Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1360/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1360/R/2009
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S M și reclamanții, -, ambii cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M și intimații pârâți, -, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE - S M, str. -, nr. 8, județul S M împotriva sentinței civile nr. 389 /D din 16 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 526/D din 10 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE s-a admis în parte acțiunea reclamanților, -, -, în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în indemnizația lunară a fiecăruia, iar pentru reclamanții care nu mai au calitatea de angajați la TRIBUNALUL SATU MARE - Judecătoria Carei - până la data încetării activității, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților,: având ca obiect acordarea aceluiași spor.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și în consecință:
S-a respins acțiunea reclamanților:, -, în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-01.04.2004.
Din considerentele sentinței, referitor laexcepția prescripției dreptului material la acțiune,se constată că aceasta este întemeiată și fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii pe temeiul art.166, 283 din Codul muncii combinat cu art.3 din Decretul nr.167/1958.
Dreptul la acțiune în realizarea creanței de natură salarială s-a născut la data scadenței, a exigibilității creanței, respectiv la data plății indemnizației lunare, iar abrogarea necorespunzătoare a normei juridice ce instituia dreptul reclamat, respectiv prin depășirea limitei transferului dreptului de legiferare, putea fi invocată în termenul general de prescripție, nefiind evidențiată vreo cauză care să atragă incidența art.19 din același decret.
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și conex la Judecătoria Carei.
Sporul de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică și risc prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu a mai fost acordat reclamanților după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ca urmare a abrogării textului de lege.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - OG nr. 8/24.01.2007 - nu vine în contradicție cu decizia Înaltei Curți, ulterioară emiterii ordonanței, această normă nefăcând referiri la sporul de risc și suprasolicitare, motiv pentru care apărarea în acest sens a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR nu poate fi primită.
Întrucât, decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu face referire și la personalul conex din cadrul instanțelor, Tribunalul consideră neîntemeiată acțiunea acestora.
Față de cele de mai sus, instanța în baza art. 283 și art. 284 Codul muncii raportat la art. 166 Codul muncii urmează admis acțiunea reclamanților - personal auxiliar de specialitate:, -, -, astfel cum a fost formulată, iar pentru reclamanții care nu mai au calitatea de angajați la TRIBUNALUL SATU MAREM - Judecătoria Carei până la data încetării activității și a respinge acțiunea reclamanților - personal conex: și.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, Tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Împotrivaacestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Ministerul Justiției și Libertăților..
Prin recursul declarat reclamanții recurenți au solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și în ceea ce îi privește.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că temeinică este opinia separată formulată de d-na judecător Melita, sens în care subliniază că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost recunoscut și personalului conex prin decizia administrativă a Curții de APEL ORADEA nr. 45/2009, decizie dată în baza deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr 221/2008 și a adresei nr. 24956/2006.
Prin recursul declarat, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
A fost invocat, în susținerea recursului, motivul prevăzut de art 304 pct 9 cod procedură civilă, subliniind că hotărârea pronunțată în cauză este în parte nelegală. Astfel arată că, în mod greșit s-a admis acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 1 februarie 2007, având în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a prevăzut sporului de 50% pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art 42 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/96.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respective OG nr. 8 /2007, pretențiile solicitate după această dată sunt nefondate.
Subliniază, totodată că, recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art 47 din Legea nr. 50/1996, iar faptul că prin OG 8/2007 a fost abrogată Legea nr. 50/1996 nu poate duce la concluzia că și această abrogarea a fost neconstituțională atâta timp cât neconstituționalitatea nu poate fi constatată de instanța de judecată, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere doar OG 83/2000.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct 9 si art 312 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale invocate în fața instanței de fond și în consecință a solicitat să se respingă acțiunea față de acest pârât.
În susținerea motivelor de recurs, se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți și nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate întrucât acesta nu se află în raporturi juridice directe în temeiul cărora ar putea fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Potrivit art 22 pct 1 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate instanța constată următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții reclamanți, instanța apreciază ca fiind fondate criticile acestora, legală și temeinică fiind opinia separată a d-nei judecător Melita.
Astfel, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost stabilit prin art 47 din Legea nr. 50/2006 privind salarizarea și alte drepturile ale personalului din organele autorității judecătorești în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin OG 83/2000, art 1 pct 42 care a modificat și completat Legea nr. 50/1996, însă Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în cadrul unui recurs în interesul legii a interpretat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți, personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, dezlegarea dată problemei de drept judecată fiind obligatorie pentru instanțe, conform art 329 alin 3 cod procedură civilă.
Legea nr 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în art 3 alin 1 a precizat că personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la alin 3 s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent procedural, dispoziție completată prin Legea nr. 17/2006, în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcție de șofer.
Pentru a clarifica situația dispoziției legislative în ceea ce privește personalul conex format din agent procedural, aprod și șofer este nevoie de aflarea definitei conex aflată în dicționarul explicativ. Conform acestuia conexitatea exprimă ceva legal prin raporturi strânse care se găsește în legătura cu ceva, care însoțește ceva, etc. aspecte din care se reține fără dubiu faptul că personalul având funcțiile de aprod, agent procedural și șofer fac parte efectivă din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
În sprijinul celor de mai sus, este și art 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor si a parchetelor este cel prevăzut de art 3, deci include în această categorie și personalul conex, altfel, s-ar fi menționat doar categoria celor cuprinși în art 3 alin 1, respectiv grefierii, informaticienii, arhivarii, registratorii, exclusiv categoria celor de la alin 3 ce cuprinde personalul conex.
Mai mult, în OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și din cadrul altor unități din sistemul justiției, la art 1 s-a prevăzut că se reglementează drepturile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, cum este definit la art 3 din Legea nr. 567/2004, deci incluzând în această categorie și personalul conex, nu doar cei cu funcțiile stabilitate la alin 1, sens în care în sprijinul celor expuse este anexa 1 privind coeficienții de multiplificare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, care la pct 13-15 includ în categoria personalului auxiliar - șoferul, agentul procedural și aprodul -,aspecte față de care se apreciază că decizia pronunțată în interesul legii le este aplicabilă și recurenților reclamanți.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, instanța apreciază ca fiind nefondate criticile acestui recurent prin raportarea la decizia nr 21 din 10 mai 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea art 47 din Legea nr. 50/96, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de acest recurent, și care a avut în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar din justiție, deci inclusiv noua lege de salarizare a personalului auxiliar ( OG 8/2007).
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt fondate. Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, HG 208/2005, HG 368/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Ca atare, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin prisma dispozițiilor art 1 din OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugete acestora cu titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de aceste aspecte în temeiul 312 alin 1 cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de recurenții reclamanți, sentința va fi modificată în parte conform dispozitivului prezente, urmând a respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S M, intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M și intimații pârâți, -, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Carei, cu sediul în Carei,-, județul S M și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE - S M, str. -l, nr. 8, județul S M împotriva sentinței civile nr. 389 /D din 16 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE pe care o modifică în parte în sensul că:
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în consecință:
OBLIGĂ pârâții la plata și în favoarea acestor reclamanți drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 1 februarie 2007 și pe viitor până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în indemnizația lunară a fiecăruia.
RESPINGE recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîmpotrivaaceleași sentințe.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
13.11.2009
Jud fond
Dact CC
21 ex/24.11.2009
19 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
