Pretentii civile. Speta. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 119
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de, cu domiciliu S,-, -.B,. 2,. 9, județul S și pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. C S, împotriva sentinței nr. 1397 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul recurent și consilier juridic pentru pârâtul recurent.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursurile fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivele de casare fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, precizând că angajatorul a cunoscut faptul că avea obligația de-a asigura participarea sa la programul de perfecționare profesională și ca urmare trebuia să suporte cu această ocazie toate cheltuielile și taxa de școlarizare.
În ce privește recursul declarat de pârât, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata de-al 13-lea salariu.
Reprezentanta pârâtului recurent, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că reclamantul a urmat un curs postuniversitar din inițiativa sa, pârâtul neavând obligația în această situație de a suporta cheltuielile aferente efectuării cursului.
Cu privire la recursul unității pârâte, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și a anulării obligației pârâtului de a achita al 13-lea salariu reclamantului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată Spitalul Județean de Urgență Sf. din S, solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- 825,80 lei, cu titlu de c/ cheltuieli de deplasare (transport și cazare) la cursurile de perfecționare profesională din perioada 16 aprilie - 4 mai 2007 și 15 iulie - 19 iulie 2007; 299 lei diurnă; 1500 lei c/ cursurilor și 133,32 lei, reprezentând al XIII-lea salariu pentru perioada 15 octombrie - 31 decembrie 2005.
că este încadrat și funcționează ca inginer cu securitatea și că, în perioada menționată, a urmat un program de formare profesională în cadrul Institutului Național de Cercetare, Dezvoltare și Protecția din B pe cheltuiala sa, iar unitatea pârâtă refuză nejustificat să-i restituie cheltuielile respective.
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 1397 din 22 noiembrie 2007, i-a admis în parte acțiunea, obligând unitatea pârâtă să plătească reclamantului al XIII-lea salariu, aferent perioadei 18 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005, iar celelalte capete i-au fost respinse ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este C care a avut inițiativa frecventării cursului postuniversitar de securitate a. în cauză nu i s-a impus participarea, el având doar obligația de a confirma participarea, altfel locul său urmând a fi ocupat de altă persoană.
Or, potrivit art. 196 alin. 2 din Codul muncii, angajatorul decide cu privire la condițiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională și dacă va suporta în tot sau în parte costul.
În fine, nici o dispoziție din contractul colectiv de muncă nu interzice dreptul la al XIII-lea salariu, aferent perioadei lucrate în anul respectiv, cât privește pe cei care au lucrat pe durată determinată, mai mică de 12 luni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți litigante.
Unitatea pârâtă susține că a fost ignorată hotărârea Consiliului de administrație, care nu recunoaște acest drept reclamantului, angajat pe o perioadă determinată.
Pe de altă parte, în recursul declarat, reclamantul reia aserțiunile din cererea de chemare în judecată.
El pretinde că au fost nesocotite probele din care reiese că angajatorul și-a dat acordul, sub aspectul dedus judecății, cu referire la art. 20 și 21 din Legea nr. 319/2006, de vreme ce este vorba de perfecționare profesională.
Mai susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii << referitoare la normele de drept aplicabile obiectului cauzei >>.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate.
Recursul constituie o cale de atac cu caracter extraordinar, în cadrul căreia sunt examinate exclusiv chestiuni de nelegalitate din cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9. pr. civ.
Motivele pe care se sprijină hotărârea atacată nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 236(4) din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Or, art. 94(2) lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 conferă reclamantului dreptul la al XIII-lea salariu, aferent timpului lucrat - pro rata temporis.
Împrejurarea că, în speță, Consiliul de administrație a decis în sens contrar, n-are, sub aspectul examinat, vreo relevanță juridică.
Pe de altă parte, așa cum a reținut prima instanță, cât privește pregătirea profesională la inițiativa salariatului - căci despre așa ceva este vorba în cauza dedusă judecății - potrivit art. 196 alin. final (2), teza finală din Codul muncii, doar angajatorul poate decide cu privire la condițiile în care va permite salariatului respectiv participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.
Din adeverința eliberată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru protecția B (fila 6 dosar fond) rezultă că reclamantul recurent a absolvit un curs postuniversitar de securitatea, cu durata de 8 săptămâni. Nu există vreo dovadă, administrată în proces, în sensul că unitatea pârâtă i-ar fi impus acest curs. Altminteri, reclamantul a fost angajat ca inginer II temporar, pe perioada 18 octombrie 2005 - 16 aprilie 2006 (fila 22 dosar fond).
Cum, din considerentele expuse, criticile din ambele recursuri nu sunt justificate.
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondate ambele recursuri, în baza art. 312 din același cod, ele urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Spitalul Județean de Urgență Sf. C S, împotriva sentinței nr. 1397 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/08.02.2008
Jud.fond:;
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
