Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1300/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.1300

Ședința publică din data de 3 iunie 2009

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la udecătoria Buzău, cu sediul în B, Bd. - nr. 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 380 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Buzău cu sediul în B, str. - nr. 8, județul B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu sediul în B, sector 1,. nr. 2-4, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se constata că este discriminată de Statul Român, față de alte categorii de persoane cu privire la indemnizația de 75% și să fie obligați pârâții la înlăturarea acestei discriminări referitoare la neacordarea indemnizației pentru creșterea copilului său în vârstă de până la 2 ani pentru care i se cuvine indemnizația de 75% sus arătată conform prevederilor art. 79 alin.4 din Legea nr. 303/2004, în calitatea sa de judecător, obligarea lor la plata sumelor cuvenite și la dobânzile legale și actualizarea lor în raport de inflație.

În motivarea acțiunii s-a susținut, în esență că prin neacordarea acestor drepturi au fost încălcare prevederile OG nr. 137/2000, privind formele de discriminare și celelalte prevederi legale, aceasta prin neplata drepturilor cuvenite legal în perioada anterioară.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât, în speță nu este vorba de discriminare și nu este aplicabil niciunul dintre criteriile stabilite de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 iar în afara legii nu se poate vorbi de discriminare, în sensul acestui act normativ.

Prevederile art.1 din OUG 148/2005 se aplică tuturor persoanelor aflate în concediu de maternitate și pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, cu aplicare de la 01.01.2006, data intrării în vigoare a actului normativ. Plata acestei indemnizații nu se mai face din bugetul asigurărilor sociale de stat, cum prevedea anterior Legea 19/2000, ci din bugetul de stat și ca atare, nu se mai ia în considerare contributivitatea la sistemul de asigurări sociale.

Pârâtul Ministerul Munciia formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Totodată a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Buzău, și a secției de contencios administrativ, excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută imperativ de art.7 alin.1 din Legea 554/2004; excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii; excepția netimbrării acțiunii.

Cât privește fondul cauzei, pârâtul Ministerul Munciia menționat ca și celălalt minister, că cererea nu are temei legal, întrucât indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială cu caracter universal bazată pe principiul solidarității sociale menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor, reglementată prin OG 148/2005.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în baza mandatului general nr.30477/7.03.2008, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând și excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsa calității procesuale pasive.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat în întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.380 din 16 aprilie 2008, cu opinie separată a asistenților judiciari, a respins excepțiile invocate de Ministerul Muncii, având ca obiect lipsa competenței materiale a tribunalului, lipsa procedurii prealabile și netimbrării acțiunii ca și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii față de care acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu subzistă nicio discriminare prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 148/2005 care a abrogat disp.art. 79 din Legea 303/2004, prin care se instituie dreptul la indemnizația de 75% pentru creșterea copilului până la 2 ani, prin lege instituindu-se de legiuitor principiul solidarității, fiind înlăturat cel al contributivității.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Criticând sentința, aceasta a susținut că instanța de fond nu a făcut nicio referire la hotărârea nr. 241 din 16 august 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privind discriminarea magistraților cu privire la indemnizația de 75%, în sensul disp.art. 2 din OG nr. 137/2000 și a celorlalte dispoziții interne și internaționale comunitare, iar OUG nr.148/2005 este un act normativ inferior legii respectiv Legii nr.303/2004, invocând și existența unei practici judiciare neunitară.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și art. 3041cod pr.civilă și celelalte dispoziții legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

În speță este de necontestat că disp.art. 279 alin.2 din Legea 303/2004 au fost abrogate prin art. 28 alin. 2 din OUG nr. 185/2005 modificată și aprobată printr-un act normativ de forță legală legii sus-arătate, respectiv Legea nr. 7/2007.

Deci, nu mai există o dispoziție legală care să instituie sau să mențină dreptul la indemnizația de 75% pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.

Prin adoptarea acestui act normativ nu s-a creat o situație de discriminare în sensul disp.art.7 din OUG nr. 137/2000, ci s-a instituit principiul solidarității în materie, nu cel al contributivității, care este atributul puterii legislative, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile OG nr. 137/2000, fiind de observat că nici o altă categorie de personal nu beneficiază de o astfel de indemnizație pentru a subzista pretinsa discriminare.

De altfel, față de modificarea legislativă arătată, creată prin abrogare, instanțele de judecată nu pot decât să aplice dispozițiile legale și nu să le modifice, să creeze alte reglementări normative sau să le înlăture prin reținerea unei pretinse discriminări, sens în care s-a statuat cu putere obligatorie, prin decizii succesive și Curtea Constituțională care a reținut că sunt neconstituționale dispozițiile art. 2 și 3 din OG 137/2000 invocate în acțiune.

Față de aceste considerente, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală și temeinică, astfel că recursul de față urmează a fi respins ca nefundat în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la udecătoria Buzău, cu sediul în B, Bd. - nr. 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 380 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Buzău cu sediul în B, str. - nr. 8, județul B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu sediul în B, sector 1,. nr. 2-4, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena

- - - - - -

Fiind în concediu de odihnă

prezenta se semnează de

PREȘEDINTE INSTANȚĂ

GREFIER,

Fiind în concediu de odihnă

prezenta se semnează de

GREFIER SEF SECTIE

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120

red.TL

Tehnored.

2 ex./13.07.2009

f- Tribunalul Buzău

-

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Simona Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1300/2009. Curtea de Apel Ploiesti