Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu domiciliul în municipiul B,-, -.C,. II,.6, județul B, împotriva sentinței nr. 1227 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, dosar nr. -.
La apelul nominal au lipsit pârâta recurentă și reprezentantul reclamantului intimat Inspectoratul Școlar al Județului
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr. 2750/40/3 mai 2006 și precizată ulterior, reclamantul Inspectoratul Școlar al Județului B, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor încasate necuvenit în valoare totală de 661, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 31.12.2004.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că începând cu data de 1 noiembrie 2003, funcționarii publici care îndeplineau funcții de execuție în cadrul Inspectoratului Școlar al Județului B au fost reîncadrați pe o funcție contractuală echivalentă.
În cauză, funcția de expert A clasa II gr. I deținută de pârâtă s-a transformat potrivit nr. 5325/2003, într-o funcție contractuală echivalentă, respectiv în referent de specialitate II, cu studii superioare.
În mod corespunzător, în grila de salarizare prevăzută de nr.OUG 191/2002, funcția de referent de specialitate III s-a încadrat în alte limite salariale. Astfel din statul de funcție de execuție existent la 1 noiembrie 2003 la Inspectoratul Școlar al Județului B, rezultă că aprobarea și avizarea s-a făcut cu mențiunea salariului de la noua funcție echivalentă, respectiv referent III.
Drept consecință, în opinia reclamantului, printr-o salarizare incorectă, pârâta a încasat necuvenit suma de 661 lei.
Greșeala a constat în păstrarea salariului anterior. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât răspunzător de aplicarea actelor normative privind salarizarea și echivalarea funcțiilor în instituția în care lucrează este serviciul de specialitate, iar în raportul audit nu se consemnează vreo vinovăție în sarcina sa.
Întrucât ea ca pârâtă a acceptat și nu a contestat această dispoziție consideră că aceasta reprezintă o anexă la contractul său de muncă, încât revenirea unilaterală a angajatorului asupra cuantumului salariului nu mai poate avea loc după ce munca a fost prestată.
Cât privește statul de funcții din 2003 depus de reclamantă la dosar, pârâta intimată consideră că nu poate constitui o probă în sprijinul pretențiilor formulate, întrucât, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă, nu a avut niciodată salariul menționat manual în acest document. De altfel, dacă aceasta ar fi trebuie să fie nivelul salariului său, atunci această sumă trebuia menționată în dispoziția nr. 60/2004 sau ar fi trebuit emisă o altă dispoziție care să corecteze eventualele greșeli, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin sentința civilă nr. 1227/1 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamantului Inspectoratul Școlar al Județului B în contradictoriu cu pârâta și în consecință a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 661 lei, reprezentând diferențele salariale încasate necuvenit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit ca temei juridic al acțiunii dispozițiile art. 272 din Codul muncii și aceasta, pentru că nu s-a pretins producerea de către pârâtă a unui prejudiciu material angajatorului, din vina și în legătură cu munca sa, pentru a putea fi antrenată, eventual, răspunderea patrimonială a pârâtei. În speță s-a invocat încasarea de către pârâtă a unor sume nedatorate, astfel încât s-a pus problema aplicării art. 272 1 din Codul muncii conform căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâta a încasat, cu titlu de salarii, sume mai mari decât cele cuvenite din reîncadrarea sa, începând cu data de 1.11.2003, în funcția contractual de referent de specialitate III - studii superioare.
Așa cum rezultă din cap. I pct. B4 al Anexei I B, începând cu data de 1.10.2003 pentru funcția de referent de specialitate gradul III - studii superioare, salariul de bază trebuie încadrat între minimul de 2.998.000 lei vechi și maximul de 6.013.000 lei vechi.
Ori potrivit mențiunii de la 68 din carnetul de muncă al pârâtei la data de 1.07.2003, aceasta era încadrată pe funcția de expert categoria A, clasa a II-a grupa I, începând cu data de 1.11.2003, trebuie încadrată, conform actelor normative anterior menționate și statului de funcții, într-o funcție contractuală de gradul respectiv, referent de specialitate III cu studii superioare.
