Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1541/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1541/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 143 din data de 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 8 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 15 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 143/2008, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. A respins acțiunea fata de acest parat ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva. A respins excepția necompetentei materiale a instanței invocata de către paratul MINISTERUL PUBLIC. A respins cererea de chemare in garanție formulata de către MINISTERUL PUBLICa Ministerului Finanțelor Publice, ca neîntemeiata. A admis in parte acțiunea formulata de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ICCJ, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL PRAHOVA, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și in consecința: a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei corespunzătoare procentului de 9,5% reținut ca urmare a achitării drepturilor salariale restante reprezentând sporul de vechime obținute conform sentinței civile nr.454/19.03.2007 a Tribunalului Prahova.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că in ceea ce privește excepția de necompetenta materiala a instanței de judecata invocata prin întâmpinare de către paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, instanța urmează sa o respingă motivat de faptul ca reclamanții au solicitat instanței satisfacerea unor pretenții pecuniare, acțiunea constituindu-se intr-un litigiu de munca in care părți nu pot fi potrivit art.282 din Codul muncii decât salariații, angajații, sindicatele si patronatul, precum si alte persoane juridice sau fizice ce au aceasta vocație in temeiul legilor speciale sau ale codului d e procedura civila.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a apreciat ca acesta nu poate fi chemat in instanța in calitate de parat, deoarece Consiliul, conform art. 16-20 din nr.OG 137/2000 republicat, este instituția abilitata si investita prin lege sa aplice dispozițiile legislației in materie de nediscriminare pe teritoriul României si, sa constate si sa sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările si modificările ulterioare, având competenta materiala de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metoda si in orice domeniu de activitate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării si, pe cale de consecința, a respins acțiunea fata de acest parat ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
Cat privește cererea de chemare in garanție a MFP formulata de P- Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța a respins-o ca neintemeiata, întrucât MFP nu poate fi obligat la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de munca.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca prin sentința civila nr. 452/19.03.2007 pronunțata de Tribunalul Prahova, s-a dispus plata sporului de vechime către reclamanți, iar cu ocazia achitării drepturilor salariale restante fiecărui procuror le-a fost reținut un procent de 9,5% reprezentând contribuție asigurări sociale.
Aceasta reținere a sumelor de bani aferenta procentului de 9,5% a fost motivata de aplicarea prevederilor Legii nr.250/2007 si ale Ordinului nr.680/01.08.2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, emis in aplicarea Legii nr.250/19.07.2007, parații considerând ca Legea nr.250/2007 se aplica si drepturilor salariale restante, chiar daca perioada de referința pentru care s-au obținut aceste drepturi salariale este mult anterioara acestei modificări.
Verificând actele si lucrările dosarului, se retine de către instanța ca acțiunea reclamanților este întemeiata, deoarece Legea nr.250/2007 nu se poate aplica retroactiv pentru drepturile salariale neîncasate din motive neamputabile asiguraților, iar o lege sau un ordin al unui ministru, nu poate încălca principiul neretroactivitatii legii, principiu consacrat de disp. art. 15 al. 1 din Constituția României.
In raport de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 3,4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
De asemenea, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, arătându-se că are calitate procesuală pasivă în cauză Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pe fond se critică hotărârea pentru admiterea greșită a acțiunii reclamanților întrucât art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat prin nr.OUG 91/2007 și în final abrogat începând cu data de 01.01.2008, iar măsurile adoptate de legiuitor nu au caracter discriminatoriu raportat la art. 16 din Constituția României și art. 2 din nr. 137/2000.
Ultimele critici se referă la aplicarea nelegală la sumele solicitate de reclamanți a indicelui de inflație și la respingerea greșită a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Recursul a fost inițial înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, în cauză magistrații instanței formulând cereri de abținere.
Prin încheierea nr. 7703/24.09.2009, ÎCCJ a admis cererile de abținere și a trimis pricina spre judecare Curții de APEL BRAȘOV.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, curtea reține că recursul pârâtului este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la excepția de necompetență materială a instanței este înlăturată de curte pe considerentul că în cauză, față de obiectul dedus judecății și de calitatea de salariați a reclamanților, nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OUG 137/2000 ci prevederile Codului Muncii raportat la prevederile codului d e Procedură Civilă (art. 284 Codul muncii ).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent, curtea reține că este nefondată întrucât acest pârât coordonează activitatea parchetelor din subordine și gestionează bugetul Ministerului Public.
Pe fondul cauzei, criticile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 23 alin.(3) din Legea 19/2000, așa cum a fost modificat de Legea 250/2007, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar.
Ordinul nr.680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, la pct. 19, stabilește că prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând.
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, îjiuumv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate, activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; -
g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare,precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc )
Modificările operate prin OUG 91,2007 și pentru care s-a stabilit ca dată de
intrare în vigoare 1.01.2008, nu privesc baza de calcul a contribuției de asigurări sociale
în sensul plafonării acesteia la 5 salarii medii brute până la 1.01.2008, astfel că în mod
corect s-a procedat la reținerea contribuției de.asigurări sociale prin raportarea la
veniturile brute lunare ale reclamanților.
Măsurile adoptate de legiuitor nu au caracter discriminatoriu, având în vedere prevederile art. 16 din Constituția României și art. 2 din nr.OG 137/2000.
Prin urmare, ar exista discriminare dacă pentru o parte din procurori ar fi stabilită o bază de calcul, iar pentru o altă parte a procurorilor sau judecătorilor s-ar folosi o altă bază de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce nu este cazul în speță.
În acest sens și jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminatorie numai dacă intervine în cazuri similare.
Astfel că, este voința legiuitorului de a stabili o anumită bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar emiterea unui alt act prin care să se stabilească altă bază de calcul nu se poate face decât de către legiuitor.
De asemenea nu se poate vorbi de o retroactivitate a legii, deoarece reclamanții au dobândit veniturile sub imperiul Legii nr. 19/2000 modificată prin Legea nr. 250/2007.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 23 din Legea 19/2000 modificată prin Legea nr. 250/2007, nr.OUG 91/2007 dar și decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale ce a declarat neconstituționale prevederile art. 2 alin. 1 precum și dispozițiile art. 27 din nr.OUG 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, curtea va constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și în consecință va admite în parte recursul și va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru motivele expuse, curtea consideră că nu se mai impune și analiza celorlalte critici formulate în recurs.
Prin urmare, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 143 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, și în calitate de succesoare în drepturi a reclamantului - decedat, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL PRAHOVA și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/07.01.2010 // Dact. /11.01.2010
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
