Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1379
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
Grefier
**************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 800 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată în recurs, este declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxelor de timbru, iar față de împrejurarea că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 592/23.09.2008 la Curtea de APEL BACĂU reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național de Combatere a Discriminării pentru ca prin hotărâre să fie obligați la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, actualizat cu indicele de inflație pentru perioada 01.10.2000 - 13.11.2003, la plata dobânzilor legale aferente acestui spor de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și la completarea carnetului de muncă.
Prin sentința civilă nr. 144/05.11.2008 Curtea de APEL BACĂUa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
La Tribunalul Bacău cauza a fost înregistrată sub nr-.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că până la data de 13.11.2003 au fost angajați la Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi B - Curtea de Conturi a României, că potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată trebuiau să primească un spor de 50%, că abrogarea acestui articol a fost declarată nelegală prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ și că prescripția extinctivă pentru a soluționa aceste drepturi începe să curgă la data de 10.03.2008, data pronunțării recursului în interesul legii.
În drept reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, art. 1004-1005, 1015, 1084 și 1079 din cod civil și art. 156 Codul muncii.
Pârâta Consiliul Național de Combatere a Discriminării a formulat un "punct de vedere" prin care a arătat că potrivit art. 19 al. 3 din OUG 137/2000 modificată nu are competența să soluționeze sesizările privind stabilirea politicii drepturilor salariale a personalului din sistemul bugetar.
Prin concluziile scrise (ce au caracterul unei întâmpinări) pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință respingerea acțiunii ca prescrisă.
Prin sentința civilă nr. 800/D/ 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
În perioada 1.10.2000 - 13.11.2003 reclamanții au fost salariați ai Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi B - Curtea de Conturi a României în funcțiile de judecători financiari, respectiv grefieri, fiind salariați potrivit Legii nr. 50/1995 privind salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, a Legii 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar - modificată și a OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Privitor la prescripție, reclamanții au arătat că aceasta a început să curgă de la 10.03.2008, data la care dreptul a devenit actual prin pronunțarea recursului în interesul legii.
Însă, decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ asupra recursului în interesul legii a constatat, cu privire la aplicarea și interpretarea dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
Deci, după cum se poate observa, această decizie se referă la altă categorie de persoane decât aceea a salariaților Curții de Conturi și se referă la alte dispoziții de salarizare decât acelea ale reclamanților (mai sus indicate).
În consecință, decizia invocată de reclamanți - nr. 21/11.03.2008 a ÎCCJ nu poate produce nici un efect pentru aceștia, în sensul art. 329 Cod procedură civilă.
De aceea, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani și a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. În susținerea recursului, aceștia au invocat, în esență, următoarele:
La pronunțarea soluției, instanța de fond nu a ținut cont de calitatea de judecători pe care am avut-o în această perioadă, așa cum este recunoscută în Legea 303/2004 așa cum a fost modificată prin Legea 29/2006 la art.82(2). Nu a ținut cont nici de practica ÎCCJ, care prin deciziile 7818/26.1]0.2004 și nr. 960/21.03.2007 s-a pronunțat asupra acestei materii, considerând că în această perioadă judecătorii financiari au desfășurat activitate de judecată, au pronunțat hotărâri, au fost remunerați în condițiile aplicabile judecătorilor de la instanțele de drept comun, cu care erau asimilați și sub acest aspect și ca perioadă în care judecătorii financiari au funcționat pe aceste funcții este similară funcției de judecător de la instanțele de drept comun.
Ca urmare, raționamentul conform căruia decizia nr.21/2008 a ÎCCJ nu este aplicabilă în speță și nu produce nici un efect deoarece se referă la altă categorie de salariați, este bazat pe o premisă eronată, iar excepția prescripției dreptului la acțiune a fost în mod greșit admisă.
În drept criticile recurenților se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. În cauză sunt într-adevăr aplicabile dispozițiile art.166 alin.1 din Codul muncii coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958.
Nu se poate reține susținerea reclamanților conform căreia dreptul lor la acțiune ar fi început să curgă de la data pronunțării deciziei nr.21/10.03.2008 de către ÎCCJ.
Dreptul la acțiune în sens material nu a fost, în cazul reclamanților, unul afectat de condiție, ci a fost și este un drept pur și simplu, deoarece nici o dispoziție legală nu interzicea și nu interzice ca reclamanții să formuleze acțiunea în pretenții anterior pronunțării deciziei nr. 22/10.03.2008.
Admiterea unei excepții de neconstituționalitate nu reprezintă o condiție cazuală supremă deoarece legea nu a condiționat acordarea sporului de 50% de admiterea în viitor a excepției de neconstituționalitate a art. I pct.42 din OG nr.83/2000.
Hotărârea primei instanțe, fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 800 din 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehn.7 ex. AA.06.01.2010
Com la părți la 06.01.2010
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
