Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 136/
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr.1305/3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, precum și a intimaților reclamanți, -, și C și intimații pârâți Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de recursurile declarate în cauză, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin sentința civilă nr.1305/3.12.2007 Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2003 - 10.10.2004 invocată de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției.
A admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Tribunalul pentru Minori și Familie invocată din oficiu.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată prin întâmpinare.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele: -, -, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții: Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantelor diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 10.10.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe,diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantă C, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Tribunalul Covasna să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 10.10.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale la data plății efective.
A obligat pârâta Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării diferențele de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
A respins restul pretențiilor reclamantelor.
A respins acțiunea formulată de reclamantele: - -, și C în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Astfel, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției, a fost admisa având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Cum acțiunea reclamanților a fost introdusa în data de 10.10.2007, instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2003 - 10.10.2004, sens în care a respins acțiunea ca fiind prescrisă, pentru perioada sus - menționată.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților Curtea de Apel - B și Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță, a apreciat ca este neîntemeiata, respingând-o pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel-B, instanța a constatat că, la momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de Apel-B are calitatea de ordonator de credite, astfel încât poate sta în judecata, în calitate de parata.
In consecința, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de Apel Brașov, deoarece nu are relevanța faptul ca pe perioada 01.01.2003 - 10.10.2004, aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță, a reținut ca potrivit dispozițiilor din art. 118 din Legea nr. 304/2004 - privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, așa cum rezulta din mențiunile înscrise din carnetele de munca iar reclamanta C este judecător la Tribunalul Covasna.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 (republicata) "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO " orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind "un bun" in sensul practicii CEDO, așa cum rezulta si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun, in sensul art. 1 din Protocol.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât in condițiile speciale, ce nu sunt întrunite in speța, astfel încât, in baza art. 20 alin. 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația interna.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, instanța a apreciat ca a fost încălcat dreptul reclamanților privind proprietatea unui bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Cat privește actualizarea creanței, instanța a constatat ca potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit sa pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorata, cat si beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reala despăgubire, se impune actualizarea creanței in raport de indicele de inflație si cu aplicarea dobânzii legale, conform art. 1084 Cod Civil.
Instanța a respins solicitarea reclamanților de a se acorda acest spor pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești si in continuare pentru viitor, întrucât, diferențele de drepturi de natura salariala sunt acordate cu titlu de despăgubiri si de aceea ele au un caracter limitat in timp.
In condițiile in care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamanții au dreptul la acțiune ulterioara in despăgubiri.
Totodată instanța a obligat parata Curtea de Apel Brașov in temeiul art. 1 din Decretul nr. 92/1976, sa efectueze cuvenitele modificări privind sporul de 50%, in carnetul de munca al fiecărui reclamant.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și MEF prin DGFP
Prin motivele de recurs formulate de MEF prin DGFP B este reiterată apărarea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia pretențiile din acțiune constituind drepturi salariale nu pot fi admise în contradictoriu cu această instituție întrucât între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta Curtea de Apel Brașov s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 10.2004-1.VII.2005 când pârâta nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond, prin motivele de recurs ale recurenților, hotărârea atacată a fost criticată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, recurenții invocă faptul că pretențiile din acțiunea dedusă judecății nu au nici o bază legală, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar acordarea pe cale judecătorească a unui drept care nu este prevăzut în nici o normă legală în vigoare nu poate fi privită decât ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 cu respectarea tuturor condițiilor și limitărilor prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea nr.125/2000.
În privința incidenței prevederilor art.1 din Protocolul 1 și art.20 din Constituție, prin motivele de recurs se arată că norma internațională invocată nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Prin urmare, reclamanții nu sunt și nici nu au fost titularii unui drept existent în patrimoniul lor pe care angajatorul refuză să-l plătească și care să determine incidența art.1 din Protocolul 1.
Recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.47 din Legea 50/1996 prevedea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, acest text de lege a fost abrogat expres prin art.I punctul 42 din OG nr.83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.334/6.07.2001.
Reclamanții invocată faptul că au fost încălcate normele de tehnică legislativă în sensul că nu putea fi abrogată prevederea dintr-o lege printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Ordonanță, însă ignoră faptul că la rândul său această ordonanță a fost aprobată prin lege, aspect ce ține tot de tehnica legislativă, fiind un procedeu legal.
Ceea ce invocă reclamanții în susținerea acțiunii reprezintă argumente ce țin de neconstituționalitatea unui text de lege și nu pot fi verificate de instanțele de drept comun
Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin urmare, pretențiile din acțiune au la bază un text de lege abrogat în mod expres iar, în plus, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 precum și OUG nr.27/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale magistraților ci, dimpotrivă, la creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea sporurilor de care beneficiau magistrații.
În consecință, prin acordarea unor drepturi abrogate și neprevăzute în nici un act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției României pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale curtea reține că soluția primei instanțe are la bază o interpretare eronată a acestei reglementări internaționale, precum și a practicii CEDO invocată în considerentele sentinței recurate.
Astfel art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Reclamanții nu beneficiază de sporul invocat pentru că nu există o lege care să- prevadă și, prin urmare, nu sunt nici titularii unui drept de creanță care să poată fi ocrotit pe calea justiției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale în sensul art.1 din Protocolul nr.1 "numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională" (a se vedea în acest sens cauza Beian împotriva României paragraful 51, cauza Gaygusuz, paragraful 41). De asemenea, CEDO nu negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru, legislație care în mod evident evoluează de la un moment istoric la altul, schimbarea legislației prin abrogarea unor acte normative vechi și intrarea în vigoare a altora noi ținând de însuși progresul normal în cadrul unei societăți aflată în tranziție cum este cea din țara noastră.
Prin urmare, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006, Ordonanțe care au fost aprobate prin legi diferite (ex.: OUG 177/2002 aprobată prin Legea 347/2003) au condus în permanență la îmbunătățirea nivelului de trai al magistraților prin creșteri importante ale indemnizațiilor acestora și nicidecum nu s-a adus atingere vreunui drept de natura celui invocat.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile părților și va modifica hotărârea de la fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În legătură cu motivele de recurs ce vizează soluționarea excepțiilor de procedură, Curtea constată că Tribunalul a dispus corect cu privire la acestea și împărtășind argumentele juridice ale instanței de fond avute în vedere la soluționarea excepțiilor urmează a aprecia neîntemeiate criticile recurenților drept pentru care vor fi menținute dispozițiile sentinței de fond cu privire la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, MEF prin DGFP B, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 1305/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, -, C în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, MEF, Tribunalul Covasna, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu privire la plata sporului de 50% reactualizări și dobânzi aferente, înscrieri în cartea de muncă.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor prescrierii dreptului material la acțiune, lipsei capacității de folosință a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de Apel Brașov, MEF.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea restului pretențiilor reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/28.02.2008
Dact: MD/29.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
