Obligație de a face. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1382

Ședința publică de la 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase

JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu

Judecător - -

Grefier

***********************************

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții și împotriva deciziei civile 144 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții (legitimat cu CI seria - nr. - eliberată la data de 14.11.2002 de Poliția O) și (legitimată cu CI seria - nr. - eliberată de Poliția O la data de 14.11.2002), lipsă fiind intimații.

Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Instanța din oficiu invocă următorul motiv de ordine publică prevăzut de art.304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu referire la art.129 alin.5 Cod procedură civilă, respectiv lipsa rolului activ al instanței de fond în soluționarea cauzei.

Având cuvântul, recurentul arată că instanțele anterioare au soluționat greșit cauza, deși la cercetarea la fața locului s-a constatat existența antenelor.

Recurenta, arată că deasupra bucătăriei lor sunt două uscătorii din care una ocupată de un vecin, iar în cea de a doua aflându-se aparatura necesară pentru funcționarea antenelor montate pe terasa blocului.

Deși s-au adresat și unui executor judecătoresc acesta a tergiversat finalizarea executării.

S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față constată că:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Onești sub nr- reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții, " România" SA B și Asociația de proprietari 66 O, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i oblige să elibereze cele două uscătoare și să-și demonteze antenele de pe acoperișul blocului.

Cererea a fost legal timbrată, iar în motivare reclamanții arată că uscătorul de la etajul șapte este ocupat de pârâtul, iar cel de la ultimul etaj este ocupat de pârâta SC Romania SA.

La dosarul cauzei reclamanții au depus copia contractului de vânzare - cumpărare 348/1992.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1070 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.

În termenul prevăzut de lege pârâta România SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile prematurității și lipsei calității procesual active.

Pârâta SC România SA a arătat că nu a fost realizată procedura prealabilă, prevăzută de art. 1079 Cod civil.

Prin sentința civilă nr.1686 din 5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oneștis -au dispus următoarele:

S-au respins excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale active ridicate de pârâta SC România SA B.

A fost respinsă pe excepția lipsei calității procesual pasive acțiunea formulată împotriva pârâtei Asociația de Proprietari nr. 66 O.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților și SC România SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele considerente:

Obligația de a da nu trebuia confundată cu obligația de la preda.Obligația de a daînsemnă a constitui sau transmite un drept real oarecare, iarobligația de a faceeste îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o prestație pozitivă, cum ar fi obligația vânzătorului de a preda lucrul vândut, obligația locatarului de a pune la dispoziția locatarului lucrul închiriat, deci, prestații care rezultă dint-o convenție, contract.

Evacuarea sau eliberarea unui spațiu nu este o obligație nici de a da și nici de a face, ci o măsură de administrare a dreptului de proprietate care nu necesită o punere în întârziere. Față de considerentele expuse, instanța a respins excepția prematurității. Reclamanții au arătat în cererea de chemare în judecată că pârâta Asociația de Proprietari 66A nu ocupă nici uscătoarele și nici acoperișul blocului.

Calitate procesuală de pârât într-o acțiune în evacuare poate avea doar posesorul bunurilor ocupate fără drept.

Față de considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Asociația de Proprietari pe excepția lipsei calității procesual pasive.

Pârâta SC România SA a arătat că reclamanții nu au titlul de proprietate asupra uscătorului din O, str. -.5.2, județul B.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 348/1992 reclamanții sunt proprietarii apartamentului situat în O str. -. 66,.23, județul B și a cotei indivize de 1,45 % din suprafața de folosință comună a imobilului.

Față de conținutul contractului de vânzare-cumpărare 348/1992, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active. Acțiunea în evacuare este o măsură de administrare, fapt care permite ca acțiunea să fie formulată și de un coproprietar.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarea situație că reclamanții sunt proprietarii apartamentului situat în str. -.66 A,.23, jud. și a cotei indivize de 1,45 % din suprafața de folosință comună a imobilului.

Din procesul verbal al cercetării la fața locului rezultă că ambele uscătoare sunt ocupate. Doar cu privire la J din uscătorul de la ultimul etaj, numitul a arătat că îl ocupă.

Cu privire la cealaltă parte a uscătorului de la ultimul etaj și cel de la etajul VII reclamanții nu au făcut nicio probă pentru a dovedi cine le ocupă.

Singura recunoaștere a pârâtei SC România SA este cu privire la echipamentele instalate dar nu arată și dacă le-a instalat pe bloc au într-un alt uscător. A mai arătat pârâta că echipamenteleau fost instalate în baza autorizației 31/2006 a Primăriei O care nu a fost desființată.

Reclamanții nefăcând nicio dovadă că într-un uscător sau pe bloc sunt amplasate echipamentele pârâtei SC România SRL, instanța nu a putut dispune demontarea lor.

Reclamanții nu au dovedit ce ocupă pârâta SC România SA și cine ocupă uscătorul de la etajul VII.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,pentru următoarele considerente:

- hotărârea nu le-a fost comunicată la domiciliu, respectiv pe-.A, etaj.6.23.

- uscătoriile pentru care au deschis procesul sunt situate în blocul în care locuiesc, pe strada -, nu pe strada -.5,.A cum declară pârâta SC România SA.

- au făcut două constatări la fața locului și au văzut de cine sunt ocupate cele două uscătorii.

