Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1440
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 923 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanta -intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 12.06.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților () și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți în solidar la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.07.2004, precum și de la 1.01.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pe viitor cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000. De asemenea a mai solicitat obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000.
Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea să modifice un act normativ organic. A fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Consideră că, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
A mai solicitat a se avea în vedere că diferite instituții europene au emis reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în muncă.
Poziția exprimată prin acțiune este fundamentată pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție (ÎCCJ) care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art 47 din Lg. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă această dezlegare dată de instanța supremă problemei juridice pusă în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Prin sentința civilă nr.1462 din 23.11.2007 a Tribunalului Botoșani, i-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.08.2004 - 01.02.2007.
În dovedire a depus înscrisuri.
La 30.06.2009 a depus întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia deoarece potrivit art. 9 alin. 1 pct. 11 lit. a și art. 11 lit. a din Lg. 507/2003, art. 8 din Lg. 511/2004 ordonatorii principali de credite sunt cei care stabilesc numărul de posturi, salariile de bază și indemnizațiile de conducere.
Ca urmare revine ministrului justiției,ca ordonator principal de credite, obligația de stabilire a salariilor personalului din sistemul justiției.
Pe fondul cauzei apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
Prin concluziile depuse pentru termenul din 30.06.2009 reclamanta a arătat că renunță la pretențiile având ca obiect acordarea sporului pentru perioada de până la 28.02.2009 și ca urmare tribunalul n temeiul art 246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000-1.08.2004 și 1.01.2007-28.02.2009.
Prin sentința civilă nr. 923/30.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000-1.08.2004 și 1.01.2007-28.02.2009.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B, și, pe cale de consecință, respinge acțiunea față de acest pârât.
S-a admis în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA.
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA au fost obligați să plătească reclamantei în funcție de timpul efectiv lucrat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată în MO 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.03.2009-30.06.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA au fost obligați să plătească reclamantei pentru aceste sume și dobânda legală prevăzută de OG.nr.9/2000 de la data de 12.06.2009 până la data plății efective.
Pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să înscrie în carnetul de muncă ale reclamantei sporul de 50%.
Cu privire la excepția excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a reținut următoarele:
Într-adevăr reclamanta nu este salariata acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți. Ca urmare este dată în cauză excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât
Pe fondul cauzei, din examinarea susținerilor părților și a înscrisurilor depuse la dosar, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca urmare,pentru reclamanta ce a ocupat funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani (conform mențiunilor din carnetul de muncă al acesteia), prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA si Tribunalul Botoșani la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1006, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.03.2009 -30.06.2009.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, prima instanță constatat că cererea este admisibilă în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008 dată la recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În ipoteza adoptării unei soluții de respingere cererii pentru viitor s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În mod inevitabil s-ar ajunge la situația în care, în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. În acest fel s-ar încălca prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ale art. 5 alin 1 și 3 din Codul Muncii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamantei susmenționată diferențele salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1006, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalele 1.03.2009-30.06.2009 și în continuare.
Daunele produse prin întârzierea în plată se vor repara prin actualizarea cu indicele de inflație, în baza art.161 pct.4 Codul Muncii cât și a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ.
În baza art. 1088 cod civil cei trei pârâți au fost obligați și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 începând cu data introducerii acțiunii.
Pe cale de consecință, a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani ca în conformitate cu art. 64 alin. 1 lit. a din Hotărârea CSM 387/2004 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, că instanța a depășit limitele puterii judecătorești, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008, decizii prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat. Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e din Constituție, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a apreciat că Decizia nr. 21/2008 a nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
De asemenea, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de fond a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50% pentru personalul auxiliar de specialitate, începând din februarie 2007.
Astfel, recurentul a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, care la art. 30 prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Prin urmare, a apreciat că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Înalta Curtea constatat doar că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a apreciat că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime, iar decizia Înaltei Curți a avut în vedere doar OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se în acest mod, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta, întrucât potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate că prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Astfel, Curtea apreciază că pretențiile reclamantei intimate reprezintă drepturi salariale reglementate printr-o dispoziție legală în vigoare, interesul în promovarea acțiunii fiind născut și actual, justificat de neplata acestora de către pârâți.
Or, câtă vreme s-a recunoscut existența dreptului, interesul realizării acestuia subzistă și pentru viitor, neputându-se aprecia, din aceleași rațiuni, că nu ar fi născut sau actual.
De asemenea, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 110 al. 2 Cod procedură civilă, care prevede că "Se poate de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau altei prestațiuni periodice".
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă: "În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute deart. 146lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate deart. 329din Codul d e procedură civilă."
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
Deși pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a invocat
deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și 1325/2008, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, Curtea constată că apariția acestor decizii nu este de natură a conduce la concluzia că decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este obligatorie pentru instanțe, întrucât în caz contrar s-ar încălca dispozițiile art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Atât timp cât problema de drept dedusă judecății a primit o dezlegare prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate reține că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și, de asemenea, nu se poate reține că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă.
Față de cele reținute, Curtea nu poate reține punctul de vedere exprimat de către pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că după pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de prin decizia nr. 21/10.03.2008.
Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, în sensul că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Potrivit disp. art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești - lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de cele reținute, Curtea nu va reține punctul de vedere expus de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Atât timp cât problema de drept dedusă judecății a primit o dezlegare prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate reține că sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 923 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-pentru jud.- L,aflată
-în semnează
-președintele instanței,
Red.
Jud.fond.
Ex.2/15.12.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Sas Laura, Bratu
