) reprezentând diferență drepturi salariale pentru luna decembrie 2008, 287 lei net pentru luna ianuarie 2009, 282 lei pentru luna februarie și 284 lei pentru luna martie 2009.
În ceea ce privește acordarea bonurilor de masă, s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada acordării acestora de către unitate celorlalți salariați și nici a existenței unui temei juridic în acest sens, astfel încât acest capăt de cerere a fost respins, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.142/1997 privind tichetele de masă nu instituie o obligație în sarcina angajatorilor de a acorda tichetele ci, conține doar norme juridice permisive.
Instanța a apreciat ca fiind fondat capătul de cerere privind acordarea de daune morale în cuantum de 300 lei, în situația în care restanțele salariale sunt acumulate de mai mult timp în urmă și cuprind drepturile aferente unui interval îndelungat, respectiv 4 luni. Or, salariul constituia singura sursă de venituri - așa cum susține reclamantul - "de sărbători neavând nimic pe masă" și fiind la "limita supraviețuirii".
În context, prin neîndeplinirea obligației de plată a salariului aferent muncii prestate, pârâta a lezat drepturile nepatrimoniale subiective ale reclamantului la onoare și demnitate, producându-i un stres major cu privire la asigurarea mijloacelor de subzistență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC " Total"SRL I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că a achitat integral reclamantului salariile aferente lunilor noiembrie, decembrie și ianuarie rămânând de achitat numai suma de 421 lei pentru luna februarie și salariul integral aferent lunii martie, respectiv 488 lei.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii de recurs recurenta a depus la dosar în copie dispoziția de plată; state de plată și contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul (fila 5-17).
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Articolul 163 alin.1 din codul muncii dispune ca plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
La fila 5 dosar recurs este depusă în copie dispoziția de plată pentru suma de 900 lei reprezentând: 432 lei salariu noiembrie; 120 lei avans decembrie; 287 lei - ianuarie și 61 lei pentru luna februarie.
Lichidarea pentru luna decembrie 2008, în cuantum de 313 lei, a fost achitată reclamantului, așa cum rezultă din statul de plată depus în copie la fila 9 dosar recurs, stat de plată care poartă semnătura reclamantului.
Suma de 200 lei reprezentând avans pentru luna ianuarie 2009 a fost achitată reclamantului după cum rezultă din statul de plată recurat depus în copie la fila 10 dosar recurs.
Pentru luna februarie 2009 reclamantul trebuia să primească cu titlu de drepturi salariale suma de 482 lei așa cum rezultă din statele de plată depuse în copie la filele 12-13 dosar recurs.
Aceste state de plată nu sunt semnate de către reclamant iar prin dispoziția de plată depusă în copie la fila 5 dosar recurs se face dovada plății către reclamant numai a sumei de 61 lei din totalitatea drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009.
Astfel, pentru luna februarie 2009 recurenta pârâtă trebuie să mai achite reclamantului intimat, cu titlu de drepturi salariale, suma de 421 lei (482 lei - 61 lei).
Pentru luna martie 2009 reclamantului i se cuvine, cu titlu de drepturi salariale, suma de 488 lei, așa cum rezultă din statele de plată depuse în copie la filele 14-15 dosar recurs.
Aceste state de plată nu poartă semnătura reclamantului și nici prin alte documente justificative recurenta pârâtă nu a făcut dovada plății acestor drepturi salariale.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.154 alin.1 și 2 din codul muncii, potrivit cu care, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă,fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani, reține Curtea că reclamantul intimat trebuie să primească de la pârâta recurentă suma de 909 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor februarie - martie 2009 (421 lei februarie + 488 lei martie).
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.3041cod procedură civilă și art.312 alin.1 din același act normativ, urmează ca instanța să admită recursul, să modifice în parte sentința civilă atacată și să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 909 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor februarie - martie 2009, respingând cererea de plată a celorlalte drepturi salariale ca nefondată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta TOTAL SRL I prin avocat, din municipiul I,-, --5,. C4,. 1,. 4, împotriva sentinței nr. 751 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.751 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 909 lei cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor februarie - martie 2009.
Respinge cererea de plată a celorlalte drepturi salariale ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:-
2 ex. 4 septembrie 2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
