Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA S, cu sediul în--31, județul S, împotriva sentinței nr. 1426 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru pârâta recurentă și reclamantul intimat asistat de avocat -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a înmânat reprezentantei pârâtei recurente, duplicatul întâmpinării formulate de reclamantul intimat și constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente, dezvoltând motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației, ca nefondată, considerând că instanța de fond fără a examina cauza sub toate aspectele a apreciat în mod greșit că este vorba de o concediere colectivă, așa încât angajatorul avea obligația de a da curs dispozițiilor art. 69 și următoarele din Codul Muncii. Ori, concedierea contestatorului s-a făcut în temeiul disp. art. 65 din Codul Muncii, pentru motive care nu țin de persoana acestuia, (ci pentru motive economice) decizia fiind emisă legal cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile lucrătoare conform art. 73 din Codul Muncii.
Avocat - pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, considerând că nu sunt date nici unul dintre motivele prev. de art. 304 Cod proc. civilă, în cauză fiind vorba de o concediere colectivă din moment ce angajatorul a disponibilizat cel puțin 10% din angajați. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr- la Tribunalul Suceava, reclamantul, în contradictoriu cu SC SA Sas olicitat anularea deciziei nr. 168/8.08.2007, obligarea la plata drepturilor salariale aferente lunilor iulie și august 2007, a indemnizației de concediu de odihnă, a compensării bănești a două zile de concediu, la plata primei de vacanță, a tichetelor de masă pentru luna august și a contribuțiilor la bugetul de stat pentru lunile iunie, iulie, august.
Ulterior reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și plata daunelor determinate de concedierea ilegală.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că decizia atacată emisă de Consiliul de Administrație în baza unei hotărâri anterioare, nu are temei legal, nu a fost respectat termenul de preaviz și dată cu încălcarea art. 67 din Codul Muncii.
De asemenea nu i-a eliberat dovada achitării contribuțiilor la bugetul asigurărilor de stat.
În final, același reclamant a arătat că întrucât decizia nu a fost ștampilată de angajator, nu poate beneficia de ajutor de șomaj iar în realitate concedierea dispusă a fost o decizie de concediere colectivă și nu individuală.
În întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată cu motivarea că măsura concedierii reclamantului s-a dispus, urmare a hotărârii Consiliului de Administrație de reducere a personalului, nefiind efectuată în cauză o concediere colectivă ci individuală, fiind concediate de 23 persoane.
Aceeași pârâtă a arătat că măsura concedierii a fost dispusă urmare a situației financiare deficitară a societății, achitându-i-se contestatorului toate drepturile salariale pentru luna iulie 2007 și tichetele de masă pentru luna august, celelalte drepturi salariale fiind incluse în lichidarea de pe luna august.
După cerificarea și analizarea probatoriului administrat în cauză, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamantului s-a anulat decizia nr. 168 din 8.08.2007 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului drepturile salariale de la data de 1 august 2007 și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să-i plătească contestatorului indemnizația aferentă concediului de odihnă și prima de concediu pentru anul 2007.
Cererile privind virarea contribuțiilor la bugetul de stat și plata daunelor morale au fost respinse ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că măsura concedierii reclamantului s-a dispus în baza art. 65 lit. "c", 55 lit."c" și 58 alin. 1 din Codul Muncii și în baza Hotărârii Consiliului de Administrație.
În opinia unității, temeiul legal al desfacerii contractului l-a constituit art. 65 din Codul Muncii, urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 7.08.2007 s-a decis reducerea personalului societății cu un număr de 38 de persoane.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 68 lit. "b" din Codul Muncii dacă angajatorul disponibilizează cel puțin 10% din angajați atunci când numărul acestora depășește 100 și este mai mic de 300 vorbim despre o concediere colectivă.
Potrivit organigramei din 30.06.2007 societatea pârâtă figura cu 249 angajați, iar după data de 21.08.2007 mai figura cu 162 angajați.
Drept consecință, dacă s-ar avea în vedere numai numărul de angajați pentru care s-a luat măsura reducerii de personal se constată că acesta se încadrează în dispozițiile art. 68 lit. "b" din Codul Muncii, nemaiținând cont de ceilalți salariați, cărora le-au încetat sau li s-a desfăcut contractele de muncă pentru alte considerente.
În aceste condiții fiind vorba de o concediere colectivă angajatorul avea obligația de a da curs dispozițiilor art. 69 și următoarele din Codul Muncii, respectiv de a iniția consultări cu sindicatul sau cu reprezentanții salariaților cu privire la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective, la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale, să notifice măsura concedierii inspectoratului teritorial d e muncă și agenției teritoriale forței de muncă.
Cum decizia nr. 168 din 8.08.2007, a fost emisă cu nerespectarea acestor dispoziții legale, instanța de fond în temeiul art. 76 din Codul Munciia dispus anularea acesteia și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
Consecință a anulării deciziei s-a făcut aplicare și a dispozițiilor art. 78, 154, 145, 61 și 141 alin. 4 din Codul Muncii, referitoare la drepturi salariale, indemnizația de concediu de odihnă, prima de vacanță și concediu de odihnă compensat.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC SA S pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor recurenta a arătat că greșit prima instanță a reținut în cauză că în unitate a fost o concediere colectivă, în realitate reducerea personalului în societate s-a datorat restrângerii de activitate ca urmare a dificultăților economice și de greutățile financiare datorită ritmului scăzut al investițiilor din ultimii ani, reducerea volumului de vânzări la mașini unelte pe piața internă și care a influențat negativ disponibilitățile bănești în contul societății pârâte.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs și prevederile legale în materie, curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, în preambulul deciziei de concediere se prevede că încetarea contractului de muncă are temei legal dispozițiile art. 65 lit. c din Codul Muncii.
Prevederile acestui articol vizează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
În opinia instanței de fond natura concedierii dispusă de societate s-ar încadra în dispozițiile art. 68 lit. b Codul Muncii, criteriul avut în vedere fiind al numărului de angajați.
În atare condiții a avut loc o concediere colectivă unde angajatorul avea obligația de a da curs dispozițiilor art. 69 și urm. din Codul Muncii.
Ori decizia contestată a fost emisă fără respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 69 din Codul Muncii încât contestația a fost admisă iar decizia de concediere anulată.
Anularea a avut drept efect și asupra drepturilor de care contestatorul a fost frustrat, fiind repus în situația anterioară.
Aceeași instanță reține că în conformitate cu dispozițiile art. 68 lit. b din Codul Muncii, dacă angajatorul disponibilizează cel puțin 10% din angajați, atunci când numărul acestora depășește 100 și este mai mic de 300 vorbim despre o concediere colectivă.
Ori potrivit organigramei din 30.06.2007 societatea pârâtă figura cu 249 angajați, iar după data de 21.08.2007 mai figura cu 162 angajați.
La o examinare mai atentă a situației din societate (număr angajați, situație economico-financiară) se constată o neconcordanță, o necorelare între motivul desfacerii contractul individual de muncă, temeiul legal respectiv art. 68 lit. b reținut de instanță, în raport de numărul de angajați relevat de organigramă și prevederile art. 69 lit.
Drept consecință cu ocazia soluționării cauzei pe fond aceste aspecte trebuiau clarificate, armonizate, încât să se evite disparitățile dintre motivarea în drept și considerentele hotărârii.
-se explicit aceste aspecte, hotărârea primei instanțe a fost dată cu necercetarea fondului ceea ce în temeiul art. 312 pct. 3 Cod proc. civilă atrage casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA S, împotriva sentinței nr. 1426 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acțiunii (contestației).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond.
ex.2/22.02.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
