Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1636/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1636
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1545/10.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " " T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței la data de 5.11.2009 pârâtul intimat a depus la dosar note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- la 24.02.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " " a solicitat instanței: constatarea faptului că pârâtul nu a aplicat corect dispozițiile legii privind sistemul de salarizare a personalului contractual din sistemul bugetar, respectiv nu a încadrat corect salariul reclamantei în conformitate cu dispozițiile legale, începând cu data de 1.09.1998; stabilirea (în urma unei expertize contabile) a cuantumului corect al salariului de încadrare al reclamantei, începând cu data de 1.09.1998 și până la data de 20.03.2005; stabilirea (în urma expertizei contabile) a cuantumului sporurilor neacordate de pârât pe perioada 25.02.2006 - 25.02.2009 și obligarea pârâtului la plata efectivă a acestor sume; recunoașterea de către pârât a gradelor profesionale corecte care ar fi trebuit să fie acordate reclamantei, stabilite tot conform expertizei de mai sus; obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral produs reclamantei prin neplata unor sume care îi erau atribuite prin lege, cu titlul de salariu, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, a fost angajata pârâtei din data de 16.12.1985.
Deși de-a lungul întregii sale cariere și-a exercitat profesia cu maximum de probitate și diligentă, notele de apreciere a muncii depuse de reclamantă fiind întotdeauna la cote maxime, a fost supusă unor abuzuri din partea angajatorului său, care, i-a modificat în mod unilateral salariul, pe în baza unor decizii abuzive.
Referitor la salariul de încadrare al reclamantei, greșit calculat de pârât, la data de 25.09.2008, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3083 în dosarul nr- prin care instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale ce i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite de pârât în varianta "neclinic" pe perioada 20.03.2005 și până la data pronunțării, precum și pe viitor, în condițiile legii.
În cadrul acestui proces, reclamanta a aflat din documentele depuse la dosar de pârât, precum și din documentele depuse la alte dosare similare inițiate de colegele sale reclamante, că problema calculului greșit a salariului depășește ca vechime anul 2004, ajungând de fapt până la data încadrării reclamantei la pârât.
Mai mult, a devenit sigură de erorile de calcul ale salariului său în timpul executării silite a unor sentințe similare celei de mai sus, începută de colegele sale împotriva aceluiași pârât, când, în urma unei expertize contabile necesară calculării sumelor datorate de pârât, expertul a observat o serie de neconcordanțe între înscrierile din toate dosarele de personal ale angajatelor pârâtului. Însă, deoarece problema o depășește ca nivel de calcule efective, apreciază că este nevoie de o expertiză care să constate care sunt exact diferențele dintre salariul efectiv de încadrare a reclamantei și salariul care ar fi trebuit să fie acordat acesteia în baza legislației în vigoare.
A învederat că solicitarea sa este justificată întrucât, chiar dacă solicitarea unor sume mai veche de trei ani ar fi tardivă, stabilirea exactă a salariilor și a gradelor profesionale va fi automat urmată de consemnarea în cartea de muncă a salariilor corecte care ar fi trebuit sa îi fie plătite de-a lungul anilor. Acest lucru are importanță pentru reclamanta, deoarece în baza acestor înscrieri din cartea de muncă se va stabili cuantumul pensiei sale.
Mai mult, este un drept al său, pe care înțelege să și-l exercite pe această cale, deoarece pe cale amiabilă pârâtul nu a înțeles să rezolve această situație, chiar mai mult, pârâtul fiind singura vinovată pentru situația de față.
Referitor la daunele morale, apreciază că se impune sancționarea pârâtului cu suma de 5.000 lei daune morale, întrucât, de-a lungul timpului, prin neacordarea salariului și gradelor profesionale corecte a vitregit-o de o mulțime de mici bucurii ale vieții, la care a fost obligată să renunțe, deoarece nu avea destui bani. Astfel, suma de 5.000 lei este o sumă simbolică față de sumele de care a fost vitregită, pârâtul trebuind a fi obligat la plata acestei sume cu titlu de daune morale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 154 și urm. și 281 și urm. din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1545/10.06.2009 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea reclamantei, tribunalul reținând:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra recunoașterii unor drepturi salariale, a unor sporuri și grade profesionale pretins a nu fi fost acordate de pârât. Așa cum a fost formulată acțiunea, aceasta se privește a fi lipită de un interes născut, legitim, direct, personal și actual (știut fiind că această condiție esențială a dreptului la acțiune presupune asigurarea propriilor interese și nu ale altora sau ale societății în general). Și aceasta pentru că demersul judiciar pendinte nu are aptitudinea de a produce efecte juridice, acest aspect fiind valabil cu precădere în ceea ce privește primele două capete de cerere, care, de altfel, nici nu pot fi numite petite veritabile. Astfel, tribunalul a reținut că și în situația în care s-ar da eficiență unui așa demers judiciar și s-ar constata că nu i s-a stabilit în mod corect salariul de încadrare, și încă petiționara nu ar legitima condiția interesului. De vreme ce, chiar dacă ar obține un titlu (constând într-o hotărâre judecătorească), prin care să i se constate o creanță, plata acesteia ar fi obstaculată de un impediment absolut - prescripția dreptului la acțiune. fiind că, în litigiile de muncă, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii, "termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate". Or, perioada vizată de reclamantă este în speță este cea cuprinsă între 01.09.1998 - 20.03.2005.
