Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu muncă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de, cu domiciliul în orașul,- B, județul S și pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI - prin primar, cu sediul în orașul, împotriva sentinței nr. 1294 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă, asistată de avocat și consilier juridic pentru pârâta recurentă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă, a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate, sub aspectul celor 3 capete de cerere.
Cu privire la recursul pârâtei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, precizând că salariații din a căror categorie face parte și reclamanta, erau asimilați asistenților sociali.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă, modificarea sentinței în sensul de-a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei să plătească reclamantei îndemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 2003-2006.
Referindu-se la recursul reclamantei, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu Primăria orașului, prin primar, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând în spor de vechime, indemnizație de concediu de odihnă și al 13-lea salariu, calculate pe ultimii 3 ani anterior formulării cererii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată ca asistent principal pentru persoane cu handicap și este îndrituită la plata acestor sporuri.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că reclamanta a fost încadrată și salarizată în conformitate cu nr.HG 427/2001, care nu prevedea aceste sporuri.
Faptul că ulterior a fost adoptată Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care include și aceste sporuri, nu atrage o eventuală aplicare retroactivă, cum pretinde reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 743/14 mai 2007, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta doar la plata, respingând celelalte capete de cerere, cu motivarea că disp. Legii 448/2006 nu pot retroactiva.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor, recurenta a reiterat motivele din acțiune, susținând că drepturile pretinse sunt justificate.
În speță, recurenta a arătat că a fost angajată pe post de asistent principal în anul 2003 și, conform contractului individual de muncă, i se cuvenea plata acestor sporuri.
Sub alt aspect, recurenta a arătat că la data de 4 mai 2007 primit o adresă a Tribunalului Suceava, Secția civilă - litigii de muncă, prin care era înștiințată ca la termenul din 28 mai 2007 să facă precizări în scris în legătură cu temeiul de drept al cererii sale, deși cauza fusese soluționată prin sentința recurată.
Prin decizia nr. 505/4 septembrie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că reclamanta a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra pe fond.
După rejudecare, prin sentința civilă nr. 1294/1 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat pârâta să-i plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 2003 - 2006 și i-a respins celelalte capete de cerere privind plata sporului de vechime și cel de-al 13-lea salariu ca nefondate.
S-a reținut în motivare că la data încadrării reclamantei - 1 noiembrie 2003, contractul individual de muncă a fost încheiat sub incidența nr.HG 427/2001, când din salariul brut de încadrare al asistenților pentru persoanele cu handicap nu făceau parte sporurile și al 13-lea salariu.
Aceste drepturi au fost acordate, ulterior, prin Legea nr. 448/6.12.2006 doar pentru perioada anterioară, prevederile acestei legi nu pot retroactiva, capetele de cerere fiind respinse.
Cu privire la concediu de odihnă, s-a reținut că potrivit art. 139 din Codul muncii "Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților".
Cum din 2003, când s-a încadrat reclamanta și până în 2006, aceasta nu a beneficiat de dreptul la concediu plătit, prima instanță în rejudecare a admis în parte acțiunea.
Împotriva sentinței nr. 1294 din 1 noiembrie 2007 Tribunalului Suceavaa declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea pronunțată în rejudecare are caracter relativ, trunchiat, în sensul că a fost admis capătul de cerere privind plata concediului de odihnă pe ultimii 3 ani și i s-au respins celelalte capete de cerere.
Ori, cauza trebuia analizată sub toate aspectele, încât greșit i s-au respins capetele de cerere privind plata sporului de vechime și cel de-al 13-lea salariu.
În opinia sa se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea tuturor capetelor de cerere.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea reține că recursul nu este fondat.
Dreptul la concediu de odihnă este un drept general, câștigat de toți salariații angajați în baza unui contract de muncă.
Acest drept subiectiv nu suportă negocieri, pe când celelalte drepturi sunt relative, ele făcând obiectul unor negocieri, cu ocazia încheierii contractelor colective și individuale de muncă.
Însăși rațiunea stabilirii și acordării lor este diferită, încât admiterea parțială a acțiunii este justificată.
Cât timp nu a existat temei de drept, reclamanta nu poate invoca neplata acestor drepturi.
Într-un alt sens, legea ulterioară nu poate retroactiva, încât în mod corect capetele de cerere privind plata sporului de vechime și al 13-lea salariu au fost respinse.
Așa fiind, în baza art. 312. pr. civ. recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
Împotriva sentinței a declarat recurs și Primăria orașului, pe care o critică sub aspectul acordării de către prima instanță a dreptului la indemnizația de concediu.
În opinia recurentei, atât timp cât acest drept nu era inclus în prevederile nr.HG 427/2001, în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea.
Ori, această greșeală a instanței de fond poate fi explicată printr-o interpretare trunchiată și selectivă a actului normativ incident în cauză, încât hotărârea nu se află la adăpost de critici.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale în materie, curtea constată că nu este fondat.
Astfel, prin concediu de odihnă se înțelege durata de timp necesară pentru recuperarea energiei fizice și intelectuale cheltuită în procesul muncii și pentru refacerea nevoilor social-cultural-educative.
Ca atare, finalitatea concediului de odihnă o constituie refacerea forței de muncă și plata de către unitate, pentru această perioadă, a unei indemnizații stabilite de lege.
Normele legale referitoare la concediu de odihnă sunt norme imperative și, ca atare, ele constituie o garanție puternică pentru cei ce muncesc și nu poate face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, orice asemenea act fiind nul de drept.
Ceea ce rămâne la latitudinea instituției sau entității economice este perioada programării și efectuării.
Fiind un drept general, abstract, de care beneficiază orice angajat în muncă, acest drept nu poate fi suprimat.
Așa fiind, soluția primei instanțe este legală și temeinică și sub acest aspect, încât recursul Primăriei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și pârâta Primăria orașului - prin primar împotriva sentinței nr. 1294 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored
Ex.2
Jud.fond:;
6.02.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