-în cursul soluționării dosarului nr. 446/2007 al Judecătoriei Oneștis -a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 8414/21.07.20005 încheiat între părțile C " - România" SA și Asociația de Proprietari nr. 66

- solicită evacuarea pârâților din cele două uscătoare și a echipamentului de pe acoperiș, solicită daune materiale și morale.

Prin întâmpinare intimata SC România SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 25.02.2009 calea de atac a fost calificată ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr.144 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins ca nefondat apelul cu următoarea argumentație:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au precizat că au domiciliul ales în O, str. - 15/A/7 și în mod corect, față de această precizare comunicarea sentinței apelate s-a efectuat la domiciliul ales. De altfel eventualele neregularități privind comunicarea unei hotărâri judecătorești nu ar avea consecințe privind legalitatea acesteia.

Litigiul dedus judecății, privește spații situate în municipiul O strada - blocul 12. Prin sentința civilă nr. 911/03.04.2007 a Judecătoriei Onești, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a unui contract de închiriere încheiat între pârâtele SC România SA și Asociația de Proprietari nr.66A Această hotărâre nu are forță probantă privind situația de fapt în prezentul litigiu în care cei doi reclamanți trebuie să dovedească posesia exercitată de pârâți asupra celor două boxe și existența pe acoperișul blocului a unor antene aparținând pârâtei SC România SA.

Singura probă administrată la judecata în primă instanță a fost o cercetare la fața locului, reclamanții renunțând la administrarea probei testimoniale care fusese încuviințată de instanța la solicitarea acestora.

Rezultatele cercetării la fața locului au fost consemnate în procesul verbal datat 13.05.2008 și nu confirmă susținerile reclamanților privind pârâții din prezenta cauză, constatările din procesul verbal referindu-se la un terț, respectiv la care ocupă parțial unul din uscătoare.

Prin cererea de apel, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale.

Fiind formulate pentru prima dată în apel, aceste cereri nu pot fi primite având în vedere că potrivit art. 294 Cod procedură civilă în apel nu se pot formula cereri noi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. În susținerea recursului aceștia au înțeles să reitereze ca motive de recurs criticile formulate împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.

În drept criticile recurenților se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.11 Cod procedură civilă care a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.

Instanța de recurs a invocat însă, din oficiu și a pus în discuția părțilorun motiv de ordine publicăși anume cel prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, raportat la art. 129 alin.5 Cod procedură civilă.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivului de recurs invocat de instanță, din oficiu, Curtea, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Conform art. 129 alin.5 Cod procedură civilă " judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Instanța de apel a achiesat la situația de fapt reținută de prima instanță în condițiile în care probatoriul administrat în cauză confirmă cel puțin în parte susținerile reclamanților.

Astfel deși reține că pârâta SC România SA a recunoscut că a instalat echipamentele arătate de reclamanți în acțiune și că la cercetarea la fața locului care s-a încheiat în prezența unui locatar și a administratorului, s-a arătat de către aceste persoane că " cealaltă încăpere este ocupată de SC "-" prima instanță concluzionează, fără a suplimenta probatoriul administrat în cauză, că, reclamanții nu au dovedit ce ocupă pârâta SC România SA și nici cine ocupă uscătorul de la etajul VII.

C puțin în ceea ce o privește pe pârâta SC România SA, probatoriul administrat în cauză până în acest moment confirmăîn mod implicitsusținerile reclamanților. A se vedea în acest sens apărările acestei pârâte invocate prin întâmpinarea din dosarul nr.446/2007 și prin întâmpinarea depusă la acțiunea din cauza de față.

pentru rețeaua mobilă sunt amplasate în exteriorul clădirilor și au dimensiuni care pot fi ușor observate cu ochiul liber. Este de neînțeles și de neacceptat pentru C cum instanța de fond a efectuat o cercetare la fața locului fără a verifica și susținerea reclamanților cu privire la amplasarea antenelor pe spațiul în suprafață de 186 mp pe terasa de pe casa scării de la imobilul situat pe str. -.12sc.

De asemenea Curtea constată că ambele instanțe de fond au făcut o greșită aplicare a art.129 alin.1 teza finală în condițiile în care s-a reținut prin procesul-verbal de cercetare la fața locului că " în a doua încăpere nu s-a putut intra deoarece numai pârâta SC România SA are cheia de la ușa de acces. Această pârâtă avea obligația de a permite accesul completului de judecată în încăpere deoarece ea era deținătoarea spațiului. Refuzul nejustificat al acesteia de a permite accesul în încăpere putea fio socotit de către instanțele de fond ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice conform art. 225 Cod procedură civilă care se aplică mutatis mutandis.

Pentru lămurireafără echivoca situației de fapt instanțele de fond trebuiau în virtutea rolului activ să completeze probatoriul administrat în cauză cu: interogatoriul pârâților,planșe foto, declarații de martori ( câțiva locatari de la scara A), noi înscrisuri relevante și eventual o nouă cercetare la fața locului.

Soluționând cauza pe baza unei situații e fapt care nu a fost pe deplin lămurită ambele instanțe de fond au pronunțat hotărâri nelegale, fără a intra practic în cercetarea fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în tot cele două hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele de fond și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul promovat de reclamanții și împotriva deciziei civile 144 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, SC ROMÂNIA SA și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 66

Casează Decizia civilă 144/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - și Sentința civilă 1686/2008, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul - și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,9.11.2009

Președinte,

- - - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Red./

Red.

Tehn. 8 ex AA 5.-01.2010

Com la părți la 6.01.2010

Președinte:Doru Octavian Pîrjol Năstase
Judecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Bacau