Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.856,-
DECIZIA CIVILĂ NR. 153
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în Târgoviște,-(C), județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la 1 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cuintimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că dosarul a fost declinat spre competentă soluționare de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 8425 pronunțată la 20 octombrie 2009.
Totodată, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-a depus notă de ședință din partea intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea având în vedere că în cuprinsul motivelor de recurs recurenta-reclamantă solicită judecarea cauzei și în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa solicitat obligarea pârâtelor la plata indemnizației egală cu 7 indemnizații de încadrare brute lunare, în sumă de 24.696 lei, prevăzută la art. 81(1) din Legea nr. 303/2004, anulând prin aceasta, situația de discriminare creată, întrucât la data pensionării pentru limită de vârstă (1 octombrie 2005) nu s-a stabilit și achitat reclamantei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în cadrul căruia a fost numită în funcție, prin decretul prezidențial nr. 669/21.07.2005.
Prin cererea depusă la data de 26 septembrie 2008, reclamanta a arătat că ulterior sesizării instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa soluționat favorabil cererea de stabilire și plată a sumei de 24.696 lei, ce constituie obiectul acțiunii din prezenta cauză și s-a dispus și efectuat viramentul în contul său, deschis la Sucursala Târgoviște a Băncii Transilvania, sens în care depune la dosar Ordinul de plată nr. -/12.09.2008, solicitând a se lua act de această situație.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 1.10.2008 de Curtea de
APEL PLOIEȘTI în baza disp.art. 246 Cod pr.civilă, ia act de renunțarea reclamantei domiciliată în Târgoviște,-(C), județul D, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, la judecarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat în termen legal recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dosarul fost înaintat pentru soluționarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20.03.2009.
Prin decizia civilă nr. 8425 pronunțată la data de 20 octombrie 2009, Înalta Curt ea de Casație și Justiție- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a declinat competența de soluționare a recursului, în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Primindu-se dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI acesta a fost înregistrat sub nr. 856,-.
Susține recurenta că actul procedural s-a dat cu încălcarea legii, cu neobservarea formei legale în condițiile în care la dosarul cauzei, nu există o cerere scrisă s-au o declarație verbală făcută în ședință prin care să releve instanței faptul că renunță la judecată pentru ca aceasta să fie îndreptățită a aplica dispozițiile art. 246 din Codul d e procedură civilă.
Mai arată că relevând și dovedind faptul că s-a îndeplinit obligația pentru care s-a deschis proces, cu înscrisul eliberat de, ce reflectă efectuarea transferului bancar a sumei solicitate prin acțiune, a solicitat instanței să constate această situație și să se pronunțe în consecință înțelegând prin aceasta, hotărâre de respingere a cererii ca rămasă fără obiect.
Solicitarea de a se pronunța în consecință în baza dovezilor privind îndeplinirea ulterioară a obligației de Parchetul la care și-a desfășurat activitatea anterior datei pensionării, nu poate fi interpretată de instanță, în alt sens, decât a fost exprimat și care nu corespunde voinței sale.
Pe de altă parte, solicită ca instanța să constate și să rețină că ordinul de plată nr. -, pentru suma solicitată prin acțiune, este act de dispoziție al emitentului, în calitate de pârât, în cauză și constituie o manifestare a consimțământului acestuia, căruia nu i se poate atribui altă semnificație, decât aceea a achiesării la pretenții, cu atât mai mult cu cât plata nu s-a dispus, înainte de a interveni dispoziția conducerii Parchetului de pe lângă ÎCCJ în acest sens, în atare situație, impunându-se prin hotărâre, respingerea cererii ca rămas fără obiect.
Se concluzionează că menținerea actului instanței îndeplinit cu neobservarea formei legale, în lipsa unei cereri scrise, sau declarații în instanță, îi provocă vătămare, în sensul art. 105 din Codul d e procedură civilă, prin aceea că încetând activitatea prin pensionare la 1.10.2005, când indemnizația trebuia plătită, a expirat termenul de prescripție pentru valorificarea lui, prin altă acțiune în instanță și este expusă riscului de a pierde un drept legal cuvenit, în raport cu vechimea continuă în magistratură, de peste 20 de ani, recunoscută de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 194/2008.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, obligarea acestora la plata indemnizației egală cu 7 indemnizații de încadrare brute lunare, în sumă de 24.696 lei, prevăzută la art. 81(1) din Legea nr. 303/2004, anulând prin aceasta, situația de discriminare creată, întrucât la data pensionării pentru limită de vârstă (1 octombrie 2005) nu s-a stabilit și achitat reclamantei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în cadrul căruia a fost numită în funcție, prin decretul prezidențial nr. 669/21.07.2005.
La data de de 26 septembrie 2008, reclamanta a arătat că ulterior sesizării instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa soluționat favorabil cererea de stabilire și plată a sumei de 24.696 lei, ce constituie obiectul acțiunii din prezenta cauză și s-a dispus și efectuat viramentul în contul său, deschis la Sucursala Târgoviște a Băncii Transilvania, sens în care depus la dosar Ordinul de plată nr. -/12.09.2008, solicitând instanței "a luat act de acest fapt și a se pronunța în consecință".
Este adevărat că exprimarea recurentei -reclamante, persoană cu studii juridice, a fost mult prea generală și vagă, lasând la aprecierea instanței soluția ce urma a se pronunța, dar față de depunerea la dosarul cauzei a dovezii executarii de buna-voie a obligației ce facea obiectul procesului și avându-se în vedere că în cererea depusă recurenta -reclamantă nu a declarat că renunță la judecată, soluția care se impunea în raport de dispozitiile procedurale civile era aceea a respingerii acțiunii ca rămase fără obiect.
Aceasta mai ales că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei(fila 38 dosar de fond), Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitase expres respingerea acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a dispozițiilot art. 246 pr.civ. privind renunțarea la judecată, Curtea, în baza art. 312 pr.civ. urmează să admită recursul formulat și să modifice în tot încheierea recurată. Rejudecând cauza urmează a se respinge acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în Târgoviște,-(C), județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la 1 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, și în consecință:
Modifică în tot încheierea și rejudecând cauza, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
6 ex./ 18. 02.2010
f--
, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