Cu privire la salariul de bază pentru funcția contractuală echivalentă limitele salariului erau cuprinse între 2.998.000 lei vechi și maxim 6.013.000 lei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în cauză s-a strecurat o eroare atât în statul de funcții cât și în dispoziția nr. 60/2004, întrucât în perioada 1.11.2003 - 31.12.2003, pârâta trebuia să fie încadrată la un salariu de bază de 6.013.000 lei lunar, iar începând cu 1 ianuarie 2004 trebuia să primească, ca urmare a creșterii salariale de 6% prevăzută de nr.OUG 123/2003, un salariu de bază de 6.373.000 lei.
Această eroare este confirmată prin raportul de audit, care analizând modul de stabilire și de plată a salariilor începând cu 1 ianuarie 2004, a constatat că pârâta a primit în perioada 1 ianuarie - 1 octombrie 2004 un salariu de 6.888.327 lei în loc de 6.756.207 lei. Într-adevăr așa cum a precizat și pârâta, raportul de audiat nu a stabilit nici o vinovăție în sarcina sa pentru aceste erori, dar, este de remarcat, că nici reclamantul nu pretinde vreo culpă a acesteia sub acest aspect. De altfel art. 272 din Codul muncii nu presupune vinovăția salariatului, astfel încât obligația de restituire a sumei reprezintă o firmă de răspundere patrimonială ce se întemeiază pe "plata lucrului nedatorat".
Apărările pârâtei în sensul că angajatorul nu poate stabili în mod unilateral salariul, după ce munca a fost prestată a fost înlăturată, întrucât, potrivit art. 157 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege.
Așadar nu se poate pune în discuție un salariu stabilit prin negociere individuală sau/și colectivă și care nu poate fi modificat decât prin acordul părților ce l-au negociat, că se pune problema respectării dispozițiilor legii.
Cum cererea se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 1 lit. c Codul muncii, art. 272 Codul muncii îndrituiește reclamantul să solicite restituirea de către pârâtă a sumelor încasate necuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 31.12.2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor pârâta a arătat că soluția primei instanțe este dată cu greșita aplicare a legii, urmare a insuficientei analizări a apărărilor formulate în cauză.
În întâmpinarea depusă arată recurenta, a argumentat că ea nu are nici o vină pentru aplicarea greșită a actelor normative, încât răspunzătoare pentru recuperarea prejudiciului este persoana vinovată de nerespectarea legii în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În drept, operau dispozițiile art. 270 din Codul muncii, în sensul că atunci când angajatorul a suferit un prejudiciu patrimonial din vina și în legătură cu munca salariatului, răspunderea aparține salariatului vinovat.
Ca atare, în cauză, răspunderea principală opera în sarcina salariatului vinovat de greșita stabilire și echivalare a salariului și nu recurentei, în sarcina acesteia putându-se stabili o răspundere subsidiară.
Pe de altă parte, nr.OG 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv s-a stabilit obligativitatea serviciului de contabilitate și control financiar preventiv de a verifica legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice.
Așadar în cauză se impunea antrenată răspunderea șefilor Compartimentelor de specialitate și nu răspunderea sa.
În concluzie a solicitat, admiterea recursului modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și prevederile legale în materie curtea constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 270 din Codul muncii așa cum susține pârâta recurentă, ci dispozițiile art. 277 1 Codul muncii.
1 din art. 272 Codul muncii prevede că "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
La pct. "a" se prevede că salariatul a încasat sume necuvenite, cazul pendinte, când recurenta a beneficiat de suma de 661 diferență de salariu necuvenit.
De aceea, deoarece nu presupune vinovăția salariatului, obligația de restituire ce se naște în sarcina salariatului nu reprezintă o formă a răspunderii patrimoniale. Rațiunea de a fi a acestei obligații se întemeiază pe plata lucrului nedatorat.
Cum prima instanță a stabilit corect și legal starea de fapt și de drept în baza art. 312 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de pârâta, împotriva sentinței nr. 1227 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond.
ex. 2/3.03.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
