Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 150
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - și Asociații - B,-,.3,.7, sector 1- prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -.A, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.258 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant --, domiciliat în -Scăieni, Calea, nr.73,.19,.A,.4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că prin cererea de repunere pe rol s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul -- a chemat în judecată pe pârâta SC SA, actuală SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante cuvenite și neachitate, respectiv suma de 3937,35 lei, precum și la plata drepturilor salariale aferente orelor suplimentare efectuate în perioada 22.11.2004 - 23.12.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 01.03.2002 - 23.12.2005 a fost angajatul pârâtei în calitate de conducător auto, raporturile de muncă cu aceasta încetând prin decizia nr.5231/23.12.2005, ca urmare a disponibilizărilor colective din luna decembrie 2005.
A mai susținut reclamantul că pe lângă salariul de bază, era îndreptățit să beneficieze și de drepturile salariale suplimentare acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004, 2005, art.168 alin.1 din acest contract stipulând că toți salariații societății vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, drepturi pe care nu le-a primit indicându-se și cuantumul primelor cerute pentru fiecare.
De asemenea, reclamantul a arătat că deși a efectuat ore suplimentare peste programul normal de lucru, pârâta nu a înțeles să-i achite contravaloarea acestora conform Codului muncii și contractului colectiv de muncă.
În drept, au fost invocate disp.art.120, 166,169 din Codul muncii,precum și dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004, 2005.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. lit.e din Codul muncii, reclamantul putându-și valorifica dreptul pretins în termen de 6 luni de la nașterea acestuia, drept care s-a prescris.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că sumele pretinse cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și au fost incluse în anul 2003 în salariile de bază ale angajaților, fiind parte a acestuia, astfel că prevederile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă au rămas fără obiect.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză salarizare-normare administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1966 din 8 iulie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 3501,50 lei, reprezentând prima de 2004 2005 și Paște 2005, ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și suma de 5614 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și ore prestate în zilele de sărbători legale în perioada 19.11.2004 - 23.11.2005, ce va fi actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, precum și suma de 803 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 23.12.2005, iar pe perioada indicată, acesta nu a încasat în totalitate drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C cuvenite conform art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta fiind obligată să achite aceste drepturi reclamantului, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente orelor suplimentare și orelor prestate în zilele de legală în perioada 19.11.2004 - 23.11.2005, tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care s-a stabilit că reclamantul efectuat un număr de 588 ore în cursul săptămânii și 363 ore sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, valoarea acestora, actualizată cu coeficientul de inflație de la data la care trebuiau achitate, până la 31.05.2008, fiind de 5614 lei, potrivit răspunsului la obiecțiuni.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă pe motiv că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.l lit. din Codul muncii, aplicându-se termenul de prescripție de 3 ani, care a început să curgă la data scadenței fiecărei sume, începând cu anul 2004.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluția de obligare la plata primelor de sărbători actualizate, iar prin decizia civilă nr.1917 din 2 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul și a casat în parte sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond numai în privința soluționării capătului de cerere referitor la acordarea primelor de C 2004, 2005 și Paște 2005, actualizate, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că de necontestat, pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, iar în cauză, pârâta nu a demonstrat, cu referire concretă la situația salarială a reclamantului, că acest lucru corespunde realității.
Mai mult, s-a arătat că recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2, ce prevede că în anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat-este aplicabil și pentru perioada ulterioară anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Totodată, s-a reținut că în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata, considerente pentru care Curtea a admis recursul și a casat în parte sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în sensul celor sus-arătate.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, niciuna din părți nesolicitând efectuarea expertizei în sensul celor dispuse de instanța de recurs, iar pe baza probatoriilor administrate, prin sentința civilă nr.258 din 30 ianuarie 2009, s-a admis acțiunea în fond după casare, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate reprezentând prima de C pe anii 2004, 2005 și prima de Paște pe anul 2005 și contravaloarea orelor suplimentare și orelor prestate în zilele de sărbători legale în perioada 19.11.2004-23.11.2005, conform raportului de expertiză - Anexa nr.2, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data plății efective cu ocazia executării silite.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în suma de 803,40 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a reținut, în esență, că art.168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate stipulându-se că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
S-a mai reținut că art.168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu și același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 s-a conchis că drepturile prevăzute de art.168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse în salariile angajaților societății-pârâte doar pentru anul 2003, iar dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 1.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor de plată emise reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă ce nu a fost făcută deși sarcina probei revenea pârâtei, conform art. 287 Codul muncii, după cum nu s-a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, dovadă ce putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual, cu o dispoziție internă a conducerii societății,
S- concluzionat că deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, reclamantul nu a primit aceste sume, considerente pentru care tribunalul a admis acțiunea în fond după casare în sensul celor sus-arătate, reținându-se că pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite, suma va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca netemeinică, invocând disp.art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit nu s-au stabilit în concret sumele reprezentând primele de sărbători, iar în cauze similare, Tribunalul Prahovaa stabilit sume fără vreo legătură cu contractul colectiv de muncă acordându-se în acest fel sume care depășesc dublul celor pe care, dacă dreptul la prime nu ar fi fost suspus novației din luna martie 2003, le-ar fi primit angajații societății prin plată voluntară.
