Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1135/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr. 757,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1135
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanți, G, (), și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 84 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ambii cu sediul în P,-, județul și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că moștenitorii legali ai recurentului reclamant, și au depus la dosar cerere prin care solicită ca drepturile ce se cuveneau recurentului reclamant să fie transferate acestora, întrucât, și ea moștenitoare a acestuia, a renunțat în favoarea primelor două la drepturile succesorale ce i se cuveneau. Au depus în acest sens în copie, Încheierea de autentificare nr. 3770 din 18 decembrie 2008 - Declarație de renunțare la succesiune, certificat de deces, certificat de căsătorie și carte de identitate .
Curtea având în vedere înscrisurile depuse la dosar filele 69 - 75, dispune introducerea în cauză numitelor și în calitate de moștenitori legali ai recurentului reclamant, după care, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, și după deliberare pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanții, G, (), au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sporului de lucru la calculator de 15% calculat la salariul de bază începând cu data de 01.04.2006 și în continuare până la încetarea calității de magistrat și personal auxiliar, reactualizarea acestor sume de bani conform indicelui de inflație până la data plății efective, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat reclamanții că sunt sau au fost salariați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova îndeplinind funcția de procurori și grefieri făcând parte din categoria magistrați și personal auxiliar de specialitate, funcții în baza cărora își desfășoară activitatea utilizând calculatorul.
Dispozițiile art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele și de spor de condiții deosebite, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, dispozițiile art. 48 din Legea nr. 50/1996, prevedeau ca pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de calculator de 15% din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Totodată, disp.art. 5 alin.1 din Legea nr. 53/2000, art. 38, 41 din Constituția României, art. 5 Codul muncii stabilesc principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii și anume la muncă egală plată egală.
Astfel, atât timp cât reclamanții în calitate de procurori și personal de specialitate fac parte din personalul instanțelor judecătorești aparținând Ministerului Public, iar acestea nu încasează sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare, periculoase, spor încasat de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și de salariații din cadrul Ministerului Justiției, înseamnă că are loc o discriminare între reclamanți în calitate de procurori și personal auxiliar de specialitate și ceilalți salariați-personal auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerului Justiției, Ministerului Public, deoarece, prin încasarea acestui spor de către salariații ce îndeplinesc aceleași funcții și care fac parte din cadrul acelorași instituții, aparținând Ministerului Justiției, Ministerului Public și neîncasarea acestuia de către salariații îndeplinind aceleași funcții la nivelul instanțelor judecătorești, parchetelor ce alcătuiesc Ministerul Justiției, Ministerul Public, instituie un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de salariu-personal auxiliar de specialitate, creându-se o inechitate prin favorizarea unor salariați și defavorizarea altora.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că atribuțiile sale privesc elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că, între reclamanți și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă, care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că în situația în care se va admite cererea reclamanților, acest minister trebuie să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Totodată, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, învederând că la data de 16.07.2008 a intrat în vigoare Decizia nr. 821 din 3 iulie a Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din OG137/2000 sunt neconstituționale.
S- mai precizat că în cauza de față lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea sporului de lucru la calculator de 15% magistraților și personalului auxiliar de specialitate, în schimb există o diferențiere radicală între veniturile nete lunare ale reclamanților și veniturile nete luare ale altor funcționari care beneficiază de acest spor.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 15% pentru lucru la calculator, în condițiile în care acordarea sporului solicitat de către aceștia nu este prevăzut în legislația în vigoare.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită acordarea sporului începând cu data de 1.08.2005, până la zi și în continuare.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința civilă nr. 84 din 25 noiembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Eonomiei și Finanțelor și a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât acest minister are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă ce ar putea justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pe fondul cauzei s- apreciat că sporul de calculator solicitat de către reclamanți reprezintă, în fapt, un spor de muncă pentru condiții deosebite de muncă care era menționat de disp.art. 48 din Legea nr. 50/19996.
Ulterior, prin art. 22 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, locurile de muncă și categoriile de personal pentru care se acordă acest spor de aprobă prin ordin al Ministerului Justiției pe baza unei expertize de specialitate.
Ca urmare, dispozițiile legale privitoare la acest spor nu pot fi interpretate în sensul obligativității acordării acestora, or, în cauză, nu s-a produs dovada unor condiții deosebite de muncă, ceea ce presupune efectuarea unei expetize.
De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 1(2) din Codul muncii, dispozițiile legilor speciale cum este și legea privind statutul personalului auxiliar se completează cu dispozițiile Codului muncii numai în măsura în care acestea nu conțin măsuri derogatorii.
Mai mult decât atât, Curtea a reținut că prin Decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat cu caracter obligatoriu că prevederile art. 1, art. 2 alin.(3) și art. 27 alin.(1) din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul instanțelor judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În consecință, dat fiind că în legislația ce reglementează drepturile salariale ale reclamanților nu e prevăzută posibilitatea acordării unor drepturi salariale pentru serviciul de permanență de care aceștia au făcut vorbire în acțiune, în aplicarea susmenționatei decizii nu se poate reține existența vreunei forme de discriminare a acestora față de alte categorii de salariați pentru care prin lege specială de salarizare s-a prevăzut acordarea unui spor pentru situația invocată, instanța neavând îndrituirea de a crea norme juridice sau de a le înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Mai mult decât atât, reclamanții au solicitat acordarea unui asemenea spor de lucru la calculator în condițiile în care în prezent aceștia beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr. 80/28.04.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se susține, în esență, instanța de fond a avut în vedere la motivarea hotărârii recurate faptul că sporul solicitat nu este prevăzut în legislație iar potrivit Ordinului Procurorului General nr. 80/2006 acestora li s- acordat deja un spor de 15% pentru condiții grele vătămătoare sau periculoase, avându-se în vedere prevederile art. 48 din Legea nr. 50/1996. Se arată că această motivare reflectă greșită interpretare normelor legale în materie, întrucât decizia 821/2008 Curții Constituționale dat dreptul instanțelor judecătorești de face aplicarea unor acte normative în vigoare, sau de a refuza aplicarea acestora, în așa fel încât să se evite crearea de discriminare între diverse categorii profesionale.
Acest spor nu trebuie confundat cu sporul pentru lucru în condiții vătămătoare sau periculoase care fost legiferat cu ani în urmă când sistemul dec lucru informatic nu era implementat la modul general, astfel încât nu se poate pune semnul egalității între aceste sporuri.
Se susține de asemenea că instanța de fond a ignorat sau a făcut greșită aplicare dispozițiilor OUG nr. 82/2004 și OG nr. 8/2007, astfel că s- ajuns la nerespectarea dispozițiilor art. 40 pct. 2 lit. din Codul muncii, care impune pârâților obligația de acorda toate drepturile salariale cuvenite.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor, Curtea va constata că acestea sunt nefondate.
Disp. art. 48 din 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins pretențiile reclamanților, în condițiile în care aceștia beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, propeorțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr. 80/28.04.2006.
Față de aceste considerente, Curtea văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți, G, (), - decedat prin moștenitori legali și și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 84 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, str.B-dul -, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ambii cu sediul în P,-, județul și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VN
Tehnored. VN/MD
2 ex/24.06.2009
dosar fond - al Curții de APEL PLOIEȘTI
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
