Obligație de a face. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1380
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - -
Grefier
******************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta SC SA B, împotriva deciziei civile nr.164 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat av. pentru intimat,lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Precizează că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, iar în fața instanței de apel nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului Primarul Municipiului
este primarul municipiului B, și între persoana primarului și primăria municipiului există o diferență.
Articolul publicat de recurentă vizează activitatea lui ca și primar al orașului, articol care a lezat direct persoana primarului prin insinuarea că PRIMARUL MUNICIPIULUI influențează instanțele de judecată, prin subtitlul " când primarul își bagă ".
S-a solicitat dreptul la replică, dar acesta nu a fost publicat de către recurentă, drept care trebuia în conformitate cu legislația în vigoare și cea europeană să fie respectat și publicat.
Depune la dosar concluzii scrise și extrase din programul ECRIS și solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.164/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul promovat de apelanta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.9930/2008, pronunțate de Judecătoria Bacău în contradictoriu cu intimatul-reclamant Primarul municipiului B și intimatul-pârât prin Media
A fost obligată apelanta să plătească suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Pentru soluționarea apelului și pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9930 din 7.11.2008 a Judecătoriei Bacău, a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect "obligație de a face", astfel cum a fost precizată formulată de către reclamantul Primarul Municipiului B - în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta, ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să publice în cotidianul "" dreptul la replică formulat de către reclamant în cuprinsul adresei nr.49552/04.12.2008 a Primăriei Municipiului B, referitor la articolul " O bucată din curtea lui este revendicată", cu excepția ultimilor două paragrafe.
A fost obligată pârâta SA B să plătească în favoarea Statului Român daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în situația nerespectării obligației prevăzută în alinatul precedent.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind daunele compensatorii în sumă de 20.000 EURO si la judecarea cererii în contradictoriu cu prin Media.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA.
În motivarea apelului se arată că materialul de presă publicat se referea la soții și nu la instituția primarului, fiind incertă calitatea procesuală a reclamantului.
este condamnat pentru convingeri și aprecieri care nu au caracter vexatoriu.
Dreptul la replică invocat avea caracter calomnios și constituia atacuri la persoană.
Prima instanță nu a arătat care este lezarea ce a determinat-o să constate încălcarea dreptului subiectiv la imagine al instituției, faptul că nu a fost publicat dreptul la replică nefiind suficient pentru a admite acțiunea.
Apelanta a mai arătat faptul că instanța a interpretat trunchiat rezoluția 1003/1993 Adunării și a invocat cauza Dalban contra României, cauza Prager și Oberschlick contra Austriei și cauza De și Gijsels contra Belgiei.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel invocate a constatat apelul nefondat pentru considerentele ce urmează:
Apelanta apreciază faptul că opiniile exprimate de către jurnalist în cuprinsul articolului publicat în data de 04.12.2007 în "" nu au caracter vexatoriu si nu au fost de natură a leza instituția primarului.
Este adevărat că publicarea unui drept la replică este condiționată, astfel cum rezultă din dispozițiile art.72 alin.1 din Lg.3/1974 de existența unei lezări a persoanei fizice sau juridice.
Concluziile care se desprind din conținutul articolului conform cărora primarul se folosește de poziția sa pentru a influența soluția instanțelor de judecată și pentru a rămâne cu proprietatea intactă sunt de natură a leza instituția primarului, lezare care a constat în prejudicierea imaginii acesteia.
Așa cum susține și apelanta,dreptul la replică reprezintă o ingerință în exercitarea libertății de exprimare, însă în prezenta cauza aceasta ingerință nu este de natură a încălca art. 10 CEDO privind libertatea de exprimare, datorită următoarelor aspecte:
- ingerința este prevăzuta de lege (art.72 din lg.3/1974);
- urmărește un scop legitim si anume protecția reputației si a drepturilor altor persoane.
- este necesară într-o societate democratică.
Necesitatea ingerinței se apreciază prin existența proporționalității acesteia cu scopul urmărit, proporționalitate care se stabilește având în vedere si natura si severitatea sancțiunii aplicate.
