Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1308/2009-
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S M, în contradictoriu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 420/D din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentele recurs sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța, văzând că părțile au solicitat soluționarea litigiului și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 420/D din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele și, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE, și în consecință:
Pârâtele au fost obligate să achite reclamantelor sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 7.11.2005 până la zi și pentru viitor, cu actualizarea acestor drepturi, raportat la indicele de devalorizare a monedei naționale de la scadență până la plata efectivă, fiind respinse restul pretențiilor ca fiind prescrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantele sunt personal conex la Judecătoria Satu Mare.
Sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu s-a mai acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 ca urmare a abrogării textului de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI din 10 mai 2008 dată în interesul legii în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a statuat că: "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Că reclamantele sunt îndreptățite la sporul ce face obiectul litigiului rezultă și din Decizia nr. 45 din 09.03.2009 a Curții de Apel Oradea potrivit căreia începând cu data de 01.03.2009 personalul auxiliar de specialitate și conex beneficiază de plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază. Această decizie a fost dată în baza Deciziei nr.XXI/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 567/2004 și a adresei nr. 24956/2009. Deși aceasta a fost anulată prin Decizia nr. 55 din 13.04.2009, ea nu este de natură a nega dreptul reclamantelor inclusiv a personalului conex, dispunându-se plata sporului numai pentru cei care dețin hotărâri judecătorești executorii.
Cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în sensul admiterii cererilor personalului conex s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava prin Sentința civilă nr. 87/2008 și Tribunalul Ialomița prin Sentința civilă 195/2009.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul admis în parte acțiunea reclamantelor, obligând pârâții la plata sporului începând cu data de 07.11.2005 până la zi și în continuare și pe viitor până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în indemnizația lunară a fiecăruia, cu actualizarea sumelor raportat la indicele de devalorizare a leului începând cu data scadenței și până la plata efectivă, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit prin neacordarea sporului.
Referitor la pretențiile reclamantelor aferente perioadelor anterioare datei de 07.11.2005 instanța a constatat că dreptul material la acțiune este prescris în temeiul art. 3, 7, 8 din Decretul nr. 167/1958, art. 155 raportat la art. 166 și 283 din Codul Muncii, motiv pentru care acestea au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, precum și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SM.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Acesta arată că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (OG nr.8/24.01.2007), motiv pentru care pretențiile reclamantelor sunt nefondate, întrucât prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996. În consecință consideră recurentul faptul că începând cu luna februarie 2007 sporul de 50% nu mai subzistă.
De asemenea, mai arată că instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acordării pe viitor a sporului de stres, întrucât acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și prin urmare respingerea acțiunii față de această instituție.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că acesta nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamante, că nu se află în raporturi juridice directe în temeiul cărora să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legale de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite al acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de art. 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Analizând recursurile formulate, prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților sunt nefondate prin raportare la Decizia nr. XXI din 10 mai 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de acest recurent și care a avut în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din justiție, deci inclusiv noua lege de salarizare a personalului auxiliar (OG nr. 8/2007).
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt fondate.
Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, HG nr. 368/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care, de altfel, este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Constatându-se prin urmare că Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamante, nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală în cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S M, în contradictoriu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 420/D din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător aflat în delegație
semnează președintele instanței
G
- judecători fond -
Melita
- redactat judecător - - 02.11.2009
- dactilografiat grefier -02.11.2009-9 ex.
-comunicat - 03.11.2009 - 7 ex.
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-
-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S
-
-, ambele cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S
- TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M
- CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
