Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1625/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1625
Ședința publică din data de 05 august 2009
PREȘEDINTE: Popescu Vera Andrea
JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, șiCurtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr.1146 din 18 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâțiTribunalul Dâmbovița,cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D șiMinisterul Economiei și Finanțelor Publice,cu sediul în B,-, sector 5 și intimata-reclamantă, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, recurenții-pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că, prin motivele de recurs, recurenții -pârâți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând supra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 80/42/29.01.2009, reclamanta, a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în contradictoriu cu acestea să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc de 50 % calculat cu 3 ani înaintea formulării acțiunii și pentru viitor, în raport de disp. art. 421din Legea nr. 104/1999 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este grefier la ribunalul Dâmbovița și în raport de soluția pronunțată în recursul în interesul legii, care a format obiectul dosarului nr. 5/2008 la ICCJ, se impune admiterea acțiunii formulate.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei și decizia nr. 21/10.03.2008.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, pe care a depus-o la dosarul cauzei la data de 18.02.2009, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești respectiv OG 8/2007. Prin art. 30 din acest act normativ se prevede că la data intrării în vigoare se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a vizat doar aplicarea dispoz. art. 47 din Legea nr. 50/1997 în raport de prevederile art. 1 pct. 2 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin sentința civilă nr. 85 din 27.02.2009 a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței, cauza fiind înaintată spre justă soluționare la ribunalul Dâmbovița.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 1760/120/16.04.2009.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dad epus la 14.05.2009 întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, datorită faptului că acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite și nu este parte în raporturile de muncă ale reclamantei, fiind terț, fără atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei.
Prin sentința nr.1146 din 18 mai 2008, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamanta, și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, să plătească reclamantei sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 28.01.2006 și în continuare, pe durata contractului individual de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ s-a stabilit că " personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prima instanță mai reținut că această decizie este ulterioară intrării în vigoare a legii OG 8/24.01.2007, respectiv legea specială în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar din justiție și în condițiile în care nu a făcut precizări cu privire la faptul că sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă după intrarea în vigoare a OG 83/2000 până la intrarea în vigoare a legii speciale, rezultă că prin recursul în interesul legii s-a procedat la interpretarea dispozițiilor legale în sensul că acest spor se acordă în continuare, nefiind abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Tribunalul a mai reținut că în condițiile în care a apărut legea specială, ICCJ era obligată pentru a evita confuziile, să stabilească precis că art. 47 din Legea nr. 50/1996 continuă să producă efecte juridice numai până la apariția legii speciale.
Prima instanță a concluzionat că, neexistând o astfel de precizare, decizia nu se poate interpreta decât în sensul că legea specială neprevăzând acest spor, se mențin dispozițiile art. 47 din legea veche.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cât și Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat de primul recurent se arată că hotărârea instanței de fond fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, deoarece instanța de fond a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50% pentru personalul auxiliar de specialitate, începând cu februarie 2007.
Recurenta susține că deși prin decizia nr. 21 /10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 8/24.01.2007, din februarie 2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești nr.OG 8/24.01.2007 sporul de 50% nu mai subzistă în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate au fost abrogate în întregime.
La rândul său, Curtea de Apel P solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii reclamantei, susținând că soluția pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal doar în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii.
Consideră că obligarea pârâtelor la plata drepturilor solicitate de către reclamantă și pentru viitor nu reprezintă decât o depășire a limitelor puterii judecătorești și un amestec nepermis în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare exercitate de judecătorul fondului, care trebuie sancționate ca atare de către instanța de control.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 2 proc. civ..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta, grefier la ribunalul Dâmbovița, a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în contradictoriu cu acestea să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc de 50 % calculat cu 3 ani înaintea formulării acțiunii și pentru viitor, în raport de disp. art. 421din Legea nr. 104/1999 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Curtea mai reține că prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că din februarie 2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești nr.OG 8/24.01.2007 sporul de 50% nu mai subzistă în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate au fost abrogate în întregime, întrucât decizia în interesul legii este ulterioară intrării în vigoare a OG 8/24.01.2007, respectiv legea specială în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar din justiție. Întrucât nu s-a reținut în cuprinsul acesteia faptul că sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă după intrarea în vigoare a OG 83/2000 și până la intrarea în vigoare a legii speciale, rezultă că prin recursul în interesul legii s-a procedat la interpretarea dispozițiilor legale în sensul că acest spor se acordă în continuare, nefiind abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nici după apariția legii speciale de salarizare a personalului auxiliar.
Curtea găsește nefondat și recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploiești Curtea întrucât acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor nu reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești și un amestec nepermis în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare exercitate de judecătorul fondului, astfel cum afirmă recurenta.
Chiar prin decizia în interesul legii nr. 21 /2008, pronunțată de Inalta C de Casație și Justitie, obligatorie potrivit disp. art. 329 alin. 3 pr.civ. și avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției, s-a stabilit că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege câtă vreme nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În consecință, până la încetarea sa, dreptul intimatei - reclamante la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert și are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate recurenții -pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, șiCurtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr.1146 din 18 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâțiTribunalul Dâmbovița,cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D șiMinisterul Economiei și Finanțelor Publice,cu sediul în B,-, sector 5 și intimata-reclamantă, cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. /
7 ex/13.08.2009
dosar nr- Tribunal
G -,.
Președinte:Popescu Vera AndreaJudecători:Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