Se mai arată că este greșită modalitatea general-abstractă a obligării la prime, în faza executării nedreptățile fiind și mai mari, executorii dispunând expertize cu cheltuielile aferente, ce determină mărimea creanțelor cu ignorarea salariului de bază mediu, firesc fiind ca problema în discuție să fie tranșată în procesul constituirii titlului și nu în cadrul unor contestații la executare.
Se învederează în continuare că potrivit înscrisului atașat în recurs, emis de societatea recurentă și și intitulat " Nota privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu", se poate stabili cu ușurință care sunt sumele în discuție, iar intimatul, în condițiile stabilirii dreptului la prime, ar trebui să obțină următoarele sume: pentru C 2004-596 lei, pentru C 2005-694 lei și pentru Paște 2005- 581 lei.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul precizării în concret a sumelor folosind datele comunicate de societate depunându-se la dosar, în copie, înscrisul intitulat "Nota privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu" înregistrată sub nr. 34094/20.11.2008 la registratura generală a SC SA.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Prin încheierea de la termenul 12 mai 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa constatat suspendată de drept judecarea recursului conform art.36 din Legea nr.85/2006, reținându-se că din cuprinsul certificatului eliberat de Tribunalul București în dosarul nr-, rezultă că prin sentința nr.1786/25.03.2009 s-a admis cererea unei societăți-creditoare și, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC SA, iar potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art.36 din Legea nr.85/2006, intervenite prin Legea nr.277/2009, de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din 3 noiembrie 2009, constatându-se la acel termen că nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății, impunându-se continuarea judecării recursului, în condițiile în care, conform art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, situație incidentă în speță.
Tot la termenul din 3 noiembrie 2009, față de lipsa nejustificată a părților la acel termen, instanța a dispus, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, suspendarea judecării recursului și în urma cererii recurentei, prin administrator judiciar, de repunere pe rol a cauzei, pricina fost repusă pe rol pentru termenul din 2 februarie 2010, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004 și 2005, salariații societății-recurente aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, stipulându-se că înainte de fiecare eveniment, cu minim 15 zile, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Faptul că în dispozitivul sentinței atacate nu s-a indicat în mod concret suma datorată de recurentă către intimatul-reclamant cu titlu de prime de Paște și C pentru perioada în discuție în cauză nu justifică admiterea recursului, câtă vreme suma respectivă poate fi ușor determinată conform disp.art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate, ce a fost avut în vedere la pronunțarea soluției de către instanța de fond, cuantumul fiecărei prime fiind stabilit la valoarea unui salariu de bază mediu pe societate.
Valoarea salariului de bază mediu pe societate din luna anterioară fiecărei sărbători, respectiv C 2004, 2005 și Paște 2005, putut fi și efectiv stabilită de către societatea-recurentă, procedând la raportarea sumei salariilor de bază pentru timpul efectiv lucrat la numărul mediu de personal realizat, astfel încât hotărârea poate fi pusă în executare și nu există niciun impediment în executarea acesteia, fiind cert că primele datorate pentru sărbătorile menționate nu se pot ridica la valoarea unui salariu mediu pe societate pentru fiecare, ci doar la valoarea unui salariu de bază mediu pe societate, așa cum se stipulează în mod expres în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, cele două tipuri de salarii fiind într-adevăr diferite, valoarea salariului de bază mediu pe societate, care nu include și sporurile, fiind în mod evident mai mică decât cea a salariului mediu pe societate.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - și Asociații - B,-,.3,.7, sector 1- prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -.A, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.258 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant --, domiciliat în -Scăieni, Calea, nr.73,.19,.A,.4, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
22.02.2010
/FA
4 ex.
Trib.P nr-
R
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