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că simpla stabilire a unui alt cuantum al salariului de care, pretins ar fi trebuit să beneficieze petiționara, se privește a fi lipsită de interes (neavând nici-o finalitate) dacă nu este urmată și de un petit vizând plata acestor drepturi salariale (odată ce ar fi recunoscute), plată care, pentru perioada antemenționată, este prescrisă.
Celelalte petite ale acțiunii - vizând stabilirea și plata sporurilor neacordate și recunoașterea gradelor profesionale corecte urmează a fi respinse, de vreme ce reclamanta, deși a beneficiat de asistență juridică, nu a înțeles să precizeze ce sporuri și, respectiv, ce grade profesionale nu i-au fost recunoscute și, pe cale de consecință, acordate de către pârât. altfel, demersul judiciar inițiat de petiționară se privește a fi inform, lăsând în sarcina instanței să identifice sporuri și grade profesionale (transferând așadar obligația sa procesuală, reglementată de codul d e procedură civilă în al său art. 112).
Or, așa stând lucrurile, cum aceste petite nu îndeplinesc cerințele art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă în sensul precizării obiectului cererii, având o formulare mai mult decât generală și evazivă, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că în speță, instanța se află în imposibilitate de a efectua orice cercetare judecătorească.
Față de modul de soluționare a primelor capete de cerere, a fost respins și cel vizând daunelor morale, de vreme ce acesta se găsește într-un raport de dependență și accesorialitate față de cele dintâi petite.
Cum reclamanta este în culpă procesuală, tribunalul, văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a respins și cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (are de altfel, nici nu au fost dovedite).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.09.2009, solicitând casarea sentinței supusă reformării și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de purtarea procesului.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, Curtea constată că acestea s-au referit în esență la greșita calificare a cererii de chemare în judecată de către instanța de fond, în condițiile în care primele trei petite ale acțiunii sunt cereri în constatarea unor drepturi întemeiate pe prevederile art. 111/pr.civ. iar restul reprezintă cereri în realizarea dreptului.
Cât privește interesul în promovarea cererilor în constatare, reclamanta susține că acesta constă în justificarea prejudiciului moral cauzat reclamantei prin calcularea greșită a salariului de către angajator, prejudiciu spre a cărui recuperare se tinde în demersul judiciar pendinte, în temeiul art. 998-999/civ.
Referitor la solicitarea de plată a sporurilor salariale neachitate, reclamanta susține că, neavând cunoștințe de specialitate, s-a aflat în imposibilitate de a preciza instanței care sunt drepturile bănești ce nu au fost luate în considerare de angajator, sarcina de a le individualiza fiind a expertului ce urma să întocmească raportul de specialitate.
În fine, recurenta a mai susținut că în mod eronat tribunalul a considerat că în privința petitului referitor la plata diferenței dintre drepturile salariale ce i se cuveneau reclamantei și cele achitate în temeiul unei hotărâri judecătorești anterioare s-ar aplica principiul autorității de lucru judecat. Sentința se referă la două categorii de drepturi salariale, pe când petitul în discuție cuprinde toate sporurile, stimulentele, zilele de concediu neplătit, etc.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " " T nu a depus întâmpinare ci a invocat lipsa calității procesuale pasive, ca urmare a preluării de către Municipiul Taa sistenței medicale desfășurată în cabinetele medicale și de medicină dentară din unitățile de învățământ.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea ori modificarea sentinței recurate, recursul fiind nefondat.
Prin acțiunea civilă formulată reclamanta tinde la recunoașterea unor drepturi salariale, a unor sporuri și grade profesionale neacordate de angajator și este o evidentă acțiune în realizarea dreptului.
În același timp obiectul cauzei este un conflict de drepturi în legătură cu executarea contractului de muncă în sensul prevederilor art. 67 lit. a din Legea nr. 168/1999 și art. 248 alin. 3 Codul muncii.
Instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii în constatare în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, care prevăd că nu poate fi primită cererea dacă partea poate cere realizarea dreptului, dar Curtea, constată inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile legii speciale.
Procedura de soluționare a conflictelor de muncă este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 168/1999 și de cele ale Codului muncii, și dispozițiile acestor acte normative au caracter special în raport cu normele de drept comun, jurisdicția muncii fiind prin urmare o jurisdicție specială.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile codului d e procedură civilă - art. 111 Cod procedură civilă pentru a eluda dispozițiile art. 283 Codul muncii, întrucât în raport de termenele în care trebuia formulată acțiunea, a intervenit prescripția, dar față de caracterul special al normelor care reglementează jurisdicția muncii, acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun apare ca inadmisibilă.
Instanța de fond a reținut în mod corect și încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, aceasta având obligația de a determina obiectul cererii, fiind inadmisibilă cererea ca instanța să determine acest obiect pe baza unei expertize, atribuțiile expertului fiind conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, de a lămurii împrejurări de fapt.
Tribunalul a reținut în mod corect și incidența dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă și ale art. 1201 Cod civil, fiind stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3083/2008 care sunt diferențele salariale cuvenite reclamantei, acest aspect nemaiputând fi pus în discuție în condițiile în care reclamanta nu și-a stabilit obiectul acțiunii.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că nu există motiv pentru casarea sentinței recurate și, devenind inutilă examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul intimat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1545/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /4.12.2009
Tehnored. 2 ex./7.12.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
