Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1295
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în com. DN nr.71, județul D, împotriva sentinței civile nr.1821 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.101, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante reprezentând: sporul de vechime pe perioada lucrată, diferența de salariu acordată în perioada preavizului, salarii compensatorii și bonuri de masă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariat la societatea pârâtă și că a fost concediat, iar pe perioada preavizului a fost plătit cu 75% din salariu.
De asemenea, a mai arătat că au fost concediați mai multă salariați fără a primi plăți compensatorii, iar în ceea ce privește bonurile de masă, acestea au fost acordate preferențial, cu toate că între societatea pârâtă și fusese stipulate prin contract că salariații vor beneficia de bonuri de masă.
Unitatea pârâtă nu a formulat întâmpinare și la solicitarea instanței a depus copii după CCM, CI și și statele de plată al reclamantului din lunile ianuarie, februarie și martie 2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1821 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sporului de vechime pe perioada 23.06.2006-24.03.2008, în cuantumul prevăzut de art.138 lit.e din, în raport de vechimea în muncă a salariatului, a diferențelor de 25% din salariul de încadrare pe perioada preavizului și a unei compensații de 50% din salariul de bază lunar conform art.78 din, s-a respins cererea privind acordarea bonurilor de masă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește acordarea sporului de vechime, că reclamantul este îndreptățit la acesta conform prevederilor art.138 lit.e din și art.41 alin.3 lit.d din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, unitatea pârâtă urmând să-l plătească în raport de vechimea efectivă în muncă.
Față de solicitarea privind acordarea diferenței de salariu ce nu s-a acordat integral pe perioada preavizului, tribunalul a reținut că dovada acordării acestor drepturi se face conform art.163 alin.1 și art.287 din Codul muncii, la dosarul cauzei societatea pârâtă nu a depus decât CCM, CI și și statele de plată al reclamantului din lunile ianuarie, februarie și martie 2008, de unde nu rezultă acordarea integrală a salariului, astfel că reclamantul ar fi îndreptățit și la acest drept salarial.
A mai reținut instanța de fond, că potrivit art.78 din CCM la nivel de unitate se prevede că unitatea pârâtă avea obligația să acorde în cazul concedierii salariaților o compensație bănească ce are un cuantum de 50% din salariul lunar de bază, însă din actele depuse la dosar nu rezultă nicio dovadă a plății acestui drept, cu toate că s-au acordat mai multe termene în acest sens.
În privința acordării bonurilor de masă, instanța de fond a reținut că nu este admisibilă întrucât acordarea acestui drept nu este prevăzută în CCM la nivel de unitate, iar Legea nr.142/1998 privind acordarea bonurilor (tichetelor) de masă cât și art.42 alin.2 lit.b din CCM unic la nivel național lasă la latitudinea partenerilor sociali negocierea și acordarea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la plata sporului de vechime întrucât acesta a fost plătit. Mai arată recurenta că, deși instanța de fond a considerat că reclamantul este îndreptățit la acordarea diferenței de 25 % din salariu pe perioada preavizului, nu motivează de ce a ajuns la această concluzie. În ceea ce privește acordarea unei compensații în cuantum de 50 % din salariu lunar de bază, recurenta a precizată că reclamantul nu este îndreptățit la plata acesteia întrucât nu a fost o concediere colectivă, ci una individuală, iar angajatorul a respectat legislația incidentă în materie.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acestor capete de cerere ca neîntemeiate.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a fost angajat la SC SRL în contract individual de muncă la data de 23.06.2006. Prin decizia nr.54/24.03.2008 s-a dispus în termeiul art.65 alin.1 din Codul muncii desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Conform art.78 din - SC SRL (fila 40 dosar fond), salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensație în cuantum de 50 % din salariul de bază lunar. Recurenta nu a făcut dovada respectării acestor dispoziții odată cu concedierea intimatului.
Conform dispozițiilor legale, așa cum au fost arătate de prima instanță, reclamantul era îndreptățit la plata sporului de vechime pe toată perioada lucrată, însă acesta nu a fost acordat, recurenta nefăcând dovada cu actele depuse la dosar că achitat acest spor în raport de vechimea efectivă în muncă.
Referitor la diferențele de salariu ce nu au fost acordate integral pe perioada preavizului, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art.163 și art.287 din Codul muncii, angajatorul trebuia să dovedească achitarea acestora prin semnarea statelor de plată sau prin orice alte documente justificative. Înscrisurile depuse la dosar, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, nu fac dovada achitării integrale a drepturilor salariale cuvenite fostului salariat.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în com. DN nr.71, județul D, împotriva sentinței civile nr.1821 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.101, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./03.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