Instanța a considerat că obligarea pârâtei la publicarea dreptului la replică este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit, ceea ce se urmărește fiind doar acordarea posibilității ca opinia publică să ia cunoștință și de punctul de vedere al persoanei lezate în chiar cuprinsul cotidianului ce a publicat articolul cu caracter vexatoriu.
Tot ca urmare a respectării proporționalității între ingerință și scopul urmărit, instanța de fond nu a obligat pârâta la publicarea întregului conținut al adresei nr. 49552/04.12.2007, înlăturând ultimele două paragrafe care conțineau atacuri împotriva adversarilor politici.
Prima instanță nu a aplicat trunchiat, astfel cum susține apelanta rezoluția nr.1003 a Consiliului Europei, ci a pronunțat hotărârea în concordanță cu aceasta, tocmai pentru că și dreptul la replică are valoarea unui drept constituțional corelativ celui la libera exprimare a opiniilor, indiferent în ce formă ar fi exercitat.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs SC SA care a solicitat casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii reclamantului.
Drept motive de recurs, recurenta a susținut următoarele:
- instanța de apel a respins apelul fără să stabilească și să răspundă la motivul de recurs ce privea calitatea procesuală a instituției Primarului în contextul în care subiectul articolului apărut în presă erau soții.
Recurenta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Pe fond, susține recurenta că instanța de apel a reținut în mod subiectiv o concluzie cu privire la materialul din presă și nu a observat că punctele de vedere ale combatanților sunt puse între " ghilimele".
Recurenta mai arată că instanța de apel, consecventă soluției date de judecătorie nu a indicat care este lezarea ce a determinat instanța să constate încălcarea vreunui drept subiectiv la imagine al instituției și nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și rezultatul păgubitor, precum și vina pârâtului.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurentă, precum și din oficiu constată recursul nefondat.
Art.10 CEDO prevede că
1." Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești."
Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice precizează la art.19 că " Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. (2) Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc la alegerea sa.(3) Exercitarea libertăților prevăzute la paragraful 2 comportă obligații și răspunderi speciale.
În consecință, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege și care sunt necesare:
a) respectării drepturilor sau reputațiilor altora
b) apărării securității naționale, ordinii publice,sănătății sau moralității publice".
Rezultă așadar, că reglementările expuse mai sus nu reglementează un drept absolut.
Dacă paragraful 1 al art.10 din CEDO consacră existența dreptului la libertatea de exprimare, paragraful 2 al acestui articol permite restrângerea exercitării acestuia, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori, precum reputația și drepturile unei persoane fizice.
În ceea de privește legislația internă, Legea 3/1974, consacră prin art.72 dreptul persoanelor fizice sau juridice, lezate prin afirmațiile făcute în presă și pe care le consideră neadevărate, de a cere în termen de 30 de zile ca organul de presă să publice sau să difuzeze un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declarație, iar prin art. 73 este instituită obligativitatea pentru organul de presă de a publică dreptul la replică.
în care a fost redactat articolul publicat în cotidianul din data de 1-2 decembrie 2007 este evidentă, acuzatoare atât la adresa instituției primarului, cât și a persoanelor fizice, respectiv soții, de natură a leza integritatea acestora, fapt pentru care temeinic și legal s-a reținut de către instanța de apel că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 și 73 din Legea 3/1974.
Excepția lipsei calității procesuale a instituției Primarului, invocată în recurs, este nefondată, având în vedere că publicația în discuție nu face distincție între instituția Primarului Municipiului B și persoana primarului, respectiv articolul nu se referă doar la soții, ci și la instituția primarului cu atribuții în soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001.
Pentru cele ce preced, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs de intimat reprezentând onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta SC SA B, împotriva deciziei civile nr.164 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI
Obligă recurenta pârâta să plătească intimatului reclamant suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red./
Red.
Tehn.4 ex.AA 17.11.2009
Com la părți la 17.11.2009.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
