Pretentii civile. Speta. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 111/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 1054/5.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1054/2007, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins cererea de chemare in judecată formulată și precizată de reclamanta - -, cu sediul in B,-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat in B,-, -.13.
A obligat pe reclamanta să achite pârâtului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta actiune in răspundere patrimonială, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.703,22lei, reprezentand contravaloarea a două mijloace fixe,proprietatea societății, care au fost utilizate de echipa condusă de pârât la executarea unor lucrări de inlocuire a conductelor de distribuție și bransamente de gaze naturale și care in noaptea de 12 spre 13 iunie 2006 au fost sustrase de persoane necunoscute.
Actiunea este neintemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.270 Codul Muncii " salariații răspund patrimonial,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătura cu munca lor".
Conform fisei postului (12) pârâtul avea printre alte atribuții specifice postului și aceea de " organizarea pazei "care însă nu este echivalentă cu atributia de " asigurare a pazei".
prevăzută in fisa postului nu este una concretă individualizată ci una generică, față de specificul activității desfășurate de pârât.
Mai mult decât atât,nu se poate stabili o legătură de cauzalitate intre conduita pârâtului in indeplinirea sarcinilor de serviciu și producerea prejudiciului, întrucât mijloacele fixe sustrase nu au fost predate pârâtului,ele nefiind înscrise in fișa de subinventar al acestuia.
De asemenea,răspunderea patrimonială este de neconceput dacă nu se face dovada vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Vinovăția ca element subiectiv al răspunderii, constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare. Ea trebuie stabilită in mod concret, prin luarea in considerare a tuturor împrejurărilor in care s- produs faptul dăunător,a tuturor factorilor obiectivi și subiectivi care l-au generat.
Sarcina dovedirii culpei revine angajatorului care, in cazul dedus judecății,nu a făcut o astfel de dovadă.
Ca atare, nefiind întrunite cumulativ elementele răspunderii patrimoniale,urmează ca instanța să respingă acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că nu au fost analizate cu atenție înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că atribuțiile acestuia de organizare pazei din fișa postului presupuneau orice măsuri prin care pârâtul să înlăture orice neglijență în păstrarea și administrarea bunurilor din dotare.
Se reține că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză. Astfel, se poate observa că pentru " organizarea pazei", pârâtul avea la dispoziție un automobil cu care putea asigura depozitarea materialelor furate în noaptea de 12-13.06.2006 la sediul societății.
Prin "organizarea pazei" reclamanta a înțeles orice modalitate a șefului de echipă de a păstra în bune condiții materialele din dotare având la îndemână toate utilajele necesare transportului acestora fie la sediul societății ( pe-), fie la sediul Sucursalei de pe-.
Există legătură de cauzalitate între conduita intimatului și îndeplinirea sarcinilor de serviciu și producerea prejudiciului.
Instanța de fond a reținut eronat că mijloacele fixe sustrase nu au fost predate pârâtului deoarece nu au fost înscrise în fișa de subinventar al acestuia, însă din probele administrate rezultă că aceste bunuri au fost predate și preluate în mod efectiv.
Recurenta consideră că instanța de fond a ignorat existența culpei pârâtului, obligația sa de " organizare a pazei" bunurilor din dotare presupune orice fapte în vederea protejării și preîntâmpinării sustragerii de bunuri și utilaje, deci fapta pârâtului denotă imprudență, neglijență, iar nu diligență.
În probațiune sunt depuse înscrisuri prin care recurenta dovedește existența unei autoutilitare și a remorcilor cu care intimatul ar fi putut face transportul utilajelor la sediul unității.
Analizând motivele de recurs, instanța constată că sunt neîntemeiate. Soluția instanței de fond prin care se reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale nu poate fi modificată. Probatoriul administrat în recurs nu modifică situația de fapt și de drept, reținută de instanța de fond.
Este adevărat că foile de parcurs depuse în probațiune, cât și cartea de identitate a autoutilitarei - dovedesc susținerea recurentei că aceasta avea în dotare o mașină cu remorcă cu care se puteau transporta utilajele de la punctele de lucru până la sediul societății însă nu pot face dovada pentru existența cumulativă a tuturor elementelor răspunderii patrimoniale.
Motivele de recurs, susținerile recurentei tind să completeze mai precis să lămurească înțelesul unei obligații pârâtului înserată în fișa postului, obligație care este elementul cheie în acțiunea de față, deoarece neîndeplinirea ei antrenează răspunderea patrimonială a pârâtului.
Este vorba de nerespectarea dispoziției de la art 7.1 lit. g din fișa postului ce constituie temeiul de fapt și de drept în promovarea prezentei acțiuni.
Instanța de fond a reținut corect că obligația de "organizare a pazei" din fișa postului nu poate fi interpretată în sensul prezentat de reclamantă ca producătoare de consecințe juridice sub aspectul atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Într-adevăr înțelesul juridic dat în recurs al acestei obligații din fișa postului, despre care recurenta susține că a fost încălcată tocmai prin comportamentul pârâtului care nu a asigurat preîntâmpinarea sustragerii de bunuri și utilaje, ar fi capabil și suficient de explicit ca să atragă îndeplinirea condițiilor impuse de art 270 Codul Muncii, însă nu aceasta este forma literară a obligației înserată în fișa postului.
În forma generică cu care această obligație a pârâtului a fost prezentată în fișa postului, în mod corect s-a reținut la fond că din probele administrate nu se poate stabili răspunderea materială a pârâtului pentru neîndeplinirea obligației de organizare a pazei fără a de specifica în ce constă această atribuție.
Prin urmare s-a reținut corect la fond că nu se poate reține vinovăția pârâtului în producerea prejudiciului cauzat prin furtul materialelor.
Pe de altă parte, din susținerea recurentei reclamante rezultă că aceasta a formulat o plângere la secția II a de poliție a Municipiului B, fiind evidența organelor de urmărire infracțiunea de furt săvârșită în noaptea de 12-13.06.2006. având ca obiect material utilajele pentru care se solicită admiterea acțiunii în răspundere patrimonială.
de specialitate prevede că " nu sunt aplicabile dispozițiile art. 279 Codul Muncii, în cazul în care prejudiciul este urmarea unei infracțiuni, iar persoana prejudiciată înțelege să alăture acțiunea civilă celei penale. În acest caz vor fi incidente elementele răspunderii civile delictuale".( Codul Muncii adnotat -; Dreptul privat al afacerilor nr. 5/2003).
În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța de fond a reținut greșit că utilajele în cauză nu au fost înscrise în fișa de subinventar, Curtea reține că sentința de fond nu a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză.
Este evident că aceste 2 utilaje nu au fost înscrise pe fișa de subinventar a pârâtului, ci doar predate în fapt, deoarece, pentru neîndeplinirea obligației scriptice de predare a acestor utilaje a fost sancționat cu avertisment șeful de depozit - - așa cum rezultă din referatul 2047/26.06.2006 întocmit de recurentă.
Prin urmare, față de motivele recursului se constată că sentința de fond este legală și temeinică și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța o va menține.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 800 RON cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - - împotriva sentinței civile 1054/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 800 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
redAP 28.02.2008
dact AG 6.03.2008/ 2 ex
jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
